13,143 matches
-
la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai puțini. Puteam, nici vorbă, să am și mai mulți, dar m-am gândit că nu-i cinstit, când alții n-au nici unul. Honesta vita, beata vita est. — Ei, și? - îl îndemnă Metodiu. — Și-am vrut să-mi trezesc și fata, să m-ajute, că muiere nu mai am. Mă cobor în pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picior, însuși Radu Stoenescu-Balcâzu, un om despre care nu vom obosi să susținem că s-a scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic la vedere este, nu vă va speria prea tare, îndemnându-vă a face cale întoarsă, cum am mai pățit - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu oprindu-se în fața drumeților - atunci fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-au petrecut nu demult în inima Saharei, la originea cărora s-a aflat o renumită competiție sportivă, mi-au atras atenția într-atât, încât spiritul ziaristic ce mi-a mai rămas - amintire a unor timpuri deja uitate - m-a îndemnat să încerc să denunț nenumăratele nedreptăți pe care le suportă în acest moment unul dintre cele mai nobile și legendare popoare din lume. Tuaregii, alături de care mi-am petrecut o parte din copilărie, păreau să aibă nevoie de cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Atunci iartă-mă că-ți spun, dar continui să-mi susțin ideea că lumea voastră este destul de nebună. Și, în afară de asta, este cum nu se poate mai ipocrită. — Și ce altceva am putea face? Timp de generații oamenii au fost îndemnați să fumeze și să se îmbete, și astfel s-au creat uriașe întreprinderi unde muncesc milioane de oameni. Este imposibil să se interzică totul așa, dintr-odată... — Dar dacă încerci să împiedici ceva eliminând publicitatea este ca și cum ai încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se lăsa înserarea și înaintea lui umbra i se alungea. Își îndepărtă gândul ce-l îndemna să o urmeze, conștient fiind că în felul acesta s-ar abate spre miazăzi, și făcu tot posibilul ca acea stilizată umbră să înainteze oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie, totuși, diferite. Un șarpe cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unei femei, iar în lumea noastră este imposibil să-ți găsești o soție în condițiile astea. Poți să vinzi armele pe care ți le-am dat. — Eu nu fac trafic cu arme... - replică tuaregul cu acreală. Cine o face îi îndeamnă pe alții să se omoare. Marea problemă a Africii este că se cheltuiesc destul de mulți bani pe armament și destul de puțini pentru rezolvarea problemelor oamenilor. O persoană cinstită nu trebuie să accepte niciodată să colaboreze ca lucrurile să continue în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intervenea niciodată — E vreo problemă? Vă nemulțumește ceva? l-a întrebat el plin de speranță pe client. Nu știu ce să spun. Eu nu îndrăznesc să mă amestec. Nu mă pricep - a spus el, continuând să tropotească. — Nu vă sfiiți - l-a îndemnat Engelhart. Eu încerc întotdeauna să pun în practică observațiile clienților mei. — Cum să vă spun? Nu sunt aici decât de o săptămână, dar am observat că soarele nu apune în partea aceea. Am îmbrățișat ursul de la spate și am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe flușturatica de nevastă-ta! Pune-te repede la masă, scrie o scrisoare și o invitație! Feifel a rămas cu gura căscată. Ca de obicei, Hanna era dictatorială. Vocea ei semăna atât de mult cu vocea Riteiă Oare nu-l îndemnase chiar demonul lui să facă binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le mai pot oferi nimic femeilor. Olga e tânără, pot deveni soțul ei pe hârtie, dar nu în pat!“ Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să audă muzică, numai muzică, nimic altceva, explicaseră asta foarte clar de la bun început și, credeau ei, nu existaseră neînțelegeri. Într-adevăr, după aceea numai muzică se auzi, dar nimic serios și profund, nimic care să dureze, nimic care să îndemne juriul să schițeze un cât de mic gest, fie el de teamă, bucurie, invidie sau speranță. În cele din urmă, elvețianul fu declarat câștigător, ba chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ajunsesem să stau în fața acestor cunoscători ai literaturii. - Tot ceea am văzut astăzi aici este lipsit de valoare, domnule Euripide, continuă Maro, și sunt convins că ați făcut lucrul acesta cu bună știință, deși, sincer, nu înțeleg ce anume vă îndeamnă spre așa ceva. Este îngrozitor. Vă compătimesc sincer, pe dumneavoastră și pe toți cei de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cer ajutorul acestui om în legătură cu unele dintre minciunile pe care le-am gândit sau cu impresiile false cărora le-am dat viață. Dar stați! Până și acum, în această clipă hotărâtorare, ce instinct de conservare brutal al ființei mele mă îndeamnă să fiu circumspect în legătură cu actul de salvare care se petrece sub ochii mei îngroziți și al cărui actor principal sunt? Hotărât lucru, nu mă pot lăsa ușor să fiu adeptul nici uneia dintre părțile aflate în conflict pentru formarea continuă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă întrebă: - E bună? Pronunță aceste cuvinte de parcă ar fi avut în față un copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
straniu: în timp ce Nelly și Kitty ne conduceau pe coridor, un fel de silă sau spaimă că cineva ar putea auzi vreun cuvânt pronunțat de mine, un cuvânt care m-ar lega de aceste fete, mă împingea parcă din spate, mă îndemna să ies mai repede de acolo, fără să le ating, fără să le vorbesc. După ce am coborât scara și m-am trezit în curte, mi s-a făcut brusc milă de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era primul om în fața căruia nu simțeam nevoia să joc rolul de tânăr vesel și ușuratic. Pentru ea eram pur și simplu un băiat gingaș și visător. Dar tocmai acest fapt care, la o primă privire, m-ar fi putut îndemna la sinceritate, tocmai el m-a făcut să mă opresc speriat la prima mea tentativă de a-i povesti Soniei viața mea. Când pentru prima dată am încercat să fiu sincer cu Sonia, mi-am dat seama că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să vorbesc despre ele, și, în sfârșit - și acest lucru este esențial, asemenea povestiri despre faptele mele bune (e straniu, dar așa simțeam eu) nu ar fi favorizat deloc acea apropiere spirituală de Sonia care era adevărata cauză care mă îndemna la sinceritate. Toate acestea mă chinuiau. Și nu pentru că m-aș fi consacrat singurătății spirituale cu care, chipurile, m-aș fi obișnuit prea mult pentru a-i mai simți și povara, Mă făcea să sufăr sărăcia temei în discuție prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dictată de voința ta, care te justifica pe deplin, pe de altă parte, era neascultarea revoltată a trupului tău care pe mine m-a jignit în mod deosebit. Nu mă judeca, Vadim, și înțelege că toate argumentele gândirii care te îndeamnă să posezi o femeie sunt jignitoare pentru ea, indiferent dacă aceste argumente sunt dictate de motivațiile milei creștine, deci, de motivații sufletești înalte sau de motivații murdare, bănești. Da. Da, o nebunie săvârșită cu rațiune este o ticăloșie. Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu ai nevoie de mașină nouă, îi spusese a doua zi dimineață șeful de coloană. Importante sunt motorul, frânele și direcția. Astea sunt brici. Restul e apă de ploaie, băiete! Gata, asta-i tot, dă-i drumul la treabă! îl îndemnase acesta, înmânându-i foaia de parcurs și băgându-și apoi din nou capul în hârtii. Pornise la treabă plin de speranță, bucuros că în sfârșit putea să câștige niște bani pentru ai lui. Nu-și făcuse nici un moment iluzii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ghemuindu-se strâns la pământ, străduindu-se să respire cât mai rar ca să nu se dea de gol. Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici de la mine! îl îndemnă Pop, văzându-l că nu-și găsește țigările. Nu știu dacă-ți plac astea ale mele dar, la vreme de secetă e bună și ploaia cu gheață. Mulțumesc! spuse Cristian extrăgând o țigară din pachetul mototolit. Chiar vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață îi făcea semn cu mâna. Aici, domnule inspector! îl chemă acesta. Veniți puțin să vă arăt ceva! Mirat și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul vorbea cu glas coborât. Priviți! îl îndemnă Vasilică Pohoață. Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
detaliu. Pohoață conducea încet, așa cum îi ordonase inspectorul. Dădea din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce te frământă? Domnule inspector, eu rămân la părerea mea că șoferul a plecat spre oraș, nu înapoi spre munte. Orice om cu scaun la cap așa ar fi procedat. Eu unul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva, dă-i drumul! spuse Cristi plictisit. Nu te mai formaliza atâta, agent! Nu se cade, domnule inspector, răspunse Pohoață. Am înțeles, să trăiți! adăugă el repede văzând privirea pe care i-o aruncase Toma. Dar vorbește odată, omule! îl îndemnă Cristi văzând că Pohoață încă se codește. De ce venirăm noi aici, domnule inspector? Ce întrebare mai e asta, Vasilică? Nu tu ziceai ieri că nu-l căutăm pe șoferul acela unde trebuie? Astăzi, am venit unde spuneai tu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar părinții reclamară furtul la poliție. Eu mă ocupai de acest caz și-l rezolvai mintenaș. Pe la prânz făcură plângerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]