KorAP: Find »[drukola/base=înfășura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...153 >

3,818 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului era ascunsă aproape În totalitate: banda adezivă era Înfășurată strâns În jurul capului. Mâinile Îi fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit banda Înainte ca ambele picioare să fie imobilizate În totalitate. Ăsta era și motivul pentru care stângul atârna afară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o urmă de speranță În vocea lui Insch. — Nu neapărat. Logan privi cum micul cadavru era Împachetat Într-un sac special, Însă mult prea mare pentru el. — Victima e de sex feminin, nu masculin. Dispunerea e diferită: copila a fost Înfășurată Într-un kilometru și jumătate de bandă adezivă. Nici un semn de strangulare. E posibil să fi fost abuzată, dar nu vom ști cu siguranță până nu e gata autopsia. Insch trase o nouă Înjurătură. — Transmite-le că vreau copilul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acest drept! Ești În Scoția. Îți vei vedea avocatul după ce terminăm noi cu tine. Nu Înainte. — Vreau avocat! — Pentru numele lui Dumnezeu! Logan trânti dosarul, făcând ca foile dinăuntru să se risipească pe masă. O fotografie cu cadavrul unui copil, Înfășurat În bandă de legat pachetele. Norman Chalmers nici nu se uită la ea. Într-un final, vorbi și inspectorul Insch, vocea bas răsunând În camera aglomerată. — Adu-i avocatul. — Domnule? vorbi Logan la fel de surprins cum era În realitate. — Ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
despre cadavre dezmembrate prin ziare. Voia să scape de urme, așa că a Încercat să o ciopârțească. Numai că nu e așa ușor cum pare. Doar faptul că a Încercat i-a produs greață. Vocea lui Logan era spartă. — Așa că o Înfășoară În bandă adezivă, o Îndeasă Într-un sac menajer și o scoate pentru a fi dusă de gunoieri. Poate că În Londra se numeau operatori ai reziduurilor menajere, dar În Aberdeen erau gunoieri. Procurorul părea sincer impresionat. — Foarte bine, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Își asumă riscul de a deschide proces. Ceea ce nu e prea probabil, decât dacă ieșim la suprafață cu ceva concludent... Își ridică privirea din paharul cu cafea. Nu mă aștept să fie amprentele lui pe banda adezivă cu care era Înfășurată, nu? — Regret, domnule: era curată ca lacrima. Era o pistă greșită. De ce și-ar bate cineva capul să Înlăture toate amprentele de pe banda adezivă și apoi să arunce cadavrul Într-un sac plin cu propriile gunoaie? — Păi, Începu Insch, Îndreptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pereche de picioare goale se iveau de sub tricou și erau chiar o pereche de picioare foarte atrăgătoare, de fapt. — Frig, așa-i? Întrebă Watson cu un zâmbet, iar Logan Își dădu brusc seama că rămăsese acolo În hol gol-goluț. Își Înfășură cu repeziciune prosopul În jurul părții de jos și o roșeață fierbinte Îl invadă din creștet până-n tălpi. Lui Watson Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
intrat În panică? Logan dădu din cap afirmativ. — Exact. Când intri În panică, arunci cadavrul În cel mai apropiat loc care Îți vine În minte. Și, nu o iei pe străzi În căutarea unui tomberon. Iar faptul că nu e Înfășurată În nimic În afară de banda adezivă e iarăși ciudat. O fetiță moartă dezbrăcată, acoperită doar cu niște bandă maro? N-o să te duci prea departe cu ea În spate... Cine a aruncat cadavrul mai aproape de acest tomberon decât de oricine altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum. — Norocosul naibii. Se Întoarse cu spatele la locul crimei și o porni prin viscol, Îndreptându-se către fermă, cu lanterna luminând ca un baton alb, rotindu-se și Învârtindu-se, marcându-i progresele prin iarba Înaltă. După zece pași, pantalonii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cât un rotweiller, nenorocitul! Ah, la naiba, ce doare! Umplură o pungă de plastic cu zăpadă și băgară mâna lui Steve În ea, Încercând să nu observe cum zăpada de dinăuntru se făcea din albă roz și apoi roșie. Logan Înfășură totul Într-o salopetă de rezervă și-i spuse agentului Rennie să-l ducă la spital, cu lumini și muzică pe tot drumul. Miller și Logan stăteau unul lângă altul În vreme ce luminile licăreau pe capota mașinii de patrulă. Întoarse dezlânat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
eu. Zicea că dacă n-o fac, mă tranșează el pe mine... N-am putut. Am Încercat, dar n-am putut. Cameron Își lăsă capul În jos Înainte să le spună din nou cum Îl bătuse Dougie. Îl obligase să Înfășoare trupul fetiței În bandă și s-o ascundă Într-un sac de gunoi. Numai că nu era nici unul În apartament. Dar ziua următoare era zi de gunoi și era o pungă aproape goală la etajul de deasupra, În fața apartamentului lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se iviră În locul lor. Trebuia să scap de ea! Zăcea lângă șemnieu și era dezbrăcată și moartă. Am Încercat s-o fac bucăți, dar n-am putut. Era... era... se scutură și se șterse din nou la ochi. Așa că am Înfășurat-o În bandă. I-am... turnat Înălbitor În gură... știți...ca să fie iar curată... — După aia a trebuit să găsești o pungă de gunoi În care s-o bagi. Cameron clătină din cap În semn de aprobare și o picătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de tastele telefonului. Mâna tremurătoare a doamnei Strichen căzu În spatele canapelei. Fiul ei ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În jos. Fața lui Martin se ridică, iar cântecelul i se stinse pe buze cînd ea Își depărtă cât putu de mult genunchii și țâșni spre capul său. Nu mai avu timp să se miște Înainte ca ea să-și Înfășoare picioarele În jurul gâtului său și să strângă cât de tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

el stătea pe dealul acela, unde cu veacuri în urmă fusese ridicat un templu în cinstea lui Apollo. Unde-i? întrebă Gajus. Dealul era învăluit în ceața mării. — O să-l vezi, îi făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
spuse că în încăperile cele mai îndepărtate ale templului - după prima, a doua și a treia curte interioară - mai trăia cineva. Într-adevăr, în deschiderea enormă dintre cei doi piloni văzură un bătrân care mergea agale; trupul lui slab era înfășurat într-o tunică de in alb, umerii îi erau goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
frate mai mare al lui Gajus, se întoarse acasă neliniștit și anunță că siriana Martina, presupusa ucigașă, debarcase la Brundusium în lanțuri. — Dar au găsit-o moartă; nu erau urme de boală, nici semne de violență. În părul ei erau înfășurate fărâme dintr-o pastă otrăvitoare. Toți se uitară la el, întrerupându-și discuțiile. — Și astfel e sigur, interveni Gajus, cu o voce devenită dintr-odată matură, că nu vom descoperi niciodată cine a trimis-o la tatăl meu. Apoi sosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
foarte tânără și singură. Dar de toate astea a venit să mă salveze tatăl tău. Nu ne-am despărțit niciodată. Numai în timpul călătoriei în Aegyptus... Acum știi de ce m-ai văzut plângând în seara aceea în castrum. Se ridică, se înfășură mai bine în șalul de lână, tremurând. Nu ți-ar fi ajutat la nimic durerile astea înainte de vreme, copile. Gajus se ridică la rându-i și-i spuse: Îți mulțumesc că ai vorbit despre asta. Mama lui îl privea. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
zi sacră de sărbătoare“, scrise Drusus, „l-au târât pe străzi cu funia de gât. Bietul om trădat striga: «Priviți cum Sejanus își ucide victimele nevinovate!» Oamenii, văzând cortegiul și auzind strigătele, fugeau, închideau porțile și ferestrele. Atunci i-au înfășurat toga pe cap, sufocându-l ca să nu mai poată striga, și au mers așa, în tăcere, pe străzile pustii. Trupul i-a fost aruncat în râu“. Gajus stătea în picioare lângă el, în liniștea nocturnă a casei aproape goale. Gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la Rhodos. Era înfășurat mereu, chiar și vara, într-un pallium de lână cenușie. „Din cauza frigului din timpul nopții, când cercetează stelele“, spuneau ironic unii. Însă le era teamă de el, iar el părea că nu vede pe nimeni, trăia într-o singurătate sacerdotală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
aștepta să coboare Sertorius Macro. Dar nu se întâmplă nimic. În cele din urmă, începu să spere că Tiberius îl credea prea prost ca să ia parte la vreo tentativă de complot. Se întâmplase însă ca Thrasyllus, tăcutul astrolog din Rhodos, înfășurat în vechiul lui pallium cenușiu, să-l înștiințeze misterios - și foarte oportun - pe Tiberius: „Am citit în astre că Gajus nu va deveni niciodată împărat“. — Ești sigur de ceea ce ai citit? rânjise Tiberius. Iar Thrasyllus îi dăduse un răspuns care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
atent finisată este statuia înfățișând-o pe Drusilla, sora împăratului, care a murit foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-o împletitură elastică de aur. Părul este scurt, aranjat cu grijă, gura cu buzele răsfrânte, sprâncenele drepte. Încheieturile brațelor sunt subțiri; în mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform, cum ar fi o mumie egipteană Înfășurată În fâșii strânse de pânză; nu știm ce se află În ea, dacă e un bărbat sau o femeie acolo sau o fecioară, dar știm că un sarcofag este cu siguranță gol, că are un spațiu interior ce trebuie umplut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]