14,475 matches
-
în familie prezintă trăsături comune cu cel din cadrul organizațiilor și cu cele privind raportarea la comunitate. Modul în care un om se comportă în timpul liber, privind interesul pentru studiu, pentru a învăța ceva nou, se regăsește în comportamentul organizațional, în ceea ce privește însușirea de noi cunoștințe față de sarcinile performante. Vorbim despre atitudini ca „o dispoziție mentală și neurală care își trage organizarea din experiență și care exercită o influență directoare sau dinamică asupra reacțiilor individuale”<footnote Allport, G.W., Attitudes, (a se vedea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
denumit inflație, care conduce, În primul rând, la scăderea puterii de cumpărare a banilor, iar În al doilea rând, reprezintă expresia unor dezechilibre economice profunde În economia respectivă. 2.1.2. Convertibilitatea banilor (monedei) Convertibilitatea banilor (monedei) reprezintă capacitatea sau Însușirea legală a unei monede naționale de a putea fi schimbată cu altă monedă națională sau multinațională (vezi cazul euro), În mod liber, prin vânzare/cumpărare, la un anumit preț determinat de condițiile pieței. Atenție! În situația uniunilor monetare, așa cum este
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
produce ca o pedeapsă sau răzbunare a puterilor mistice. Există și cazuri În care Încălcarea normelor nu vizează puterile mistice, ci relațiile cu semenii: În aceste cazuri, „poluția” s-a produs printr-o relație sexuală prohibită (spre exemplu, adulterul), prin Însușirea unor bunuri interzise, prin jignirea unor reprezentanți ai puterii politice sau religioase. Studiile arată că atunci când vindecătorul identifică o asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor. În unele cazuri, tratamentul și confesarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căsătorit - merg În pădure să aducă bradul. Merg În locuri Îndepărtate, pentru că acest brad nu poate fi tăiat din vatra satului, ci din pădurile „curate” ale munților. Bradul ales trebuie să fie tânăr, Înalt și perfect drept; să aibă toate Însușirile unui brad frumos. Numai după ce l-au cercetat și s-au convins că e frumos, feciorii doboară bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Bradul ales trebuie să fie tânăr, Înalt și perfect drept; să aibă toate Însușirile unui brad frumos. Numai după ce l-au cercetat și s-au convins că e frumos, feciorii doboară bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului: „bradu’ trebuie să fie verde și frumos, să fie falnic ca și el” (ca tânărul mort). Când feciorii pleacă să aducă bradul din pădure, femeile Îi roagă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pregătitoare, în timpul căreia accentul cade pe pregătirea fizică generală și specifică care, mai târziu, va sta la baza tuturor execuțiilor tehnice și a acțiunilor tactice. În perioada pregătitoare toți jucătorii sunt conectați la îmbunătățirea condiției fizice și dezvoltarea calităților motrice, însușirea de noi procedee tehnice și combinații tactice sau consolidarea și perfecționarea acestora. Sunt abordate aspecte teoretice privitoare de joc și chiar pregătiți sportivii din punct de vedere psihologic. Este perioada în timpul căreia accentul cade pe creșterea nivelului de pregătire, mai
STUDIU CU PRIVIRE LA CREŞTEREA VALORILOR FORȚEI ŞI CORECTAREA DEZECHILIBRELOR MUSCULARE EXISTENTE LA NIVELUL TRUNCHIULUI JUCĂTORILOR DE HANDBAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Eugen Baştiurea, Zenovia Stan, Florin Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_805]
-
păgâni" combătuți de creștinismul în ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să se generalizeze și sensul creștin al termenului înger, din latinul angelus, la care au contribuit nu numai concepțiile creștine, ci și influențele orientale și cele greco-romane. Însușirea unor acte, gesturi și lexeme creștine a fost facilitată de realități similare din cultele păgâne din Moesia Inferior și Dacia. O dată cu ascensiunea treptată a cultului Fecioarei Maria, a fost asimilată și vechea terminologie păgână, Născătoarea de Dumnezeu îmbracă aspecte particulare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mult din învățătură decât din citit, păstrează mai degrabă învățătura primită din predica orală decât legea". Nu sunt cuvinte mai adevărate pentru a zugrăvi starea creștinilor din nordul Dunării. Întregul context istoric-politic-cultural a favorizat, în spațiul nord-dunărean (viitor românesc), însușirea unui creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în care s-au infiltrat idei și tradiții vechi, precreștine (necreștine), așadar, un creștinism popular, spontan, mai aproape de sufletul oamenilor. Întrebare: printre creștinii din nordul Dunării au pătruns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al progresului noii credințe, la sud și est de Carpați, a fost contactul permanent, sub diferite forme (circulație internă, acțiuni politice, stăpâniri periodice, relații economice) al populației din stânga (nordul) Dunării cu romanitatea sud-dunăreană. Pentru autohtoni, răspândirea creștinismului a reprezentat continuarea însușirii unor elemente de civilizație romană, noua credință a fost un mijloc de integrare a etnosului getic (dacic) într-o lume ale cărei valori nu-i erau străine. În secolul al IV-lea, s-a născut în mediile populare (probabil) conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de faptul că, după cucerirea romană (106), universul religios al locuitorilor Daciei nu mai era un sistem închegat, ci un ansamblu de mentalități, rituri, cutume, obiceiuri, adică "fragmente" ale sacrului. A contribuit la aceasta și apropierea de lumea romană și însușirea valorilor ei.49 O anumită predispoziție psihologică și culturală a grăbit adoptarea creștinismului de către autohtoni. Alături de un misionarism extern, al trimișilor autorităților bisericești și imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arheologice oferă date a căror interpretare permite cunoașterea unor aspecte ale vieții spirituale din secolele VII-X. În urma cercetărilor efectuate au fost descoperite vestigii cu semnificații spirituale: cruciulițe, medalioane, aplice și alte obiecte inscripționate-dovadă că în comunități (obști) se cunoștea scrierea. Însușirea scris-cititului constituia apanajul unor categorii legate de viața urbană-dovezile provin din castre și așezări citadine: Sucidava, Dinogetia, Tomis, Callatis, Capidava, Păcuiul lui Soare. Pentru secolele VII-X, dovezile se înmulțesc: fragmente ceramice din așezări ca Dinogetia și Capidava poartă semne, litere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuată și sprijinită de împărații următori" (p. 28). În sfârșit, I. Horațiu Crișan, într-un studiu (în "Ziridava", VIII, 1977) arată că romanizarea a durat șase secole și asimilarea limbii latine a avut loc la sfârșitul lor, fiind precedată de însușirea modului de viață roman".33 Continuitatea daco-romană Dovezile continuității daco-romane în nordul Dunării sunt de cea mai mare importanță pentru locul de formare a poporului român. Prin retragerea aureliană din 275, Dacia Traiană a pierdut o parte din populația ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dar aceasta n-ar fi fost suficient, dacă nu intervenea și un alt element: legăturile strânse, de înrudire între români și slavi (nevastă este un termen slav). În limba română, avem cuvinte slave bogate și expresive, referitoare la familie, la însușiri fizice și sufletești ale oamenilor, la viața cotidiană, căsătorii mixte între slavi și daco-romani. Pe de altă parte, dacă la început, în secolele VII-VIII, slavii erau elementul dominant, iar daco-romanii elementul supus, treptat a intervenit o schimbare, s-au produs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul traco-dacic al limbii române. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Concret, pentru toate categoriile esențiale ale vieții omenești folosim termeni latini. Astfel avem noțiuni de famile: om (homo), bărbat (barbatus), femeie-muiere (mulier), părinte (parentem), fiu (filius), fiică (filia), soră (soror), frate (frater), cumnat (cognatus), socru (socer), ginere (generem), nepot (nepos), însușiri fizice și sufletești: bun (bonus), frumos (formosus), tânăr (tener), bătrân (veteranus). Pentru îndeletniciri agricole avem termenii: a ara (arare), a semăna (seminare), a treiera (tribulare), a secera (sicilare), a măcina (machinare), a culege (colligere); plante agricole: grâu (granum), secară (secale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este foarte însemnat și privește, ca și cuvintele latine, toate laturile vieții omenești, în unele domenii mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cea privată, au creat condițiile obiective favorabile diferențierii. Funcțiile sociale deținute de unele persoane, obligațiile membrilor obștei față de aceste persoane, consecințele materiale concrete ale instituirii dominației politice a alogenilor au adâncit diferențierea socială deja existentă.16 Aceasta a dus la însușirea de către fruntașii obștei a unor posesiuni individuale de pământ, sfârșind prin aservirea materială (economică) a unor membri mai săraci ai ei, până atunci liberi. Progresul economic, surplusul de produse agricole au constituit baza obiectivă a repartiției inegale a bunurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un domeniu întins era cel al Silvașului (1246), un altul Sâncel, pe Târnave (1252), unul între Olt și Țara Bârsei. Rezultă, așadar, că o parte însemnată a fondului funciar regal și a inventarului său uman a trecut prin donație sau însușire tacită în mâinile nobilimii, aflată acum în plin proces de constituire. Proporțiile acestui transfer erau mari încă înainte de 1241. Bela IV a încercat să curme destrămarea domeniului regal, a întârziat procesul acesta, dar nu l-a putut împiedica. În final
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han (Cinghis-haan), fiul lui Yesuhey-baatar. Numele său avea sensul de "oceanic", "necuprins", "universal". Descendent al unei familii aparținând aristocrației tribale mongole, acesta era o căpetenie tenace, o personalitate charismatică, dotată cu însușiri alese de organizator și strateg militar. El era născut în 1155, după istoricii mongoli (preluați de Rașid ad-Din), sau în 1162, după cronicile chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea grupului de triburi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la un conflict cu regele Ladislau tocmai pentru această posesiune (Iorga). Se pare că domnia de la Argeș a urmașilor lui Seneslau nu avea să intervină în acest conflict, ceea ce a dus la întărirea prestigiului său-aceasta îi permitea o viitoare însușire a teritoriilor de peste Olt. Astfel, la începutul domniei tânărului rege Ladislau, prin 1273-1274, conform documentelor regești ungare din 1285 și 1288, Litovoi se revolta împreună cu frații săi. În această luptă, pentru stăpânirea Hațegului, se întrebuințau români contra românilor: Litovoi și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concisă, renunțându-se la o serie de elemente relaționale, imaginile insolite abundă, iar metaforele tind la o funcție larg revelatoare. Peisajele, puține, capătă aspecte expresioniste, iar discursul, câteodată ermetic, oracular, debușează alteori în poezie „pură” (Pasăre albă, Sub curcubeu). Prin însușirile ei, Țara de peste veac stă alături de marile cărți de poezie din deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Nu la același nivel se situează versurile lui C. tipărite postum sub titlul Șoim peste prăpastie. Victorie a spiritului, ele poartă
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorități arhaice. Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre și cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleași însușiri sunt valorizate și în drama istorică în versuri Armașul lui Ștefan cel Mare, dar aici C. nu e în stare să creeze o intrigă convingător tensionată și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
cărți în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom pute această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
academician. În pagini puține, se mișcă în mod cert unul dintre marii ariviști și avari ai literaturii noastre. Efectul însă e diminuat de implicarea pasionată a autorului, care își condamnă direct eroul, cu virulență pamfletară. O valorizare mai largă a însușirilor lui C. se vede în Însemnările lui Safirim (1936), proiectate în cinci-șase volume. În partea realizată - primul volum și câteva capitole din al doilea, publicate în periodice -, substanța este evident autobiografică. Însemnările... sunt de fapt memoriile autorului, organizate romanesc. Procedeul
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]