4,770 matches
-
vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme Îi luă unei păsări mari să zboare Între două culmi Îndepărtate. Cel mai mare ucigaș este Krog! zise el, răsuflând ușurat, și mă măsură din cap până În picioare. - Cel mai? Frumos? l-am Întrebat. - Păi, da. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
data asta, am făcut la fel cu părul ei. Tată din Cer, cât de mătăsos era! Ea și-a dat seama imediat ce-mi trecuse prin cap pentru că zâmbi din colțul gurii. Îmi trase În față urechea și se uită Îndelung Îndărătul ei, de parcă ar fi căutat ceva. Apoi, deodată se ridică și spuse: - Mă cheamă Vinas. Mâine o să stăm de vorbă. Vinas și cu ucigașul trimis de Moru. Poate. Mai zâmbi o dată după care ne părăsi. - Neamul femeilor, zise Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am văzut vietăți prin ea. Pești. Erau mici și subțiri. Le-am spus asta tovarășilor mei, iar Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât să facă bine rănii lui Enkim, așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă ne-am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era leoarcă de sudoare și-și pusese deja puiul pe burtă, acoperindu-l cu o blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea, căci astea erau lucruri de femei. - E om, măi Krog, măi! răcni Enkim din nou. Tocmai prinsese măruntaiele-de-mumă și le privea, căutând să vadă dacă erau Întregi. - Tatăl din Cer a fost cu femeia mea, izbucni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce era cu mulțimea aceea de oameni care venea după noi. - O să meargă și Kikil cu tine. E tare ager. Tek se uită Îndelung la norul de praf. - Sunt oamenii răi ce vin pe urmele lui Krog, cine altcineva? Hai mai bine să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de minune să ascundă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi? Nu mai văzuse asemenea mare niciodată. Era rece și dealurile de apă care se nășteau din ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate enumera rivalii, dar eu am refuzat să‑l ascult. Din momentul În care am știut că Vela nu mă iubește, instinctul meu de inventivitate biologică m‑a făcut să scormonesc Îndărătul biroului și să finalizez o serie de proiecte Îndelung amânate - citându‑l În gând pe Robert Frost: „Căci am făgăduieli a Împlini Și mile de parcurs, până a adormi” Uneori, pentru mine, acesta se transforma În: „Căci am mâncăruri a găti Și drum lung până a mă trezi” Ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să dormi cu lumina aprinsă... PARASCHIV (Se chircește pe culcușul răvășit.); M-ai lovit prea tare... Nu trebuia să mă lovești așa tare... MACABEUS (Ridică o sticlă, o caută în lumină și începe să scurgă ultimele picături în pahar; așteaptă îndelung până ce se scurge tot.) Pentru tine o fac. E bine să te obișnuiești cu bătaia. PARASCHIV: Dar nu mă lovi așa tare... La început e bine să mă lovești mai încet... MACABEUS: De ce să pierdem timpul? (Ia altă sticlă.) Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta bleaga? Ce zici tu acolo? PARASCHIV: Am zis că va trebui să te las aici. MACABEUS: Să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aia de la documente. Că, acuma din ce știu și eu, matale crezi că mai e cazu să crezi în documente? Că le prelucrează, că le trombonește, și le dă cu caneaua. Să fim serioși. Se scărpină vesel, cu vădită plăcere, îndelung sub brațul drept. Șoptit, conspirativ: - Dar și clienții... Că clienții mai povestește, așa ca matale. De ce-a fost, cum a fost. Zicea lumea că Goncea, cum era el în putere, ținea să-l belească pă profesorul ăla de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lacrimi, foc și disperare, tragedia optimistă cum ar fi, ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase un bulgăraș de tămâie albă. Îl mirosi îngândurat, de parcă ar fi vrut să-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a făst ăla că am avut tineri educați patriotic. Naționali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poporu’, acuma ce mai cată. Să ne prostească la diplomație? Mi-a spus nepotul Lim onadă să vă zic mersi pentru tratație și să vă pup mâna în locul lui.“ Cu o adâncă reverență, lunganul prinse mâna zârnoaicei și o sărută îndelung, prelung. În cele din urmă Andromanda îl goni: „Ho, potcosule, că mă prinde Zorilă p-acilea și-mi ia puterile“! Astfel, povestesc unii, s-ar fi plămădit fata veterinarei. Alții jură că a fost făcută cu un excavatorist, Sile Bogheanțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor din buze. Un text obișnuit, la decese, fără talent evocator, fără vibrație, fără chemări profunde. Simple regrete de duzină. Completă formularul. Nu prea avea voie să o facă, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acolo, femeia ar fi trebuit să aibă 89 de ani. O privi nedumerit, întrebător. Dacă îi dădeai șaizeci. Se mai uită în buletin, la fotografia ei, chiar silabisi datele nașterii, an, lună, zi, mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat să alunge muștele acelea de pe coltucul de chiflă de graham. - Bineînțeles, ridică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al arhitectului, din anii când începuseră să câștige mai bine și își reamenajaseră apartamentul. Trecuse Stelian în vremea aceea la minister iar ea, cam tot pe atunci, se transferase de la uzină în centrală și primise relația cu arabii. Se studie îndelung, ca și cum se descoperea după o lungă absență. Se pomeni fredonând Boema lui Aznavour, trecându-și jetul de apă, ca într-un alint, peste umeri, peste sâni, peste coapsele lungi, încă zvelte, lăsându-se înfiorată de atingerea șuvoaielor pe pântece, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de atingerea șuvoaielor pe pântece, de zvâcnetul apei căutându-i parcă sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tu. Verginel nu-l asculta. Parcă îl vrăjise Biluță, cu gestica lui înceată, tacticoasă, ca într-un fel de dans. Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul mașinii un pachet înfășurat într-o pagină de ziar și începu să înfulece din bucata mare de pâine, cu doi cârnați în ea. - Așa mi-a spus Pigasie, adineauri, murmură stins Aulius. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai multe la ea în cimitir, doar că nu vroia să vorbească. Îl plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spune că te cunoaștem bine. - Te cunoaștem bine, repetă Z. Mi-au vorbit foarte mult. Mi-au povestit cum trăiesc ele, cum își fac uneori cumpărăturile la un non stop, după căderea întunericului, cum intră în laborator și-și privesc îndelung cuvele în care au crescut. Parcă mă trezeam dintr-un lung somn în care visasem o scenă absurdă. Trebuia să regândesc situația ca să-i surprind anvergura. Privindu-le cum se plimbă cu dezinvoltură în spațiul acela strâmt și claustrant, arâtându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea fundului său printre șireturile cu care se încheia costumul la spate. I-am urmărit îndelung, conștientă că, într-adevăr, mă va suna. Sally nu știa numărul meu, dar asta nu avea să-i stea în cale; știam că acest mic ticălos insistent o să-i sune pe toți cunoscuții până dă de cineva care-l știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]