2,929 matches
-
până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de vecinătatea unui râu, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unchiul George", e mai mult decât grăitoare in privința condițiilor în care funcționau aceste școli: " Onoratei Eforii școlare din Lisa. Înaltul minister de culte a dificultat în noul Abecedar de Petri următoarele trei pasaje: la pag. 44, numele de țări înșirate sub punctul 1: la pagina 82, din punctul 3, alineatul al 2-lea: Patria română cuprinde toate acele țări unde locuiește și trăiește națiunea romînă"; la pag. 84 în strofa 4 versul al treilea: "cum e România toată". Spre a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata a ajuns slugă într-un sat vecin. Simbria pe care o primea era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume care avea un singur cusur, băiete, i-a zis el lui Julius. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să știi să suferi, să știi să te abții și să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
depășea ultima casă și o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat de praf sau de noroaie care ajungeau până la butucul roții, când erau ploi multe. De o parte și de alta, se înșirau câteva livezi, cu meri tineri. Dincolo de ele, începea câmpul din partea de miazăzi, iar "drumul" devenea "Calea Brezii", după numele unui sat vecin. La o răspântie, Calea Brezii se îndrepta spre stânga. Din ea se desprindea, suind spre munte, Calea Secii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în grădină, înspăimîntat, până ce, într-un târziu, durerile tatei s-au potolit. Dar preparatul s-a dovedit fără efect terapeutic. Atunci căpăta o dorință irepresibilă de a-și etala cunoștințele. Începea să facă tot felul de calcule geometrice complicate, să înșire întîmplări din istoria lumii, curiozități geologice și astronomice sau versuri. Dacă se întîmpla să-l iau de la cârciumă înainte de a se însera, vara, și, ieșind în uliță, îl zăream pe "unchiul George" înconjurat de bătrâni și femei, îmi venea să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe nerăsuflate, fără să mă ridic din pat. Și, din ce în ce mai mult, corvoada pregătirii lecțiilor devenea un obstacol supărător. De aceea, într-o noapte, am luat, după o scurtă deliberare, o decizie eroică, poate singura hotărâre fermă din viața mea. Am înșirat pe o foaie de hârtie toate materiile școlare. Apoi, fără să-mi tremure mâna, am tăiat cu o linie groasă jumătate dintre ele. Contam pe capacitatea memoriei mele de a "captura" în recreații conținutul paginilor pe care le aveam de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca parte a unui program agricol și i-a promis lui Hussein să-l pună în legătură cu o firmă care să-i furnizeze uriașele cisterne rezistente la coroziune, necesare pentru amestecarea substanțelor chimice. Reprezentanții companiei au zburat la Bagdad și au înșirat o poveste convingătoare despre nenorocirea fermierilor irakieni care nu-și puteau proteja recoltele de lăcustele deșertului. S-au întors la Miami și s-au apucat să pregătească planurile pentru o uzină pilot care să permită forței de muncă locale - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se știe, calendarul gregorian, precum cel iulian înaintea lui, e un calendar solar, un an reprezentând durata în care pământul efectuează o rotație completă în jurul soarelui. Anul este împărțit în luni după cum soarele trece succesiv prin cele douăsprezece constelații zodiacale înșirate de-a lungul eclipticii, traiectoria aparentă a soarelui pe cer în decursul unui an. Dar cele 12 luni solare sunt de fapt 13 cicluri lunare de câte 28 de zile, 13 x 28 fiind egal cu 365 zile. Să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în interiorul lor. Însăși substanța din care sunt făcute o fi aducând ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea. Înșirate pe jos cu fața la perete stau pânzele pictorului. Ce-o fi pictat pe ele? Pascal e curios dar nu îndrăznește să întrebe. Nu încă. Obiectele care ticsesc toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce sunt sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise din timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot mai mici și apoi se-ngrămădesc la turnantă, iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și mă ținea și doi brancardieri mari se duseră după tata, iar pe partea cealaltă a pistei am văzut trei cai, Înșirați la mare distanță unul față de celălalt, apărând de după copaci și sărind peste un obstacol. Bătrânul era mort când l-au adus Înăuntru și, În timp ce doctorul Îi asculta inima cu o chestie pe care și-o băgase-n urechi, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trăsnet glasul sergentului Limbosu: „Privește la mine, Toaibă!”... Acesta a fost doar începutul, că apoi șirul viselor s-a legat - vorba ceea - tei de curmei... Noapte de noapte - ca un făcut - visele reluau firul întâmplărilor din viața lui. Toate se înșirau ca un basm spus de cineva. În fiecare noapte se făcea că parcă cineva îl bătea pe umăr, ca și cum l-ar fi făcut atent: „Ascultă mai departe. Tu nu ai alta de făcut decât să mă asculți”. Și povestea vieții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
atunci. Toaibă și-a luat cârja sub brațul stâng... După două treceri la dreapta și la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-a înșirat în jurul canapelei. Căpitanul i-a dezvelit piciorul. Au examinat cu mare grijă locul rănit, pipăind cu migală osul. În cele din urmă, colonelul a ordonat: Căpitane, du-l în salon și întoarce-te aici! Revenit în salon, Toaibă a rămas
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă va porni să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul iernii. Undeva nu departe de drum a descoperit o glugă de porumb rămasă acolo cine știe prin ce minune. „Dacă ajung la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici un zgomot, ca nu cumva să piardă vreun cuvânt... Când povestea s-a terminat, ședeau deja de multă vreme la poarta lui Toaibă... 117 Acum poți să mergi și tu acasă, Făcutule. Noapte bună! Noapte bună, Toadere! Poate ți oi înșira și eu cândva nenorocirea mea. Nu uita că duminică trebuie să mergi la votare și... Să nu mai vorbească gura fără tine, Toadere! Nu duce grija gurii mele, Făcutule. Eu n-oi duce o, da’ or duce-o alții... Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Împotrivă, a pierdut și a atras În destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni În Imperiul Roman. Așa gîndeam. Femeile acelea, cîteva, și bărbatul așezați pe scaunele Înșirate lîngă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau Între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tînără, În jur de treizeci și cinci de ani Își ridică ochii către mine și-mi făcu semn, cu politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și a propus să depășească marginile intențiilor comune de atunci”, dar „a imitat fără discernământ” ceea ce era publicistică. La toate cele de mai sus și la altele, am pus drept concluzie zicerea: „Baaadul literar are temelie puternică” și am să înșir câteva considerații în sprijinul părerilor me le. Semănătorul lui Ion Popescu, Ștefan Neagoe, Panaite Chenciu, C. Codrescu și Stroe Belloescu, de la 1870, când în județele din jur nu existau asemenea preocupări, rod al înființatei Societăți culturale „Unirea” și a tipografiei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar despre fostul director adj unct nu s-a rostit nici o vorbă! Păcat! Toți îmbătrânim! Vasile Cârcotă este alt profesor, cunoștință a mea. Îi păstrez și îi folosesc zilnic Dicționarul geografic al județului Vaslui, din care mă inspir când îmi înșir spusele referitoare la așezările județului. Este omul care ani îndelungați a fost șeful Secției de învățământ Bârlad și cu care am colaborat fructuos. Port cu mine amintirea unui moment care mă dezavantajează, dar fiindcă suntem în zona amintirilor, nu poate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o întâlnea, o mângâia, îi făcea promisiuni care-i alimentau zâmbetul, iar a doua zi ea avea în bătătură o vacă ce cu lapt ele ei sătura gloata copiilor flămânzi, introducând bucurie în bordeiul deznădăjduitei... Îi era greu monografistului să înșire toate f apte le bune pe care le făcea zilnic Lumânărică. Fapte de om sfânt - le califica N.A.Bogdan, stăruind în exemplele de viață, generalizându-le. Să judecăm, ne chema el, întrebându-se și îndemnându-ne la răspunsuri: „Oare câți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mult lupta de clasă, acea teo rie a Tătucului Stalin. Deci tânărul învățător care refuzase atunci să devină membru de partid, va fi transferat la școala din Căuești la 30 de kilometri depărtare de Priponești cu modestel e că suțe înșirate pe pante costelive, sătuc uitat de lume și de Dumnezeu . alegerile din 19 noiembrie 1946 când, « ... sub protecția armatei Au fost anii unui adevărat „apostolat”. Dar la 1 septembrie 1952 i a venit transferul la Bârlad, u n nou început
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cît de cît remarcabil care-a izbutit să scrie ceva cît de cît remarcabil Într-o societate aflată-n plină metamorfoză ca Frankenstein, din care-o să iasă Monica Bellucci În pagină. Poate fi și invers. SÎnt destul de ipocrit cînd Înșir lucrurile astea, fiindcă de regulă privesc lumea scrutîndu-mă-n oglindă, tu scrii numai despre tine, mi-a zîmbit odată Florin Iaru la o măsuță unde stăteam cu un premiu-n față, o statuetă lugubră, atît cunosc, atît mi se pare interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este o primipară a „șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lui Michael Goldenberg, film pe care nu l-am văzut. Dar am văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie care protejau invitații de ploaie cu ajutorul umbreluțelor. Invitații de ploaie sînt Înșirați de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret cvartet de muzică clasică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]