4,199 matches
-
gândesc... - numai când folosești cuvântul „educație“ e ceva, un cuvânt complex. Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul. Mama îmi spunea că mama ei îi mai dădea câte o palmă sau o înjura sau o punea la munci grele. Deci oamenii n-au avut timp să primească o educație. Cum să crească un copil, un copil dificil - mai ales când ai și trei băieți și mai ai și o fată -, e dificil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i arăt eu lui că nu e nemuritor el. Nu e el cine crede că este. Nu-i făceam nimic, nu-l atingeam. Veneam și-i râdeam în față, atât. Stătea de vorbă cu mine de foarte multe ori. Mă înjura, mă ăsta scap, pun eu mâna pe tine, nu mă fac eu bine? Eram îngrozit de el. Era imens, nu puteai să-i faci nimica. De mult, am pus 20 de puști să-l bată. I-a făcut. În mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și m-am dus acolo și - era meci cu Steaua cu Dinamo. Cu ceartă, cu din asta. S-au băgat între noi, așa. Și s-au băgat alți prieteni de-ai noștri și l-am luat pe unchiu-miu, l-au înjurat de familie - mama fiind moartă atunci - am sărit la bătaie cu ei. Și am plecat la mătușă-mea, să-i dau niște bani. Când m-am întors de-acolo, m-am întâlnit cu doi din ei. Și au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
familie - mama fiind moartă atunci - am sărit la bătaie cu ei. Și am plecat la mătușă-mea, să-i dau niște bani. Când m-am întors de-acolo, m-am întâlnit cu doi din ei. Și au început să mă-njure că „Tu ești stelist“ și au sărit iar la bătaie. Și atunci, am scos cuțitul și am tăiat pe unul din ei și-am luat-o la fugă. Fiind beat rău, n-am mai putut să mai fug; m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de gândire, nu știu, între ei erau altfel de conversații și aveau tupeu din ăla de mă luau la mișto. Eram inferior, se coborau ei la mintea mea, nu eu la ale lor. Bine de multe ori ne mai și înjuram, vii cu teorii din astea la mine, cu limbaj de filosofie din ăla, de carte, sunt uns. V-am, zis că mai eram la Drept, la terenurile de tenis. Unii ziceau, bă aranjează-mi și mie fileul să joc, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
citim polițiștilor tot ce jucăm și prezentăm publicului. Vă puteți imagina capul poliției înaintea poeziei lui Tzara. Avem și o reacțiune artistică în frunte cu toți profesorii. Sînt falșii naționaliști reacționari și polițiști cari mănîncă și dorm cu tricolorul, cari înjură tot ce e modern fiindcă inteligența lor nu ajunge să discerne între artă și politică. Ei nu știu că revoluția artistică și cea politică nu au nimic comun. Ei sînt adevărații falșificatori de valori spirituale și infectează judecata și simțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și roșește: — La dracu’. Of, Doamne, am făcut-o de oaie. Am uitat de-a binelea, adică, nu mă gîndeam că... Mai bine-mi țin gura, nu-i așa... Vocea i se pierde lamentabil. — De fapt, intervine Lily, salvînd situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne Întoarcem din luna de miere. Deci, mai e oare de mirare că oamenii și lucrurile mă calcă pe nervi? 9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica machiajul perfect. — E total ridicol, spune ea, așezîndu-se pe vechiul pat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Romanul a citit pergamentul comandantului, care încerca zadarnic să-și oprească sângele ce-i curgea din nasul tot mai negru și mai umflat, și a primit, drept răspuns, un pumn în ureche. Comandantul se numea Wathiri, și ne-a condus înjurând acasă la el. Două slujnice romane s-au îngrijit de nasul lui, în timp ce el încerca să justifice starea garnizoanei. Făceau parte dintr-o mică moșie din apropiere; bogată doar în țânțari și broaște râioase, ne-a spus. S-a lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altar și cu o icoană a Fecioarei sub care ardea o candelă uitată. Ni se umflaseră picioarele și ne dureau. Când ne-am dat jos încălțările, am văzut că aveam picioarele bășicate. Gundo a început să se frece, bombănind și înjurând. Am încercat să-l consolez. - Gândește-te la Iov. Și la romanii care, cu astfel de încălțări, au cucerit pe jos un imperiu. A mormăit: - Cine este Iov acesta de care tot pomenești? I-am povestit istoria biblică, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat, deși contasem pe acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era nemișcat. I-am pus o mână la gât și n-am simțit niciun puls. Am fost cuprins de o mânie fără margini, care m-a făcut să-mi ies din minți. Dându-i câteva picioare în coaste, l-am înjurat cu cele mai spurcate cuvinte ce-mi veneau pe limbă. Nu puteam să accept că a murit, bătându-și joc încă o dată de mine, scăpându-mi din mâini, de data asta pentru totdeauna. Ar fi trebuit să-mi închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
imagină că ofițerul avea să Întindă paleta. Cineva luase numărul mașinii, iar acum toate forțele de ordine din Roma Îi căutau pe piromanii din Bravetta. Îi făceau să coboare, Îi puneau cu picioarele desfăcute și cu fața la zid, Îi insultau, Îi Înjurau - poate chiar Îi loveau. Apoi Îi duceau Înăuntru. Iar mâine toți aveau să afle despre bombă și despre el. Ciudat, dar gândul acesta nu-l Înspăimânta. Dimpotrivă, aproape că-și dorea să fie descoperit, arestat, judecat. Pentru că făcuse ceva important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe golanul ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero orbit de durere, temându-se că inelul al fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini, atât de puternic, Încât a lăsat echimoze evidente care reproduc amprenta degetelor sale, a Încercat să mă sugrume, Înjurându-mă cu epitete jignitoare și de nereprodus, cum ar fi „curvă“ și altele asemănătoare, urlând apoi (reproduc cu aproximație) „acesta e ceasul judecății“ „Îți mai las timp să spui o rugăciune“ „cere-ți iertare“ și așa mai departe, până când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sarah Îngână: — Dacă Îți face plăcere. Pe drum fata privea cu nerăbdare semafoarele, ambuteiajul interminabil, harta Romei. Tibrul desena un S sinuos Între cele două maluri galbene. Apoi Începu să răscolească printre casetele Emmei de pe bord - și Antonio Începu să Înjure un motociclist nevinovat reprima impulsul de a-i spune să nu pună mîna. Sarah Îi ceru să pună caseta cu Celentano - un artist pe care Îl cunoscuse aici În Italia, Îl aprecia mult -, dar Antonio Îi spuse că aparatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se gândea de două ori. Șută cu putere - nu spre poartă, ci spre ea. O lovi În plin. Mingea țâșni În apă. Ea scoase un geamăt, Își duse o mână pe șold, Îndepărtă o crustă de nisip, poate că-l Înjură pe jucătorul prost-crescut - de fapt, cunoscând-o atât de bine, acum se gândea că probabil o făcuse, dar lui Antonio nu-i plăcea să-și amintească asta, și o uitase. Își amintea doar de fata care se ținea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în viața lui. Aveau o masă plină cu de toate și un vin roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dai și o zecime din mieii și iezii care se vor naște cât timp păzesc eu turmele, în anul în care muncesc pentru tine, a mai zis Iacob. În acel moment, Laban a blestemat sămânța lui Iacob și a plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar fiertură rece de mei, o mâncare de doliu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el a vrut să sară peste șanț, nici n-avea de gând să sară în șanț, iar dacă eu n-aș fi avut mai multă minte decât el, acum n-ar fi avut cine să meargă după Salvare, dar Szabi înjura în continuare, repetând într-una că-l doare piciorul îngrozitor, iar eu i-am zis că așa-i trebe dacă a vrut să mă tragă-n piept, și s-aștepte puțin că o s-aduc Salvarea, deși n-ar merita, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din strânsoare, a făcut un pas înainte, încercând să se-ntoarcă, cu tot cu acordeon, când în sfârșit s-a eliberat, nu s-a făcut liniște numaidecât, acordeonul a mai scâncit o vreme, dar am reușit să aud ce striga Prodan, îl înjura de mama focului pe nea Miki, de la curvademăta până la boșorogâmpuțit, bătrânul era cât pe ce să cadă, atât de tare-l împinsese Prodan, striga și el că Prodan e un căcat, n-o să învețe niciodată să cânte la acordeon, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prin grâu, pe vremuri, când ne jucam de-a războiul, cel care fusese culcat cu umerii la pământ, trebuia să rămână așa până la sfârșitul bătăliei, pentru că era considerat mort, dar acum parcă se băteau mai cu zel fiindcă strigau și înjurau cu toții, în timp ce ne apropiam de miezul bătăliei, ne-am târât lipiți de pământ, eu obosisem rău, mă dureau coatele și genunchii iar armura din carton îmi apăsa spinarea, mi-am dorit să nici n-o fi făcut, însă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un jet de apă spre grâu, și mai veneau două camioane încărcate cu butoaie cu apă, colectiviștii aruncau cu vedrele apă peste grâu, una din combine era condusă de tatăl lui Puiu, când a trecut pe lângă mine l-am auzit înjurând lung, deodată m-a apucat din nou tusea și ochii mi s-au umplut de lacrimi, am văzut apoi că remorcile erau pline de copii, într-una se afla și Puiu, strigându-mă pe nume, când au ajuns în dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]