10,960 matches
-
prin traduceri. Publicația păstrează constant acest echilibru între tradiție și modernitate, între autohton și universal, între etic și estetic, vădind un program bine conturat. În Cuvânt introductiv sunt definite conceptele tradiție și tradiționalism ca însemnând „păstrarea caracterului românesc al literaturii, înfățișarea momentului de atunci într-o limbă adecvată, sprijinindu-se, în drumul spre frumos, bine și adevăr, cât mai mult pe talentele ce există și se vor ivi în părțile oltenești”. Rubricile obișnuite sunt „Cronica dramatică”, „Cronica artistică” (expoziții, șezători), „Din
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
lor Brand. Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră încheiată auster până sus, călcând pe un ghețar. Însă văzut de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și L. Aurelius Commodus, A.D. 138-161, București, 1909; Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911; Idei și forme istorice, București, 1920; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2003
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fidelitate absolută cugetările lui Marcus Aurelius. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Umbra cuvintelor. Definiții lirice, București, 1970; Drumuri prin memorie. Egipt, Grecia, București, 1972; Drumuri prin memorie. Italia
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
orașul lui din Bavaria, nu e recunoscut de familie, oricâte dovezi de apartenență încearcă să dea mamei, logodnicei și celorlalți. Numai un nebun al locului îl recunoaște. Personajul este de fapt un criminal hitlerist ascuns de medici sub o nouă înfățișare și sub o altă identitate. Trecând din fantastic în real, textul se impune în cele din urmă ca o „narațiune de tip parabolic” (Mircea Muthu), dar și ca o alegorie a crizei de identitate, a raportului mistic dintre trup și
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
fără forțarea unor uși deschise. Contribuția personală ține atât de viziunea asupra ansamblului sau de ordonarea datelor într-o structură probată cu argumente pertinente, cât și de fluența, subtilitatea expunerii. Istoria literaturii române moderne, primul curs publicat, fără să schimbe înfățișarea tradițională a epocii premergătoare anului 1848, ocolește primejdia unei tratări din perspectiva ideologiei dominante în anii ’60 ai secolului al XX-lea. P. oferă un comentariu, în linii mari personal, care se sprijină pe o reconstituire credibilă a fundalului istoric
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
un „gest de împotrivire” la haosul contemporan, o încercare de a risipi „fumul atâtor mirodenii cosmopolite arse la picioarele mediocrităților”, care împreună cu „încrucișarea multicoloră a atâtor reflectoare, trâmbițarea atâtor genii improvizate și prăbușirea atâtor zei adevărați împrumută societății românești o înfățișare trivială, caracteristică doar balurilor mascate”. Gata să-și asume riscul de a fi considerată reacționară, O. nu a putut decât să-și anunțe orientarea și să publice câteva texte meritorii. În articolul Setea de autoritate, Octavian Goga descrie criza socială
ORIENTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un mosafir, Mă cheamă), ci în recuperarea unor trăiri ale copilăriei și adolescenței (În clas, Aleargă trenul, Străbunica). Textul Siretului, care deschide volumul de „nuvele” Mărturisiri, cuprinde o efuziune ce ia curând înfățișarea unui pur exercițiu de retorică. Cu inflexiuni lirice sunt și Din scrisorile unei prietene, Revedere, Mihăiță ori Mărțișorul, care aduc tabloul, trasat cu oarecare finețe psihologică, al unor iubiri adolescentine. Din același punct purcede și O taină, o veritabilă nuvelă
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
manifestări de jenă în societate?”. Prima secvență (observată în tăcere de către ceilalți) nu permite o diminuare stabilă a disconfortului emoțional, care se situează încă între valorile 5 și 8 pe scara SUDs de 10 puncte. Cognițiile Isabellei se învârtesc în jurul înfățișării sale („Arăt probabil ca o proastă”) și a riscului de a roși („Simt că nu mai durează mult și roșesc, și nu pot să nu mă gândesc la exercițiul care urmează”). Terapeutul propune apoi, cu acordul său, să treacă la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai simplu și direct răspuns la întrebarea: „ce ne indică aceste date?”. Aceasta prezintă, în modul cel mai succint posibil, nucleul esențial al datelor, fenomenul principal care poate fi sesizat din datele colectate și codificate. Tendința centrală înregistrează care este înfățișarea cazului tipic (atunci când se examinează o singură variabilă) și care este expresia ce reprezintă relația de covariație tipică (atunci când avem de-a face cu asocieri de două sau mai multe variabile). Orice set de date are o tendință centrală. Nu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
vor avea un impact redus datorită mai cu seamă dramatismului noilor trăiri, legate de părăsirea locurilor natale după iunie 1940. În Poeme de peste graniță, primul ciclu din Furtuni pe Nistru, „crâncena tocmeală de norod” are drept urmare un „exod” ce ia înfățișarea unor apocaliptice calamități naturale (secetă, viscol, prăbușiri de stânci uriașe). Revolta cedează locul „obidei”, disperării, pe care o traduce un țipăt universal, interminabil, ca în gravura lui Edvard Munch („A țipat azi-noapte un plod/ [...] Parc-ar fi țipat o țară
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
acceptăm statul la coadă, să ne bucurăm că am „capturat” un ness, o țigară Kent, un kil de banane etc.). Autoarea ne ajută să ne privim În oglindă, doar aparent retroactiv, pentru că ne vedem (și, poate, ne-nțelegem!), de fapt, Înfățișarea noastră de acum. Gilles Ferréol ne ajută să Înțelegem unele similarități dintre comuniștii „noștri” și comuniștii „altora”, atunci când analizează fenomenele memoriei și uitării la intelectualii francezi. E un prilej de meditație asupra ideii că insinuarea răului nu are limite În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
-se cu edificatoare dezvăluiri. Și în Suspiciunea (Plus sau minus viața), care întreprinde o incursiune în „obsedantul deceniu”, înțesat de culpe de neiertat și de erori traumatizante, și în Viața și dragostea într-o vilă stil, politicul, miză secundă, capătă înfățișări sumbre sau sinistru-caricaturale. Tema vinovăției, manifestată prin convulsii de conștiință ce pot duce la suicid, vizează și responsabilitatea omului de știință, ale cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Ghidu și de N. Crevedia. Credincioasă promisiunii de a informa, P.b. a cultivat o serie de rubrici: „Cronica măruntă”, „Cărți”, „Cronica lunară”, „Cărți noi”, „Note”, „Reviste basarabene”. Mihail Sadoveanu nota în „Însemnări ieșene”: „Revista are o bună și curată înfățișare, suntem bucuroși s-o recomandăm cititorilor”, iar Mircea Eliade, în „Vremea”, scria între altele: „A apărut al doilea număr din această miraculoasă revistă de cultură. Miraculoasă, prin numărul mare de colaboratori și prin excelentele condiții grafice în care se tipărește
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
martie și 28 iulie 1916, sub conducerea unui comitet, având ca redactor pe Victor Stanciu. Este o publicație literară de orientare tradițională, editată în excelente condiții grafice, cu interes pentru domeniul cultural, artistic, filosofic și științific, ceea ce îi conferă o înfățișare de jurnal enciclopedic, fiind și singura revistă literară transilvăneană din anii primului război mondial. Condițiile neprielnice muncii intelectuale în timpul războiului duc la destrămarea grupării din jurul publicației și, odată cu aceasta, la încetarea apariției ei. P.l. a fost întemeiată la inițiativa lui
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
care Udriște Năsturel i-l va recomanda insistent (alături de alte pilde din Învățături...) lui Matei Basarab, model de care se vor interesa, peste timp, Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino și chiar Nicolae Mavrocordat. Valorile umaniste ale gândirii lui N. B., definitorii pentru înfățișarea lăuntrică a poporului român, prin care cultura românească ia parte cu drepturi de netăgăduit la ansamblul renascentist al Europei, au fost stabilite și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
sortator de piei într-o tăbăcărie, profesor de rusă și de română, electrician, zugrav, vopsitor, profesor de gimnastică și chiar antrenor de box la Medgidia. A apărut ca interpret - în roluri secundare, „de culoare” și pitorești, distribuirea fiind explicată de înfățișarea lui hirsut-pitorească - în mai multe filme, în special istorice și de aventuri. A fost una dintre figurile cele mai cunoscute ale boemei bucureștene a anilor '50 - '70, care mobiliza - în formațiuni fluide (un „nucleu” relativ stabil ar fi cel constituit
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
comunicată de regulă într-un registru de un patetism sobru, se asociază cu o exuberanță de un dramatism stenic, uneori cu accente postmoderne de umor sau autoironie. SCRIERI: Norul de marmură, București, 1981; Alergarea copacului roșu, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, București, 1989; ed., postfețe Constantin Hușanu și Val Condurache, Iași, 1995; Aproape un cerc, postfață Liviu Leonte, Iași, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Motoc, Tineri poeți, TMS, 1981, 3 ; Laurențiu Ulici, Personalizarea discursului, RL, 1981, 14; Voicu Bugariu, Vuietul somnului, LCF
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare în industrie. Ovid Densusianu consemna faptul că versurile lui P. proiectează, între altele, „înfățișarea unui oraș modern și ritmul mecanicist al unei existențe care se mișcă în preajma mașinilor”. Se poate spune că, prin referirile la viața modernă, urbană și industrială, poetul i-a anticipat, măcar sub raport tematic, pe unii avangardiști (Geo Bogza ș.a.
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
liniște, efect al temperamentului și al opticii evocatorului. De aici, și o melancolie blândă, prezentă mai ales când este vorba de rememorare (Moș Kivu, Săptămâna Patimilor). L. nu are darul observației psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă prin
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
iscusit în a reconstitui epic un mediu cunoscut în amănunțime. Dar autorul trece doar uneori peste stadiul relatării de fapte și, mai ales, peste acela al eboșelor caracterologice. Sunt în schițele sale și unele portrete izbutite, unde desenul migălos reproduce înfățișări și psihologii cel mai adesea ciudate: domnul Rașcu, Bonifas (în care poate fi recunoscut Bonifaciu Florescu), „nenea” Iancu Dărăscu, toți profesori de liceu, sau Dumitru Ionescu și doctorul Ciovârnache, reprezentanți ai învățământului universitar. Mâna celui care desenează este, cu aceste
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
formele sociale clasice sau de coordonatele spațiului social constitutiv al societății industriale, reprezentate de clase, ocupații, straturi sociale, familie nucleară, organizații birocratice etc. 3.1. Premise pentru o abordare: continuitate sau schimbare? De-a lungul modernității, individualizarea a luat diverse înfățișări, iar analiza sociologică clasică a insistat mai ales asupra formelor individualizării și asupra problemelor asociate cu acestea. Totodată, s-au făcut referiri la geneza și la modul de constituire a societății moderne, respectiv la „societalizarea” specifică modernității. În modernitate, societalizarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu este consecința vreunei influențe ori a încercării de reluare a modelelor clasice. Nu vrea să fie considerat un „nou Caragiale”, pentru că „vânează” adevăratul chip pe care îl au impostorii, parveniții, poltronii, copiii răsfățați, femeile acaparatoare și necruțătoare, cu iluzorie înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul. Nu are nici măcar impresia de a fi autor de literatură satirică, deoarece nu este interesat de amuzament, ci de viața involuntar comică, căreia nu e nevoie să îi stilizeze sau caricaturizeze
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]