5,200 matches
-
lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare decât multe țări europene. Din acel birou înghețat din palat, „distinsul“ guvernator Hassan-ben-Koufra își conducea imperiul cu puterea absolută a unui vicerege intolerant, cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să ne facă să ne rupem de cei din jur, dar noi nu ne aflam aici ca să ne bucurăm de ambianță. În fața clubului se Întindea un șir de oameni și, În timp ce acesta Înainta, noi așteptam bătând din picioare ca să nu Înghețăm. N-a durat mult, căci nu existau reguli la intrare: Înghesuit cum era În ungherul ăsta, clubul era doar pentru cunoscători. Nu era nici un pericol ca vreun turist sau vreun bețiv scandalagiu să rătăcească drumul pe-aici. Apropiindu-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu articolul despre bebelușul Prințesei Stephanie de Monaco. În sala de gimnastică a femeilor, opt doamne așteptau răbdătoare să Înceapă ora. Mi-am cerut scuze pentru Întârziere. Josie, aflată la mijlocul primului rând, mi-a trimis un zâmbet iertător care-mi Îngheță sângele. Părul și ochii Îi erau la fel de strălucitori ca de obicei. Am pus o compilație făcută de mine și intitulată Gagici Deșucheate, iar elevele mele au Început să se miște pe ritmurile lui Dolly Parton, Madonna și Bananarama. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să fie eliberat! De ce n-aș vrea asta? Am dat din umeri. — În cazul În care ai avea tu Însăți ceva de ascuns, am sugerat pe un ton neutru, ți-ar conveni de minune să-l știi la Închisoare. Privirea Înghețată din ochii ei mă făcu să mă gândesc că Grace Kelly Își irosise talentul În roluri de eroine. Ar fi făcut minuni jucând o criminală În serie psihopată. — Tu unde erai când Linda a fost omorâtă? Doar așa, de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era Încă În Închisoare. 22 E mai bine ca evenimentele petrecute În restul zilei aceleia să rămână Învăluite Într-o ușoară ceață, așa cum mi s-au părut și mie a fi după ce am ajuns acasă, am desprins cu greu sticla Înghețată de vodkă din culcușul său din congelator și i-am smuls dopul. Am primit vreo două telefoane, dar am lăsat robotul pornit și, cu televizorul și radioul urlând din toate puterile, nu am auzit nici măcar un cuvânt din acele mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înainte să mă învinovățească, nu îl voi mai implora, mă desprind de trupul lui, nu este nevoie, spun eu și intru sub duș, dacă nu vrei să vii, voi pleca singură după ce îți vei reveni, apoi trag repede perdeaua, el îngheață în fața oglinzii, Anat cea înțeleaptă, ar trebui să ascult tot timpul de sfaturile ei, iar atunci el zice, bine, dacă îți dorești atât de mult o să facem această călătorie. A doua zi dimineață îmi înfrâng vechiul inamic, ceasul deșteptător, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
epuizate de această după-amiază în care ne-am distrat împreună, încât chiar și el pare un minunat punct de sprijin, imediat ne va deschide ușa, va risipi tensiunea acumulată între noi, dar în timp ce urc scările în urma ei, îi văd picioarele înghețând în fața ușii, ca și cum o imagine amenințătoare s-ar fi dezvăluit privirilor sale, mă apropii de ea, îl văd pe Udi mergând de colo până colo prin salon, strângând în brațe copila aceea luminoasă, ochii ei sunt strâns închiși, gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printre grămezile de haine, printre caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
paracetamolul nu își făcuse efectul, iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub privirile provocatoare ale soarelui de dimineață, mama ne face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea întreabă, ce s-a întâmplat, este ceva grav, și eu spun, Noga a fost bolnavă, ne-am temut că ar putea fi meningită, spun în mod intenționat ne-am temut, în ciuda faptului că pluralul se revoltă în interiorul gurii mele, înghețându-mi printre dinți, ca și când aș fi îndrăznit să mă folosesc de un titlu nobiliar care îmi fusese deja retras, dar ea face un gest din mână, oprindu-mă, ce altceva s-a mai întâmplat, Naama? Udi a plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dată începutul sfârșitului acestei veri dificile, mă ridic să caut pătura și o văd din nou, cu ochii închiși, adormită în picioare, în timpul misiunii, ce păzește ea într-o asemenea combinație de încăpățânare și neglijență, îi ating pielea, Noghi, ai înghețat, hai în pat, iar ea răspunde, tati nu mă iubește. Îți este frig, insist eu, nu vezi că s-a răcit, iar ea spune, știu că nu mă iubește, o trag spre mine cu furie, când apuc și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
totul alta, el respiră greu deasupra mea, fața lui este îndreptată în sus, mângâiată de o lumină ciudată, lumină slabă și iritantă, ca de lună în mijlocul amiezii, doar așa, șoptește el înăuntrul gurii mele, iubesc aceste cuvinte, dar iată-l înghețând, paloarea îi cuprinde chipul, ca paloarea lui Udi pe vremea când era bolnav, apoi îngenunchează pe sânii mei cu un oftat de ușurare, n-a fost rău, spune el pe un ton provocator, înveți repede, Naama, încă mai ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
produse lactate unul după altul, iar lângă ele, sticluțe pentru bebeluși și scutece, și pudră, este ea sau nu, dar când privește în direcția mea, nu mai am nici o îndoială, ochii aceia nu pot fi decât ai ei, iar eu îngheț printre rafturi până ce ea se îndepărtează, după care fug de acolo, tot drumul spre casă alerg și plâng, mâinile mele flutură în aerul de vară asemenea unei aripi rupte, când ajung pe strada noastră, mă așez pe o bancă, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează, cuvintele dispăruseră de pe buzele ei și trupul era țeapăn de parcă înghețase. Am încercat de câteva ori să-i vorbesc, dar n-am primit nici un răspuns. Am rămas multă vreme cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să mă scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța pe cei din preajma ei - cedase treptat locul unor trăsături calme, liniștitoare. M-a impresionat mult această nouă frumusețe a ei, o frumusețe aleasă și eram uimit de faptul că o femeie se poate schimba atât de mult în doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece ani la Chicote. — No hay derecho, Îi spuse demn. Dar oamenii continuau să rîdĂ și, fărĂ să observe că muzica Încetase, bărbatul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
The Index, unde erau Împrăștiate, pentru că era mai mult spațiu. În noaptea aceea era foarte frig și, cînd intră, avea țurțuri agățați de mustață și niște pojghițe mici pe gene și n-arăta prea bine. PÎnă și mirosul Îi era Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-era greu să mă uit la el, dar acum Îl priveam atent, pentru că nu puteam Înțelege cum de-a Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înghețat, Însă asta n-a ținut prea mult - cum a Închis ușa, a și Început să se simtă. De obicei mi-era greu să mă uit la el, dar acum Îl priveam atent, pentru că nu puteam Înțelege cum de-a Înghețat așa de rău, din moment ce Îl lua mereu cîte o mașină. În cele din urmă l-am Întrebat: — Orbete, cît ai mers pe jos? M-a dat jos Willie Sawyer mai Înainte de podu’ de peste calea ferată. Și pînĂ s-ajung aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu i s-a părut haios. Știți, Willie Sawyer Ăla n-o să fie niciodată un tip de gașcă. — Blackie, uite una din partea casei. Nu pot să te duc acasă, că eu stau puțin mai jos doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dau dovadă de slăbiciune. Oricum, ea s-a făcut că plouă. —Eu ocupasem deja patul ăla și-l vreau înapoi. Nasol! Aproape mecanic, își întoarce capul aproape la o sută optzeci de grade și-mi aruncă o privire care mă îngheață. E atât de lungă și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o creatură dintr-un film de groază, al cărei gât se întinde incredibil până ce fălcile ajung să-ți foarfece fața. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]