5,682 matches
-
era pregătită să-l vadă pe Hugo, dar nu era pregătită nici să vadă cum arăta Hugo. Cu ochii injectați, părul ciufulit și obrajii supți ca un tablou de Schiele. Cearcăne întunecate îi încercuiau ochii înroșiți. Un val de tandră îngrijorare a trecut cu putere peste capul lui Alice. Femeia și-a spus că Hugo arăta de parc-ar fi fost torturat. Până și vocea îi suna spart. —Alice, a zis el pe un ton uscat care a făcut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prelung, continuând mai încet, tot mai încet până se stinse. - Vasilica spunea că ăsta-i semn rău... Veste rea! murmură el și superstiția puse gheara pe sufletul lui. El fiind, din fire, superstițios intră într-o stare de neliniște și îngrijorare. De când Vasilica la părăsit pentru totdeauna, în ziua aceea de Sânzâiene, Iorgu a avuto viață plină de frământări și neliniști, cu vise-coșmar în fiecare noapte. În ultimele săptămâni, nopțile i-au fost îmbucătățite în două și chiar trei vise. Valuri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui de sacrilegiu. Cu toate acestea, Savonarola era încă prezent în mințile multor florentini. Încă din 1501, o mare parte din populația florentina a ajuns să-l considere pe călugărul venit din Ferrara un sfânt martirizat în scopuri politice. Există îngrijorarea potrivit căreia, daca Savonarola, care făcuse din Christos "Regele Florenței", fusese un sfânt, atunci întregul oraș a fost complice la moartea sa. Acesta era mesajul unui țăran din Brozzi numit Martino care în iarna dintre 1500-1501 ținea predici trecătorilor, autoproclamându-se
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ar fi acela care a devenit scenă delictului lui Rinaldeschi. Istoricul Piero Parenti relatează că în timpul modestului "Carnaval" al lui Savonarola din 1496, "mici altare și crucifixuri și alte figurine" au fost plasate "în aproape fiecare colț de stradă"134. Îngrijorarea lui Savonarola cu privire la devoțiunea locală era combinată cu un puternic și consistent mesaj în privința imaginilor vizuale. Campania lui împotriva reprezentărilor seculare i-a făcut pe adepții săi mai sensibili față de orice fel de imagini, fie religioase fie profane 135. Mai
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cât călăii neamului românesc veneau ca prieteni, ca eliberatori. Îmi amintesc că pe Valea Frumoasei (defileul râului Sebeș), oierii, obișnuiți din vremuri străvechi să citească În natură semnele unui nou an, primiseră Începutul lui 1948 clătinând din cap cu mare Îngrijorare. Semnele nu erau deloc bune. Într adevăr, pe măsură ce se desfășurau lunile anului, se confirmau profețiile făcute de natură. Mi-a fost dat să văd eu Însămi două dintre aceste semne, cu totul neobișnuite” (pag. 10). La paginile 11 și 12
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mâhnirea de a-ți auzi povața vulgară, păcătoasă și impudică privind căutarea și găsirea unei femei cu care să conviețuiesc căci altminteri glăsuiește insinuarea-ți prea străvezierisc sămi pierd mințile. Numai că eu socotesc femeia, a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat nu poate emite pretenția că turbează de prea mare virilitate chiar dacă plesnește de sănătate generală. Cu alte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și educatoare, durerea mamei, durere ce-i marca expunerea necazului foarte mare, Îngrijorarea și frica fără margini, a motivului care o adusese aici, la doamna educatoare Iuli. Anume, despre ce era vorba? Despre faptul că băiețelul Împlinise de multișor etatea de trei ani și Încă nu vorbea. Continua să nu scoată, să nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gîndul la ceva anume; nu-ți sună chiar Întîmplător un danez la ușă seara, spunînd că e englez, iar a doua zi Îți mai Întîlnește, tot Întîmplător, și odrasla pe stradă! Încă o cafea, euforia aproape se risi pise, o Îngrijorare exagerată Îi luase locul. Dacă nu Îl Întîlnește pe Juan? L-a zărit spre seară, pe celălalt trotuar, adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a ieșit din local cu pas rar, s-a grăbit puțin apoi, cît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intrați, iar cine ar fi privit într-acolo ar fi avut sentimentul că privește un grup statuar în care expresia dragostei fraterne este extrem de bine pusă în valoare de sculptor. Știa ori intuia perfect tot ce presupune agitația mascată și îngrijorarea acelor persoane ce trecuseră atât de grabnic dincolo de paravan și era conștientă că nu are voie să mai zăbovească acolo. Îi era greu să-și lase fratele singur, dar felul în care medicii își făcuseră datoria până în acest moment îi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd cum dați soțului meu socoteală, îi avertiză ea, arătând cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-mă, te rog! Nu eram atent. Sigur că da. Să mergem! Cât timp au parcurs interioarele și aleea centrală, Eugen a pus-o la curent cu toate noutățile privind situația lui Iustin. Iuliana a tăcut, ascultând cu atenție și mare îngrijorare. Ultimele fraze ale lui Eugen au scos-o din starea de teamă ce se înfiripase în sufletul ei și i-au reînviat speranțe ce dispăruseră în ultimii doi ani. Deja credea că este posibil orice. Omul de alături o alimenta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întregul personal îl credea în comă profundă, fără posibilitatea de a auzi și a înțelege ceva. Iuliana lăcrima, dar a știut să se ascundă, să nu tensioneze starea de spirit a fratelui său. Lăcrimase și când mama ei își descărcase îngrijorarea la ușă, când și-au luat rămas bun. - La întoarcere mă iei și pe mine? îl întrebă Eugen pe Emilian într-o clipă de răgaz, când ceilalți își ocupau locurile în salvare. - Ce, sunt prost? Nu vezi cu cine sunt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
schimb, în cazul celei recoltate de Tainicele cărări ale iubirii pe un cadavru, dacă este obținută în primele zece ore după deces, avem o reușită aproape sigură pentru că este proaspătă... - Aproape sigură? Deci sunt și aici riscuri, își exprimă Eugen îngrijorarea, privindu-l gânditor pe Iustin. - Da, sunt, dar destul de rar... Există posibilitatea rejetului țesutului transplantat, dar apare după o perioadă oarecare de timp... Ar însemna să se prezinte imediat aici să examinăm situația și..., în cel mai nefericit caz, să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care Daniela părea că se simte foarte bine, desfăcându-le pe ale Marian Malciu ei cu mare grijă și a privit-o cu luare aminte. Iuliana și Mariana se opriseră înapoia lor la fel de surprinse ca Iustin. Îl priveau atente, cu îngrijorare, surprindere și bucurie în ochi. - Tinu?!... Cine este tati al tău, Dănuța? repetă el întrebarea cu vocea sugrumată. - Păi..., am spus. El este Tinu... opelat la ochi... Și tu ai spus... - Da... și eu am spus..., răspunse Tinu, strângând din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken așteptă cîteva minute, încercă din nou să aprindă motorul, dar de undeva din măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea dintr-un fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atenție” de Crăciun, așa că nu a avut niciun motiv să se îngrijoreze cînd și ușa mea a rămas închisă. Celelalte două tentative de intrare în contact cu mine nu au fost nici ele de natură să provoace vreun sentiment de îngrijorare la cei care sunau : prima dată a fost vorba de un vînzător de covoare, iar a doua oară de un individ avînd misiunea de a face nu știu ce recensămînt. omul cu covoarele a sunat de cinci ori și apoi a continuat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i-a fost greu să mă identifice și cu Jean-Paul Belmondo - prea imprevizibil, prea exuberant în mai toate filmele... ori de cîte ori ne permiteam cîte o astfel de experiență europeană o simțeam pe mama traversată de tot felul de îngrijorări metafizice, de un fel de insatisfacție la nivelul mesajului. singura soluție de a reveni la normal era revenirea la filmele americane, la tony Curtis, la Paul newman și la al Pacino care erau perfecți în toate ipostazele. timp de aproape
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
foarte mic pe care îl utilizez cînd iau avionul. Cum a fost posibil ca soția mea să nu observe acest lucru, faptul că suntem expuși oricărui intrus ? m-am întrebat în visul devenit brusc din sursă de deliciu sursă de îngrijorare. așa m-am trezit, îngrijorat și spunîndu-mi că trebuie să fac lucrări urgente, să construim un adevărat perete spre stradă, la camera de la parter... transcriindu-mi în fiecare dimineață visele pe hîrtie mă întreb dacă torționarul știe ce fac. oare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la prietenul meu (a doua zi urma să ia avionul spre montrăal) tot pe fondul sonor al acceselor de tuse interminabile ale șoferului. Ceea ce pentru moment mi s-a părut destul de comic și insolit a devenit însă un motiv de îngrijorare întrucît, urcînd în apartament, mi-am spus : „ce-o fi avut individul ăla în coșul pieptului ? ce tip de bacterie ? și dacă ne-a transmis și nouă germenele lui infecțios ?”. Cu aceste gînduri am adormit și la un moment dat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se putu abține să nu spună, tremurînd, aproape bîlbîindu-se : — am văzut doamnă că... am văzut că... am văzut... — Poftim ? Ce s-a întîmplat, Bernard ? — mi se pare, dacă nu mă înșel... Doamna Warnotte îl privi cu o reală expresie de îngrijorare. Ce aveți, domnule Bernard ? Vă este rău ? — Doamnă, mai este cineva la mine în cameră, reuși să strige Bernard făcînd imediat stînga împrejur. începu să urce cu un pas hotărît scările urmat de doamna Warnotte. Din întreaga ființă a lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este marcată de o fățărnicie dureroasă când vine vorba de sinceritate, sentiment ce, câteodată, ne face milostivi și simțitori, însă, de cele mai multe ori, ne face să fim ursuzi și necruțători. Vorbindu-le superiorilor generali, papa Francisc nu și-a ascuns îngrijorarea vizavi de anumite modalități de recrutare și de formare care ar putea să creeze «mici monștri». Nici un fel de reconciliere, oricât de unificatoare ar fi, nu poate să atingă miezul și profunzimea conștiințelor, dacă nu există o acceptare prealabilă a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dumneata învinge totul în viață. - Și totuși sunt un învins. Eu, un intelectual, un om destinat carierelor superioare, n-am zece lei. E intolerabil. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. A "reda libertatea"' era o formulă ce umplea de mare îngrijorare pe Aglae, care vedea cu groază pe Olimpia întoarsă acasă cu rușine și cu un copil. Dar situația Olimpiei se amelioră pe neașteptate, și tot grație lui Stănică, fără ca acesta să fi avut intenția expresă. Stănică veni într-o zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casă unde să se adăpostească... Simion tuși puțin, dar nu se mai irită. - Aș dori să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane, dă-le casa și nu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol și fată. Nu, nu mai era nici o nădejde. Otilia avea legături mai strânse cu moșierul, și toată gingășia ei față de el, Felix, nu fusese decât un chip fin de a-l înșela asupra adevărului. Ce însemnau aerele acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]