3,364 matches
-
în Blajul și Oradea românești"134. La întoarcere, Iorga a publicat două cărți: Legăturile Principatelor Române cu Ardealul trata problema relațiilor istorice dintre românii de pe ambele versante ale Munților Carpați. Sate și preoți în Ardeal descrie viața la țară și îngrozitoarea înrobire a românilor transilvăneni. Cum spune Iorga, trăind îngenuncheați", dar conduși de preoții lor, care îi ajutaseră să-și păstreze identitatea națională de-a lungul vremurilor 135. Iorga a revenit adesea în Transilvania, publicînd "Neamul românesc în Ardeal și în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe arie extinsă, dar care nu pot exista decât în prezent. În teatru, prezentul e artificial pentru că e lipsit de aura gândirii personale și conține propriile sale limite și concluzii secrete. Viața reală este comică [i, cu toate că uneori poate fi îngrozitoare, nu e tragică: tragedia aparține exclusiv amăgirilor scenei. Natural, cea mai mare parte din piese nu-s decât putregai grosier, lipsit de consistență; și numai piesele marilor poeți pot fi citite, altfel decât ca simple indicații regizorale. Spun „mari poeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
citesc printre rânduri. Ce se ascunde printre rânduri? Simt că aștepți de la mine să-ți ghicesc starea de spirit. Dumnezeule, starea ta de spirit! Vrei să vin la tine pentru o scurtă relație amoroasă? Scuză-mi, te rog, aceste cuvinte îngrozitoare, dar tu m-ai pus într-o situație îngrozitoare. Poate că scrisoarea ta nu vrea să spună mare lucru și că eu îmi imaginez mult mai mult! Poate că tu singur nu știi ce vrei să spui, și nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că aștepți de la mine să-ți ghicesc starea de spirit. Dumnezeule, starea ta de spirit! Vrei să vin la tine pentru o scurtă relație amoroasă? Scuză-mi, te rog, aceste cuvinte îngrozitoare, dar tu m-ai pus într-o situație îngrozitoare. Poate că scrisoarea ta nu vrea să spună mare lucru și că eu îmi imaginez mult mai mult! Poate că tu singur nu știi ce vrei să spui, și nici nu te sinchisești. Asta ți-ar semăna de minune. Iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bântuia, se amestecă și un al treilea. — Arăta ca o... ca o... comparația rămâne în suspensie, iar eu pun capăt discuției. Întrebarea pusă domnului Arkwright nu a fost determinată numai de spargerea vazei urâte. Noaptea trecută s-a întâmplat ceva îngrozitor. Am fost trezit pe la ora cinci și jumătate de o zguduitură puternică, venită de jos. Se luminase de zi, dar holul și scările erau cufundate încă în beznă, așa încât am aprins o luminare. Am coborât - trebuie să mărturisesc că tremuram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vorbă cu Rosina. Tremuram tot. A mânca, a bea, erau lucruri cu neputință. Am intrat în cămăruța roșie și m-am așezat lângă foc. „O fi văduvă?“ întrebarea aceasta chinuitoare se formulase, pare-se, de la sine, din prima clipă îngrozitoare când o recunoscusem. Îngrozitoare, nu pentru că Hartley se schimbase aproape total, ci pentru că știam că totul în jurul meu se prefăcuse în ruine, orice veche presupunere se spulberase, orice cumplită posibilitate își deschisese porțile. În momentele acelea, cred că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Tremuram tot. A mânca, a bea, erau lucruri cu neputință. Am intrat în cămăruța roșie și m-am așezat lângă foc. „O fi văduvă?“ întrebarea aceasta chinuitoare se formulase, pare-se, de la sine, din prima clipă îngrozitoare când o recunoscusem. Îngrozitoare, nu pentru că Hartley se schimbase aproape total, ci pentru că știam că totul în jurul meu se prefăcuse în ruine, orice veche presupunere se spulberase, orice cumplită posibilitate își deschisese porțile. În momentele acelea, cred că nu mi-a dat prin cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bicicleta părăsită, tremuram și eu. Zece minute mai târziu, a venit. Am întâmpinat-o și i-am luat din mână coșul greu. Pur și simplu nu știam cum să mă port cu ea, se ivise între noi o puternică și îngrozitoare barieră, alcătuită din ceea ce simțeam eu c-ar fi stinghereală, în care se amesteca însă și spaima. Ah, dacă vreun semn de grație divină ar putea preface toată această durere în putință de comunicare și gesturi de dragoste! Dar grația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
motive de a nu-i scrie, deocamdată, acea scrisoare. Mă aflam, de fapt, într-o teribilă efervescență, nu atât din cauza nehotărârii, cât a unei emoții în care se amestecau îngrijorarea, nerăbdarea și spaima. Mă luptam încă să-mi înfrânez o îngrozitoare, mutilantă, irațională mușcătură de gelozie, care mă pândea de după unul din colțurile sufletului meu risipit. Trebuia s-o înlătur prin gândire; iar roadele gândirii mele erau următoarele: Când l-am părăsit pe Ben, după acea odioasă întrevedere, încercasem o întunecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
istoria „primei iubiri“. Cât de convenabile sunt frazele astea clișeu, cât de reconfortante pentru spiritul chinuit, cât de înșelătoare, ce admirabile disimulări! Iată-mă pe punctul de a întreprinde un gest decisiv, turmentat de dragoste, de spaimă și de o îngrozitoare gelozie incipientă, istorisindu-i Rosinei o duioasă, aproape grotescă poveste despre „prima iubire“ și, în felul acesta, amăgind-o cu adevărul curat. Rosina se arăta rațională, intrigată, încântată, inteligentă. Constituia un auditor cu totul diferit față de vărul meu, și mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la pantofii negri de lac, cu tocuri înalte, udați de iarba de pe digul rutier. Înțeleg, urmă ea. Își înălță capul și se uită la mine, cu fața împurpurată, în timp ce buza de jos îi tremura, iar ochii aveau o privire rătăcită, îngrozitoare. — Îți amintești de fata asta, ți-am povestit odată despre ea, ei bine, am întâlnit-o din nou, e aici, și... — Atunci am să-ți spun bun rămas. — Lizzie, iubito, nu pleca în felul ăsta, o să rămânem prieteni, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
greață. Nu înțelesesem întregul substrat al conversației. În anumite momente, avusesem senzația că nu înțelegeam nimic, în afară de ceea ce era de obscen evident: teribilele tonuri ale glasurilor și senzația că toate astea se mai întâmplaseră și înainte, de multe, multe ori. Îngrozitorul țipăt al sufletelor prinse în gheara vinovăției și a suferinței, detestându-se unul pe celălalt, înlănțuite, unul de celălalt. Infernul căsniciei. Nu puteam și nici nu încercam să descifrez înțelesurile și implicațiile lucrurilor pe care și le spuseseră. Clar era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Londra. — Da, a trebuit să plec, dar nu te-am părăsit, mă gândeam tot timpul la tine, știi doar, îți scriam în fiecare zi. Nu a intervenit altcineva, nu-i așa? Nu a intervenit el? În chip ciudat, ghidul acesta îngrozitor îmi încolțise abia acum pentru prima oară. — Nu. — Hartley, îl cunoșteai pe atunci, l-ai cunoscut înainte de a mă fi părăsit? — Nu-mi pot aminti. — Ba îți poți aminti. — Te rog, încetează, te rog! Felul în care rostise aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zece și douăzeci și cinci. — O, nouă și jumătate, chiar ceva mai puțin. Uite, Hartley, dragostea mea, nimic din toate astea nu mai are importanță, s-a terminat, nu înțelegi? Foarte bine, a fost un bărbat de o gelozie stupidă, un om îngrozitor care își merită pedeapsa, dar acum nu mai are nici o importanț\, nu trebuie să te mai întorci în infernul în care ai trăit. Dar ce legătură au toate astea cu Titus? Voiai să-mi spui ceva despre Titus. — El crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bătăi pe Titus. Câțiva vecini au făcut apel la Societatea pentru ocrotirea copiilor. Eu n-am putut face nimic, n-am putut să-l apăr, într-un fel mă simțeam obligată să țin partea lui Ben, a fost o perioadă îngrozitoare, totul se năruise, chiar dacă ne mai țineam încă pe picioare, simțeam că toate oasele se sfărâmaseră în noi, toate oasele și încheieturile care le leagă nu mai erau întregi, nu mai existam ca persoane. Lacrimi lente începură iar să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Adeseori îmi închipui că a murit. Uneori aș vrea să fi murit, să aflu că a murit, astfel încât speranța și teama și groaza să poată înceta și să ne redobândim liniștea. Dacă s-ar întoarce... s-ar putea să fie... îngrozitor. — Adică? — Îngrozitor. Lacrimile lente continuau să se prelingă, iar ea își pleca pleoapele, ca să le lase să-i lunece pe obraji. Continuă: — Aș vrea să nu fi adoptat niciodată un copil, a fost vina mea, Ben are dreptate, am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
perceptibilă, rezultat, probabil, al vinului pe care-l băusem. Și un zgomot ritmic, șuierat, urmat de ecoul unor bufniri surde, produs de năvala apei care se retrăgea din Cazanul lui Minn. Gândul la cazan răscoli în mine o nouă spaimă îngrozitoare: Hartley știa oare să înoate? Până acum, nu-mi încolțise încă gândul că o zbughise din casă pentru a se azvârli drept în mare. Strigase: „Aș vrea să mor!“. Oare, în toți acești ani, o străbătuse ideea sinuciderii? Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locui în cotețul acela de câini. — O.K., ești angajat. Și astfel a început acea scurtă etapă din viața mea, la care, în chip ciudat, privesc îndărăt cu oarecare tristă nostalgie, poate numai pentru că a însemnat acalmia care a precedat îngrozitoarea furtună. Începusem chiar să-l îndrăgesc pe Gilbert, în rolul lui de rob. În trecut, deși servilismul lui față de mine îmi inhibase orice stimă, totuși devotamentul pe care mi-l purta vădise că avea atitudini constante. Și, chiar în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tonul specific al altcuiva. Al cui oare? — Înțeleg. — Niciodată nu știai când o să se pornească din nou. Trebuia să fii atent la fiecare cuvânt pe care-l rosteai. Rănile și înfrângerile suferite de mândria acestui copil trebuie să fi fost îngrozitoare, de nedescris. Mi-am adus aminte de imaginea evocată de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai mult. Sub acest aspect, mă așteptasem din partea lui Titus la un ajutor mai substanțial, dar nu voia să mi-l ofere, sau poate că nu putea. Părea aproape speriat de Hartley, speriat de situația ei, de captivitatea ei, de îngrozitoarea ei neputință, de ceea ce-și imagina că se petrece în mintea ei. Îi detesta umilința. Nu voia. să se amestece. Atitudinea lui față de întreaga chestiune, pe care o numea „trucul“ meu, sau „jocul“ meu, consta într-o îmbinare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
M-ai silit să mă plasez într-o poziție de tiran, adică în rolul pe care-l detest cel mai mult. Foarte bine, nu știu exact cum a fost căsnicia ta și poate că n-a fost chiar atât de îngrozitoare, și nici el n-a fost atât de îngrozitor, dar, fără îndoială, nu e un menaj fericit, și nu văd de ce trebuie să-ți continui viața alături de un bărbat violent si antipatic, din moment ce nu mai ești nevoită s-o faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fiu de condamnat... — De ce naiba? — E atât de greu de exprimat. Când e vorba de tați și de mame, ești copleșit de felurite... sentimente, și de anumite... prejudecăți. Am impresia că eu v-am determinat să considerați situația mai îngrozitoare decât a fost în realitate, deși a fost îngrozitoare. Și dânsa exagerează, capul ei e plin de fantasme și de idei false. Nu știu. Poate că ea preferă să trăiască alături de Ben, iar eu unul sunt împotriva constrângerii oamenilor, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
greu de exprimat. Când e vorba de tați și de mame, ești copleșit de felurite... sentimente, și de anumite... prejudecăți. Am impresia că eu v-am determinat să considerați situația mai îngrozitoare decât a fost în realitate, deși a fost îngrozitoare. Și dânsa exagerează, capul ei e plin de fantasme și de idei false. Nu știu. Poate că ea preferă să trăiască alături de Ben, iar eu unul sunt împotriva constrângerii oamenilor, eu cred că oamenii trebuie lăsați liberi. Dumneavoastră vă grăbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amintești că James ți-a dat „sărutul vieții“? — A... bine... adică... — Știi, noi credeam că te-ai înecat. A trebuit să continue să-ți insufle aer timp de vreo douăzeci de minute, până ce-ai început să respiri normal. A fost îngrozitor... — Biata Lizzie! Oricum, iată-mă aici, gata să pricinuiesc o grămadă de alte necazuri tuturor celor interesați. Unde ați dormit cu toții noaptea trecută? Casa asta a ajuns aglomerată ca hotelul Raven. — Eu am dormit pe sofa, în camera interioară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am continuat: — Vreau să-ți mărturisesc ceva. Luasem brusc hotărârea că trebuie să-i fac cunoscut lui Titus faptul că Ben încercase să mă ucidă. Dacă-i ceva în legătură cu Mary... — Da... Nu mai stătusem de vorbă cu Titus de la scena îngrozitoare când „delegația“ o readusese pe soția rătăcitoare la soțul măcinat de ură — Toate lucrurile astea îmi fac greață. Îmi pare rău, iartă-mă. Dar pur și simplu nu vreau să fiu implicat. Am fugit de-acasă tocmai ca să scap de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]