26,133 matches
-
4. Plurifațetarea poeziei lui Emil Botta îi conferă acesteia din urmă valențele ludice atât de evidente, fără a reuși să ascundă fața mai puțin dorită, și deseori hulită, a tragicului. Între aceste două ipostaze aparent contrare se mai întâmplă câte ceva. Întâmplarea cea mai surprinzătoare în acest context este sacralitatea poeziei, aspectul ei de confesional: "Poezie, spune mamei mele să mă ierte, sunt o poamă rea", amintind din nou cuvintele lui Huizinga. "Jocul oamenilor, în aspectele sale superioare, adică unde înseamnă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec. Tendința de a teatraliza, de a multiplica totul până la supralimită, toate acestea sunt un abuz sau poate un șantaj sentimental. Lumea care refuză să participe la această întâmplare se stinge de la sine, fiind, prin comparație, doar o utopie. Atât timp cât actorul nu o privește, ea dispare. Personajul grotesc și trist de pe scenă depinde de o lume pe care nu și-o dorește. Efortul lui este acela de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fântână, au chemat-o în ogradă, spunându-i să lase gălețile că nu stă mult, doar să-i arate ceva. Cum au văzut-o în casă au și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când a venit din întâmplare o altă vecină, Chimircan cu Rarița lui i-au pus 39 Leonorei o furcă cu un caier și un fus ca să toarcă, să o vadă vecina torcând, nicidecum plângând. După ce a plecat femeia aceea, au luat-o iar la ucis
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
inima în dinți și a rugat-o pe frumoasa lui nevastă să-l cheme pe preotul care păstorea în acea perioadă enoriașii din sat, să vină să-l spovedească. La spovedit a venit preotul cu dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
acela un fel de „du-te și gustă și tu din Petre Țuțea; ai să vezi ce mult o să-ți placă...“ Poate că felul în care s-a consumat acest prim contact indirect explică de ce nu am dorit niciodată (până la întâmplarea filmului despre Cioran, din 1991) să îl cunosc pe Petre Țuțea. Cele câteva vorbe de spirit citate atunci, ieșite din hazardul unor întâlniri în care identitatea partenerului de discuție nu conta în fond prea mult, m-au făcut să-l
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pot să rămân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democrație. În democrație, numai întâmplarea naște un mare șef. De pildă, un mare conducător în democrație a fost Clemenceau, care a condus politic primul război mondial. Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am vreun sens sau nu. Nu pot ști de unul singur. Când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu operează la mine. Întâmplările au alergat peste mine, dar n-au reușit să mă nimicească. Asta m a dus cu gândul la Dumnezeu, care e situat deasupra întâmplărilor vieții mele. Eu am fost asemănat cu Socrate. Atât el cât și eu, în actele căutării
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
umane și universale. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu operează la mine. Întâmplările au alergat peste mine, dar n-au reușit să mă nimicească. Asta m a dus cu gândul la Dumnezeu, care e situat deasupra întâmplărilor vieții mele. Eu am fost asemănat cu Socrate. Atât el cât și eu, în actele căutării, căutăm la scara noastră de oameni neaflând și știm neștiind. Atât. Socrate a fost pentru mine un model existențial. Dar raportat la Isus își
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
răsuflat ușurat inspectorul, că nu-i plăcea să tot facă la procese verbale de constatare și impuneri pe orice fleac. Și-a terminat controlul financiar pentru care venise În comună și a plecat. În mintea lui și astăzi stăruie acea Întâmplare și vocea femeii care repeta de fiecare dată... Dumnezeu nu doarme. Zăbovește dar...plătește. Prima și ultima iubire Era În vara anului 1984 undeva Într-o comună situată În nord-vestul Dobrogei. Pe malul drept al Dunării, Între orașul Măcin și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se coboare În groapă, dar sufletul ei curat, și l-a Încredințat Bunului Dumnezeu și se pare că chiar a fost primit. A plecat spre cer, cu zâmbetul pe buze. Seninătatea ei a uimit Întreg satul și deși relativ recentă, Întâmplarea aceasta circulă asemeni unei legende. Cât de mare și de iubitoare poate fi inima unei mame. Cât de mare i-a fost credința În Dumnezeu, de a mai avut puterea să-i binecuvânteze pe torționari, numai ea știe asta. O
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară prin câteva vagoane cu locurile ocupate, se opriseră cele două “Excursioniste”, Într-un vagon la Întâmplare, dar pe culoar. Numai pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe seama noastră. Și tu te gândești la asta nu? Cu siguranță că da, dar vei vedea răsăritul și este posibil să primești și o lecție ca data viitoare să nu te mai grăbești așa. Ai câte ceva de Învațat din toate Întâmplările vieții. Da, dar Îl voi vedea și pe El, gândea Andreea În sinea ei apoi Întrebase: Oare va veni? Dacă te-a văzut destul de bine de la o asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
portretele realizate în timp amintesc Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Grigore Ghica al -II-lea, Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, Mihai Eminescu, Aglae Pruteanu. Le modelăm cu mare ușurință, redam trăsăturile personajelor, deseori impresionând pe cei din jur. O întâmplare deosebită pe care mi-o amintesc, când am primit comandă unui portret de bărbat după decesul acestuia. Soția a venit să-l ia din atelier și a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sfera ne claustra, triunghiul era o definiție seacă, în școala pozitivă cu lumina săracă, ca un tren uitat pe șinele retrase într-o gară. Sângele cald citat de poet ne mai cheamă înapoi în sfinții părinți. Pentru noi e târziu, întâmplările crude au săpat peste trupul amar și chinuit, adânc și barbar. Mintea, ca o pasăre prăbușită, mai bate obosită din aripă din clipa ce mai trece o clipă. Program de note Calendar 1995 1996, 97, 98... Lipsește timbrul tânăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu mai știu! Fără muzică, fără linii secrete redarea directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
demn, lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost o întâmplare că a plecat! trebuia mai demult și azi nu eram acasă, ci undeva în lume, într-un oraș, în pădure sau la munte, undeva la masă. Aș lua-o de la început, ca la praznic, să înțeleagă că a trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
portretele realizate în timp amintesc Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Grigore Ghica al -II-lea, Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, Mihai Eminescu, Aglae Pruteanu. Le modelăm cu mare ușurință, redam trăsăturile personajelor, deseori impresionând pe cei din jur. O întâmplare deosebită pe care mi-o amintesc, când am primit comandă unui portret de bărbat după decesul acestuia. Soția a venit să-l ia din atelier și a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect: tot frământ de mai mult timp ce și cum, despre ce și în ce formă să vă povestesc, de data asta nu numai despre mine, ci și despre alții, întâmplări și fenomene care merită atenția fiecăruia dintre noi și cu care ne vom obișnui treptat ca fiind normale și nu paranormale. Gândind la toate acestea și la multe altele, am ajuns la concluzia că cel mai practic mod de exprimare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pe care îl citesc cu plăcere și de la care am de învățat o mulțime de lucruri interesante și utile. Vi le recomand și dumneavoastră, tuturor celor care doriți să vă instruiți în apărare și deschidere spre lumină. Concluzia tuturor acestor întâmplări este că nimic nu este întâmplător și că totuși suntem ajutați, chiar și atunci când nu mai găsim singuri drumul. Așa că mergeți înainte și, vorba părintelui Cleopa: „RĂBDARE, RĂBDARE, RĂBDARE!” Doamne ajută! Și s-auzim numai de bine până la capăt! Pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]