KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

sunetul reconfortant al muzicii clasice. — Îmi pare rău pentru ce s-a Întâmplat, spuse Tina. — A fost o alarmă falsă, preciză Fletcher. — Dumnezeule, oftă Norman, lăsându-se să cadă Într-un fotoliu și trăgând adânc aer În plămâni. — Dormeați? Norman Încuviință din cap. — Ne cerem scuze. S-a declanșat singură. — Dumnezeule! — Data viitoare, dacă se mai Întâmplă, verificați-vă detectorul, spuse Fletcher, arătând spre ecusonul pe care-l purta la piept. E prima chestie pe care trebuie s-o faceți. Vedeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
avea o anomalie. Branhia era atrofiată, dar era acolo. Iar ceilalți calmari sunt perfect normali. N-au nimic ieșit din comun. Am greșit, m-am pripit. Și asta mă deranjează cu adevărat. — De asta ai luat pastila de valium? Beth Încuviință din cap. — Nu-mi place când sunt neglijentă. Dar nimeni nu-ți reproșează nimic! — Dacă Ted sau Harry m-ar fi verificat și ar fi descoperit că am făcut aceste greșeli stupide... — Și ce dacă ai greșit? — Parcă-i aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
hublourile cu cleiul ăsta. — Nu e clei, Îl corectă Beth. Sunt ouă. Șuieratul continua, neschimbat. Tina răsuci butoanele hidrofoanelor. Se auzi un zgomot moale și continuu, de celofan mototolit. — Asta ce e? Întrebă Ted. — Sunt peștii, spuse Beth. Mănâncă. Barnes Încuviință din cap. Tina umblă iar la butoane. — L-am deconectat. Auziră din nou șuieratul monoton. Încordarea din Încăpere slăbi. Norman se simți obosit și se așeză. Observă că Harry arăta mai degrabă Îngândurat decât Îngrijorat, În partea opusă a camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de papagal; numai că fălcile au o lungime de optsprezece centimetri. — Costumul sfâșiat al lui Levy? — Da, Încuviință Beth. Ciocul este poziționat Într-un inel de mușchi, astfel Încât se poate răsuci În cerc În timp ce mușcă. Iar radula - limba calmarului - are o suprafață aspră, ca de pilă. — Tina a pomenit ceva despre o frunză, o frunză cafenie. — Calmarul gigant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam În pat când am auzit pași și l-am văzut intrând În cameră. — Ai vorbit cu el? — Da. Arăta ciudat: era posomorât, afișa un soi de plictis. Norman Încuviință din cap. — Se vedea ușor că ceva nu era În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin, a fost creat de către sferă. De către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
scofală, sunt numai o sută de metri până acolo. — Drumul e liber, anunță Beth, cercetând monitoarele. — Bine, mă duc. Casca i se Închise cu un zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Beth. Cercetară cu privirea un tub de sticlă. Femeia dezbrăcată dinăuntru fusese cândva frumoasă. Era Încă posibil să-ți dai seama de asta. Pielea avea o culoare cafeniu-Închis și prezenta riduri proeminente; Întreg corpul părea ofilit. — Mumificată? Întrebă Harry. Beth Încuviință din cap. — La altceva mai bun nu mă pot gândi. Nu am deschis tubul, având În vedere riscul unei infecții. — Ce destinație avea camera asta? — Trebuie să fi fost un fel de cameră de hibernare. Fiecare tub este conectat separat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să construiască cineva o astfel de mașină?“ — Cât despre asta, interveni Beth, e posibil ca sfera nici să nu fie o mașină. S-ar putea ca sfera să fie o formă de viață. Poate că e vie! — Nu-i exclus, Încuviință Harry. — Dar atunci, adăugă Beth, dacă sfera este vie, nu avem oare obligația s-o menținem În viață? — Nu știm dacă este vie. Norman se așeză pe scaun și spuse: — Toată această speculație este interesantă, dar, dacă privim lucrurile mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Și nu vom mai poseda puterea de acum Înainte? se interesă Beth, Încruntându-se. — Nu, răspunse Norman. Nu o vom mai avea. — OK, spuse Harry. Beth păru că reflectează ceva mai mult, mușcându-și buza. Dar, În cele din urmă, Încuviință: — OK. Norman respiră adânc, uitându-se la Beth și la Harry. — Suntem pregătiți să uităm sfera și faptul că, pentru o vreme, am avut puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
urmă, Încuviință: — OK. Norman respiră adânc, uitându-se la Beth și la Harry. — Suntem pregătiți să uităm sfera și faptul că, pentru o vreme, am avut puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din cap. Brusc, Beth deveni agitată, foindu-se În scaun. — Dar cum vom proceda exact? — Pur și simplu Închide ochii și poruncește-ți să uiți, replică Norman. Beth spuse: — Și totuși, sunteți siguri că trebuie s-o facem? Sunteți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

sînt alesul ?” Jessica e mama lui. Dr. Yueh, trădătorul, Îl asigură pe duce că-i va salva pe Paul și pe Jessica dacă-i de acord să sufle dintr-un dinte special un nor otrăvitor drept În ochii baronului. Ducele Încuviințează și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i În loc incisivul cu otravă. Thufir poartă niște sprîncene uriașe și e cel mai celebru mentat din Univers. Dar modulele spectrale sînt distruse. Harkonnienii Îi decimează pe oamenii ducelui, baronul o scuipă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

se prea sufereau. Cum spuneam, Vincennes era un singuratic. Nu lega discuții cu băieții din brigadă. — Îți amintești dacă Millard a făcut vreo investigație anume atunci cînd doi patroni de tipografie au venit cu informații legate de materialele pornografice? Stathis Încuviință din cap. — Da. Ceva legat de Nite Owl, dar care nu s-a confirmat. I-am spus cu toții bătrînului Russ că acele reviste cu fete goale nu pot fi urmărite neam. O intuiție rămasă fără rezultat. — Domnule sergent, la vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
multe nu. — De ani de zile urmăresc un șir de omoruri ale căror victime au fost prostituate. Totul a Început cu o fată, Kathy Janeway. A fost mătrășită În 1953, puțin după Nite Owl. Era prietena lui Duke Cathcart. Ed Încuviință din cap. — Cunosc povestea. La A.I. am făcut o evaluare personală a ta cînd ai trecut examenul de sergent. — Nu mai spune! Ceea ce nu știi e că acum cîțiva ani cazul s-a limpezit. Credeam că asasinul meu e Spade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
comitatul Riverside. Caz nerezolvat. La Camarillo Davey Goldman bolborosea ceva despre trei trăgători. A bîiguit și alte lucruri care Îmi umblă acum prin cap, dar fără nici o noimă. Exley, ai ascultat banda pe care am găsit-o la McNeil? Ed Încuviință din cap. — Ai dreptate. Absolut nimic frapant, doar o menționare În treacăt a unor atacuri banditești. White: — Au fost foarte multe atacuri cazuri de atacuri mafiote. Știu asta pentru că un suspect a lăsat să-i scape niște informații legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

sau n-ar mai fi avut puterea sau nu mai voia, acum chiar și glasul fiindu-i altul, distanțat și rece, vorbind ușor indiferentă, ca și cum ar fi vrut să se ascundă. Îi spunea ce trebuie să mai facă acasă - el încuviințând -, că i-ar plăcea ca el să locuiască mai departe tot acolo, să nu se mute, să păstreze tabloul cu cosașii, ceasul electric și - atunci el izbucnind: „Ce Dumnezeu?!“ - să-și mai aducă aminte de ea și atunci el chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
lui Andrei Vlădescu. „E la doi pași de aici, poate mai găsim pe cineva pe acolo.“ S-a întors spre mine și s-a gândit câteva clipe sau poate mi s-a părut numai și el își căuta cuvintele. A încuviințat și asta m-a mirat, nu mă așteptam să fie de acord, eram sigur că-mi va da răspunsul lui clasic că are treabă, pe care de atâtea ori îl auzeam la vreo petrecere sau vreo întâlnire cu prietenii, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
deceniu și un veac, dar nu și pentru acela care le-a trăit și le-a închis în inima lui, încât orice ar citi și afla și orice i s-ar spune ar fi de prisos, o să zâmbească sau o să încuviințeze, dar tejgheaua dinainte de-a se fi tras obloanele rămâne neclintită într-un loc care și el e bine zăvorât într-o scoică a inimii; însă înainte de asta a fost mersul acela leghe imposibil de măsurat cu gândul, înveșmântat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

de Scrabble și mi-a arătat-o iute pe lângă picior. A așteptat până când toți ceilalți și-au Întors privirile de la el și mi-a șoptit: „Te fac praf, să nu zici că nu ți-am zis“. Am zâmbit și am Încuviințat din cap. În pofida oricărei logici, m-am pomenit că ideea de a-mi petrece următoarele patruzeci și opt de ore Împreună cu familia Îmi face mare plăcere, mai mare decât În toți cei patru ani de când plecasem de acasă. Ziua Recunoștinței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
intenționase. Așa cum era ea. În caz că Încă n-ai observat de când lucrezi aici, atunci când sun eu trebuie să răspunzi imediat. E foarte simplu. Înțelegi? Eu sun. Tu răspunzi. Crezi că poți să te descurci, Ahn-dre-ah? Deși nu mă putea vedea, am Încuviințat din cap ca un țânc de șase ani bruftuluit pentru că a aruncat cu macaroane pe plafon. M-am străduit să nu uit că nu trebuie să Îi zic „doamnă“, greșeală pe care o făcusem cu o săptămână În urmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Macy’s, dar care nu puteau fi găsiți nicăieri la etajul opt În paradisul garderobei sportive de la Barney’s, reprezentase modul meu de a arăta lumii că nu fusesem sedusă de stilul Runway. În loc de asta, m-am mulțumit doar să Încuviințez din cap și să observ că părea extrem de jenat că era nevoit să-mi explice că mă făceam de râs În fiecare zi. M-am Întrebat cine Îl pusese să Îmi spună toate astea. Emily? Sau chiar Miranda? Oricum, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atât de stilată și, evident, cu articole atât de fascinante și de erudite. Noi o adorăm cu toții! — Articole erudite, zici? l-am Întrebat eu și mi-am stăpânit zâmbetul care amenința să mi se lățească pe toată fața. El a Încuviințat cu mândrie din cap și s-a Întors, pentru că una din chelnerițe l-a bătut pe umăr și i-a Înmânat o sacoșă. A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin și pe jeanși. Dacă m-ar vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

spuse el. Cuvintele se auzeau Înăbușit. Se răsuci să-i Întîlnească privirea. Știi - știi că nu-mi place deloc, nu-i așa? Îți dai seama că, dacă aș fi putut face altfel...? Totul, vreau să zic. Ea dădu din cap, Încuviințînd. Nu mai aveau să-și spună nimic ce nu-și spuseseră deja. Mai stătu cu capul În poala ei o clipă, apoi Îi sărută coapsa și se ridică. Întoarse cheia În contact și mașina reveni cu zgomot la viață. Sunetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vremea asta? Ascultă-mă pe mine... Lui Howard nu-i tăcea niciodată gura. Și cei doi băieți erau la fel. Aveau să-i arate diverse lucruri: puști care pocneau - puseră dopuri și traseră. Tatăl ei urmărea cuvintele de pe buzele tuturor, Încuviințînd, zîmbind, mișcîndu-și ușor buzele, pentru că era surd de-a binelea. Bebelușul se zbătea În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se apropie, tatăl i-l Întinse, bucuros să scape de el. — Vrea la tine, iubito

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
O zărise la Început și crezuse că-i băiat. Sărmanul tip, zise ea, cînd ea și Kay se Întoarseră la dubiță. Încerca să-și curețe petele de sînge mai serioase de pe mîini. O să rămînă plin de cicatrici, nu crezi? Kay Încuviință. Dar de fapt, după ce-i predase pe bărbat și mama lui, deja Începea să-i uite. Acum se concentra asupra drumului de Întoarcere În Dolphin Square și era atentă la șirul continuu de avioane și mitraliere. Se aplecă din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]