3,744 matches
-
m-a afectat, dar acum sunt tristă pentru toți. Chiar și din cauza celor pe care nu i-am întâlnit în viața mea. Asta era de ajuns pentru a-l convinge pe doctorul McDevitt. De ce mă simt așa? se întrebă Ashling. Înnebunesc? — Nu, nu înnebunești, dar, păi, despresia e o bestie ciudată, explică el. Cu alte cuvinte, nu prea avea idee despre ce vorbea. Dar, la prima vedere, din mărturia mamei tale, se pare că, ăăă, ai moștenit tendința ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar acum sunt tristă pentru toți. Chiar și din cauza celor pe care nu i-am întâlnit în viața mea. Asta era de ajuns pentru a-l convinge pe doctorul McDevitt. De ce mă simt așa? se întrebă Ashling. Înnebunesc? — Nu, nu înnebunești, dar, păi, despresia e o bestie ciudată, explică el. Cu alte cuvinte, nu prea avea idee despre ce vorbea. Dar, la prima vedere, din mărturia mamei tale, se pare că, ăăă, ai moștenit tendința ei de a dramatiza pierderea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Gunoi! Incredibil de deprimant. Și el reacționa atât de prost la critică, chiar și la sugestii constructive. Tot ce spusese ea era că femeia din roman ar putea să își deschidă propria afacere, să facă prăjituri sau olărit, și el înnebunise. Iar în ultima vreme, voia să iasă în fiecare seară. Refuza pur și simplu să înțeleagă că ea nu își putea lăsa cei doi copii. Era greu să găsești o dădacă. Și era și mai greu să își permită una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâinile tremurânde, a ezitat un moment înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor negri și a ieși din ei. —Șosete! declară el, dar tonul lui glumeț nu era asortat cu intenția de pe fața lui. Gâtul ei era uscat și se simțea înnebunită de dorință, în timp ce stăteau unul în fața celuilalt, Jack în chiloți albi Calvin Klein și Ashling într-un corset cu efect de talie. —Ai prins regulile? întrebă Jack. Ea dădu încet din cap, admirându-i picioarele perfecte, brațele sculptate, porțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi? Creatura era de fapt un raton înnebunit după dulciurile piticilor. L-am prins repede într-o plasă și l-am legat. Piticii s-au bucurat nespus de mult și mi-au propus să rămân în lumea lor. Le-am explicat că oamenii nu pot trăi numai cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe el, îmi spuse Lee. Eu mi-aș putea pierde cumpătul. Ai grijă să nu fie nici un copil prin preajmă, dacă încearcă să facă vreo figură, omoară-l. Priponelile solo și, pe deasupra, în haine civile sunt strict împotriva regulamentului. — Ai înnebunit? Ăsta-i... Lee mă îmbrânci afară din mașină. — Pune mâna pe el, fir-ar să fie! Suntem la Arestări, nu într-o futută sală de clasă! Pune mâna pe el! Am traversat printre mașinile care rulau cu viteză pe Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Hai s-o luăm încetișor, OK? În primul rând, i-am dat lui Ellis un raport în care am scris că am primit o informație de la un sifonar de încredere cum că Nash s-a cărat de sub jurisdicția noastră. — Ai înnebunit?! Șșștt. Ascultă! N-am făcut decât să netezesc calea. Nash încă-i dat în urmărire generală, hogeacul e sub supraveghere și fiecare polițist din zona de sud este gata să-i facă felul nenorocitului. În noaptea asta o să stau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toate numele iubiților lui Betty, iar pe mine nu mă cheamă Albert. — Spuneți-ne numele pe care vi le amintiți. Short își vârî degetele mari sub curea și se bâțâi în scaun ca un șmecher de doi bani. — Betty era înnebunită după bărbați - mai bine zis după soldați. Se ducea după filfizoni și după orice alb în uniformă. În loc să aibă grijă de casă, ea ieșea în oraș, bătea Hollywood Boulevard în lung și-n lat și cerșea de băut de la soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am evitat. — Ei bine, fata ucisă e cea mai fierbinte știre de la bomba atomică încoace. S-au alocat o sută de polițiști doar pentru o singură crimă, Ellis Loew urmărește să tragă spuza pe turta lui, iar Lee parcă a-nnebunit... Kay îmi tăie triada cu un zâmbet: — Iar tu erai știrea zilei luni, în timp ce acum ești neica nimeni. Și vrei să pornești în urmărirea marelui tâlhar, ca să ai parte de încă un titlu pe prima pagină a ziarelor. — Touché, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alea abandonate de lângă vechea fabrică Ford din Pico-Rivera. Acolo ai găsit niște sfoară și o grămadă de instrumente de tăiat și ți s-a sculat. Apoi ți-ai dat drumul în pantaloni înainte să ți-o înfigi în Betty. Erai înnebunit și dinainte, dar acum chiar că îți ieșiseși din minți. Ți-ai amintit de toate fetele care au râs de râma ta și toate ocaziile când nevastă-ta ți-a pus placa „Nu în seara asta, Roșcovanule, mă doare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnul Blanchard nu poate fi contactat, am găsit de cuviință să vă remitem soldul existent. Cu cele mai bune urări, Sergent Leonard V. Strock, Direcția Personal În plic era inclus și un cec de 14,11 dolari. Am simțit că înnebunesc de furie, și m-am năpustit asupra dosarului principal ca să nu dau atacul împotriva noului meu dușman - birocrația al cărei sclav eram. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI TREI Peste două zile legătura pe care o căutam m-a izbit direct în boașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vremea când lucra la Moravuri și că a fost pus pe liber și trimis să se trateze cu mercur. — A dat de naiba, nu-i așa? Sally își drese vocea: — Am auzit că s-a îmbolnăvit de sifilis și a înnebunit. A crezut că i l-a dat o colorată, așa că s-a dus la un cuplărai de pe Watts și le-a pus pe toate fetele să i-o ia în gură înainte să înceapă tratamentul. Le-a pus să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel și nasul roșu. Părul ei lung și negru era strâns la spare, lăsându-i liberă fața rotundă; și se Învârtea Înnebunită prin Încăpere, rozându-și unghiile până la carne. L-a răpit, nu-i așa? Întreba iar și iar, cu vocea ei ascuțită și panicată. Mi l-a luat pe Richie! Mi l-a luat și mi l-a omorât! Logan clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu una din bomboanele lui Insch. — Nenorocire. Un copil mare și grăsan l-a bătut În ultimul hal pentru că e roșcovan. Mama lui Îl ține acasă până când școala va lua măsuri. Nu i-a spus nimic tatălui. Crede că ar Înnebuni dacă ar ști că cineva Îi terorizează copilul. Insch Își Îndesă una din chestiile lui gelatinoase În gură. — Doi copii dispăruți În două zile, spuse el, fără a face vreun efort să Își ascundă tristețea. Isuse, sper că doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apare o notă cum că ar fi decedat Înainte ca fiul lui să se nască. De ce Întrebați? Probabil degeaba, zise Logan. Ascultă: o să ajung În curând la locuința familiei Erskine. Sun-o pe asistenta socială... Mai e acolo? O mamă Înnebunită cu un copil dispărut: n-ar fi pus un bărbat să aibă grijă de ea. — Da. domnule. — Bun. Sun-o acum și spune-i că ne vedem În față cam În... Se uită o clipă la clădirile cenușii pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am găsit nici un bilet de la Mircea. De ce oare? Sau poate i s-a Întâmplat ceva pe munte? Nu știu ce să cred. Vreau să plec pe munte. Nu mai pot suporta patinajul. Vreau să scap sau să mor. Vreau să uit, altfel Înnebunesc, chiar de-acum nu mai sunt stăpână pe mine. Vreau să plec! Vreau să plec! Mircea, mă auzi? Mă Înțelegi? Notă la romanul ce se scrie Ce Înseamnă, la urma urmei, a scrie un roman astăzi? A sta cu detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am făcut imprudența să-l alung de la locul acela, căci Începuse să lingă sângele fratelui său, câinele. A ridicat capul și m-a văzut; atât i-a trebuit ca să mă schimbe În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A fost foarte frumos. Turbam, simțeam cum mă sufoc de furie și deznădejde. Îmi venea să-i strâng pe toți de gât și apoi să mor și eu. De ce asta? De ce această groaznică deziluzie? În punctul culminant am simțit că Înnebunesc, totul Începuse să mi se Învârtă În minte, vedeam numai patine peste patine, iar piciorul meu ieșind dintre ele. 6 februarie 1960 (sâmbătă) Fredy și-a bătut joc de mine făcându-mă boșoroagă. Atunci am hotărât să lupt singură, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miercuri) Am chiulit de la politehnizare ca să fac antrenament. Sunt hotărâtă să mă devotez patinajului, căci numai acolo găsesc liniștea sufletească atât de dorită și nu mă mai simt singură. Dacă aș rămâne moral În această cușcă a paraziților degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de puterea pasiunii mele. Acum, pe gheață vor patina alții, vor râde de mine, mă vor compătimi. Nu-mi pasă de ei, mi-au fost și Îmi vor fi dușmani, dar acea lucire de sticlă nu mă va face să Înnebunesc, mai ales că nu mai am pe nimeni, nu mai am pe Petre? Iubindu-l pe el, uitam de gheață. Acum, rațiunea mi-a alungat iubirea, mai bine, dar a intervenit gheața cu dureroasa ei obsesie... Ce voi simți oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
octombrie 1961 (marți) De ce atâta deznădejde? De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că nu mai apare silueta dragă la colț. Și n-ai venit... N-ai venit... Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Azi am luat un 4, dar nu mă pedepsesc, nu am avut realmente timp să recapitulez, deci nu am dreptul să condamn, mai ales că peste o oră am luat 10 la filosofie. Nu mă mai gândesc la nimic. Poate Înnebunesc! 5 noiembrie 1961 (duminică) Din nou, renaște vechea patimă a patinajului. Vreau ca toată deznădejdea mea să o pun pe gheață. Vreau să fac un dans În care să pun tot sufletul, toată iubirea pe care am pierdut-o din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
femeia aceea În brațe, inspirând Înnebunit mirosul ei parfumat, la ștrand, acum de-abia mă mir de ce mi-am călcat mândria În picioare, de ce priveam ca la o zeitate la acel caracter inert, inactiv. Mi-aduc aminte că m-a Înnebunit atunci un gest pe care 1-a făcut Petre la ștrand: a așezat cu grijă hainele lui și ale femeii. În asta eu vedeam simbolul tuturor virtuților! Ce stupid! Acum o săptămână, ducându-mă la patinoar, mă plimbam singură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aceasta dovedește că Încep Într-adevăr să câștig și Îmi pare tare bine. Ceea ce mă entuziasmează Însă este faptul că acea pasiune imensă pentru Petre s-a stins, sunt liberă, dar legată de Marin. Cred că În această situație aș Înnebuni, dacă mi l-ar lua cineva. Dar realitatea nu minte, ochii aceia În ochii mei prevestesc o mare fericire, e dragostea Împărtășită! 15 februarie 1962 (joi) Ce să scriu? Că a venit Chindea În București, că m-a convins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]