93,058 matches
-
Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată și fructul în victoria înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
am căscat ochii bine, nu l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și am ieșit afară pe un dîmbuleț puternic bătut de soare. Era pe la amiază, ca-n răi. Cînd am întors capul, spre dreapta, inca neobișnuit cu lumina liberă a zilei, l-am văzut! (Aici lucrase, special pentru mine, Hazardul, puțin mai încolo gîndindu-mă la Balzac care spune că sînt unii pe care hazardul îi uită, - și, uite, mie, tocmai mie
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
aroma amăruie. L-am scuturat un pic ca pe un pomuleț nins. Nici o petala nu căzu de pe el. florile aveau aspectul unui lucru aritzanal, bine executat sau aerul unui tablou a cărui pictură se zvîntase de tot. Atunci, m-am întors pe-o rina, privind așezările din vale, mi-am scos carnețelul din buzunar și pe prima lui pagina, neînceputa, am scris cu litere de tipar că pe un ittlu definitiv: VIȘINE PENTRU MINERI. * * * La asta mă gîndeam în septembrie 1991
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
îi place însă - nu se știe din ce cauză - să piardă. Simte o stranie voluptate să se ridice de la masa de pocker a publicisticii românești complet ruinat și să dispară romantic în noapte, urmând ca a doua zi să se întoarcă și să dea o lovitură care să-l aducă din nou în prim-plan. Până acum a procedat de mai multe ori așa, abandonând publicații aflate în apogeul popularității sau renunțând pe neașteptate la alianțe extrem de avantajoase. Își permite să
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
toți va iubesc. De aceea, îngăduiti-mi să vă spun că n-aveți dreptul să scrieți că Rusia va cîștiga războiul. Dealtminteri va înșelați: mai devreme ori mai tîrziu, Rusia va cădeaă. aO să vă cadă-n spinare!a i-am întors-o. M-a privit cu ochii-i de reptilă, a surîs, mi-a oferit un trandafir, m-a însoțit pînă la ușă și mi-a spus ăNoroc!a". Straniu personaj pentru Bucureștii acelui început de Golgotă: un ofițer italian, într-
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
in 1930, să fie hirotonit preot, românele pe care le scrie fiind profund irigate de credință religiei ortodoxe, conferindu-le un nepotrivit aer tezist. Și este atît de puternic încît exegetul sau, D. Caracostea, îl invită: "Întoarce-te la literatura!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce scrii!". În prefață la Doctorul Taifun (1933), în care se referea la acest îndemn al lui Caracostea, autorul îi răspundea, făcînd apel la vetustele teorii care distingeau între
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
mai era culoare, nu mai primeam o veste, Fricoasa, pricepui; tîrziu, insă deplin; Și, exprirînd, intrai în arta lui Alin. (7 ianuarie 1965, de ziua artistului) * * * Un doctor: "Revoluția arde iute, pe urmă iluzia arderii ei violente dispare, si ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnica a existenței, la cinism și nu mai rămîne din ea nimic decît o coloană de scrum că a unui muc aruncat pe jos și care de la un anumit moment s-a consumat singură, - țigară
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
a unui muc aruncat pe jos și care de la un anumit moment s-a consumat singură, - țigară..." * * * "Cel mai mare păcat, păcatul capital, este nerăbdarea. Din cauza lui am fost izgoniți din rai și tot din cauza lui nu ne mai putem întoarce în el." (Kafka). * Nu mai construim Turnul lui Babel..." Noi construim puțul lui Babel". Introspecția abisala. (Tot Kafka, martie 1965) * * * "Malraux, ca și André Gîde, face parte dintre prietenii URSS-ului. Între ei însă este o diferență enormă, nu numai
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
început să le monitorizeze gradul de eleganță. Vestimentară, firește! Între materie cenușie și țoale, la vârf, stăm infinit mai bine la capitolul textile. Să recunoaștem: există o distanta enormă între primitivismul anilor '90, '91, cănd delegațiile de parlamentari români se întorceau de la Paris etalând inconfundabilele pungi ale magazinelor "Tați" (având drept client-tintă pe imigrantul nefericit din lumile a treia și a patra) și opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de prea mulți dintre politicienii noștri de frunte? Lăsând deoparte categoria afaceriștilor (deși am mari dubii că ei pot exercita
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
mai odihneau. Cred că-l așteptau și ei. Am auzit-o pe mami și am ciulit urechile: - Vii?... Patul a început să troznească, am auzit un arc zbîrnîind și mi-am dat seama că tata n-o să vină nicăieri, se întorcea pe partea cealaltă ca să nu sforăie. Dar pîrîiturile din somiera aceea nenorocita și descleiata abia acum se porniseră. Am mai ascultat ce-am mai ascultat și m-am intors cît am putut eu de încet. Oricum n-aveau cum să
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Sau, cu visul, care deși aflat în afara existenței noastre cotidiene, e un depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare vremelnica, dar violență a sinelui din propria să viața, numai pentru că acesta să aibă unde să se întoarcă. Dar atunci ce sînt aventurierii de profesie, care fac sistem din absența sistemului? După Simmel, ei sînt aceia care au permanentă nevoie de o distanțare de ei înșiși, cei care nu se pot percepe decît prin contraste puternice. Prin numărul
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
în situații de scandaloasa intimitate cu cine n-ai gândit, este semnul puterii câștigate prin timp, fie și plătită la prețul ei de obiect de lux. Bineînțeles că angoasa, izgonita în timpul zilei își ia revanșa în vis, se lăfăie, te întoarce cum vulgar se spune, pe plătit și atunci te afli părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu siguranță că n-ai ce căuta, pe un aeroport cât o țară
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
utat în nebunia simțurilor (când ținute în lat, când la sate să umble teleleu...): "Ne miră m: nu, evenimentele nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
grupului față de odioasa revoluție culturală chineză și de gândirea maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem, la cotele celui cuprins în replică unui Bernard Shaw proaspăt întors din Uniunea Sovietică: "Foamete în Rusia? Dar am mâncat excelent la Moscova!" sau al "sinistrei declarații" din 1935 scitate de Alexandru Călinescut a lui André Malraux, cănd refuzase, în calitate de membru al comitetului de lectură de la Gallimard, tipărirea cărții despre Stalin
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
a știut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie cel dintîi român adevărat. E de la sine înțeles ca-n poezie, distanța este stabilită, cu prioritate, între două tipuri de limbaj. Despre asta însă, poate altădată. Acum să ne întoarcem la romantici și la tipurile de român (și chiar de teatru, dar pentru a nu complică prea tare lucrurile, e mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase, al căror punct de plecare îl reprezintă boema modernă, viața metropolitană, tehnicizarea (procedeu dictat de necesitatea contrastelor ori
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
apropiere, zadarnic,/ condus de îngerul sau a ajuns la Catedrala lui Dimitrie/ ostașul și mucenicul" (Izvorul din Salonic). Un izvor din acea catedrală, "trăgîndu-si pesemne ființă din temeliile sacre", se luptă cu sîngele sau, aidoma îngerului cu Iacob: S-a întors în grabă la ceilalți și tăcea ascultînd/ murmurul cristalin luptîndu-se cu sîngele sau sărac,/ cu mareele nopții egeice" (ibidem). Astfel cultură se implică în fiziologie: "îți simt albastrele vene,/ arhaicul puls, fervoarea etrusca și auriculul latin/ fluxul de sînge ce
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Nicolae Prelipceanu În Lungul drum al zilei către noapte al lui O^Neill există o replică în măsură să ne întoarcă ochiul înăuntru: "Trecutul e aici, împreună cu noi". În Memoriile sale, gânditorul și editorialistul lui "Figaro", Raymond Aron, notează: "Je ne me sens jamais libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Constantin Țoiu (Note 1955) ...Vrăbiile trecînd peste miriștea neagră în zbor jos de tot, aripile lor beige luminîndu-se în soare cînd stolul se întorcea brusc pe altă parte... * Locotenentul de aviație de la Tecuci care o iubea pe Sulamita, cin ta reata de la localul Mon plaisir ținut de un moșier ruinat prin 1936. Locotenentul-pilot decola de pe aerodromul local cu Fleet-ul lui și cu gornistul escadrilei
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
E, cum e? - acesta l-a întrebat. - Rău! - Rău?! Mde! Atunci ști ce? Băgați cu voi în pat și capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a c... !” Cocoșat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele i-a indicat și, peste noapte, întreg familionul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Țipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenușă, nu cumva să deranjeze, vreo „mătușă” vreo
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
al unei memorii tulburate, ci mai curînd obiectul unei percepții juste. Nostalgicul trăiește în această falie, într-o lume intermediară, populată de umbre, de anticipări și amintiri. Cînd este la Paris, lumea lui e de fapt cea londoneză, dar odată întors la Londra va redeveni un parizian. Aici stă originalitatea lui Jankélévitch, în felul în care definește nostalgia în absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
mîna Inchiziției. Deocamdată, ajunsă faimoasa, i se cere de către oficialități favoarea de a se culcă și cu extravagantul rege al Franței pentru a obtine ajutor într-o confruntare armata. Cînd orașul e sleit de molima, iar bărbații, inclusiv iubitul, se întorc din bătălia navală, ea este aruncată în închisoare după ce - înfruntînd oprobriul - le susținuse moral pe soțiile pe cît de nobile, pe atît de neajutorate. La proces, iubitul riscă totul - reputația și mai ales liniștea familială - ca să-i ia apărarea. Impresionant
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
Pia Brînzeu Palimpstine este Bombay, orașul palimpsest din The Moor^s Last Sigh (Ultima suflare a Maurului), românul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al incertitudinilor și decepțiilor, pe care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubește și urăște cu pasiune. Exorcizarea
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]