2,810 matches
-
fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic caragialian se întregește în nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Coane, să te rază frizerul, să te ducă șoferul și să te iubească vădana de treizeci de ani [...] Așa suntem noi, bărbierii de soi. [...] Avem vorba iuțită și râsul scurt ca chibriturile bune"41. Discursul ironic lasă târziu să se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în orice conversație care urmează reprezentațiilor de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și vorbire corectă. Stilul său îngrijit, exact, concis și "potrivit" (Tudor Vianu) oricărei teme alese este evidențiat cel mai bine prin contrast cu galimatia "eroilor" săi. Ori de câte ori sesizăm erori gramaticale sau de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatice a lui Caragiale. Mai exact, este adevărat că sursa comediei caragialiene, ca și în teatrul comic de factură clasică, provine din discrepanțele evidente între vicii universale prostia, vanitatea, ipocrizia etc. și veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului pentru a revela tragicul. O zonă intermediară în care melanjul dintre comic și tragic ia forma absurdului, este cea a nuvelelor de tipul Două loturi și Ion. În ipostaza sa serioasă, nedisimulată prin comic, putem spune că absurdul se întrevede la Caragiale îndeosebi în drama Năpasta. Considerăm că raportarea la estetica absurdului se dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu capul sub streașina morții"92. Este imaginea care face tranziția spre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși, pentru destinul fiecăruia dintre noi, și în metamorfozarea inexplicabilă a Paracliserului, pe măsură ce se înalță spre cupola catedralei, dintr-un credincios umil, dispus la sacrificiu, într-un titan blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin raportarea la prototip. Totuși, dacă, în ceea ce privește raportul dintre Urmuz și Kafka, sau Urmuz și Morgenstern, se poate vorbi de coincidențe de viziune, în relație cu I. L. Caragiale, în schimb, opera lui Urmuz se poate raporta atât prin elongația sensurilor întrevăzute la înaintaș, cât și prin inversiune parodică. 6.1.1. De la Mitică la Urmuz și viceversa Fără a putea fi considerate esențiale, anumite elemente din biografia lui Demetru Dem. DemetrescuBuzău vin, totuși, în sprijinul ipotezei unei astfel de filiații, deoarece
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cei ai textelor urmuziene. Organizată în cupluri de "amici" sau în familii "legitime", umanitatea mecanomorfă a lui Urmuz pare o sublimare a celei caragialiene, la rândul ei o rafinată imagine parodică a lumii fenomenale, așa cum ironicul Caragiale lasă să se întrevadă în condescendenta precizare digresivă din Poetul Vlahuță: "acea umbră nu este o fantasmă, ci o persoană reală, este însuși poetul Vlahuță (adică nu poetul Vlahuță adevărat, ci farsorul, care se dă drept Vlahuță, și nici o persoană reală în sensul propriu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se hrănește cu propria "tânără și exuberantă frunză de viță"111 care îi apăru la pubertate în loc de organe genitale. Mai degrabă decât prin nefirescul, exoticul sau caracterul necomestibil și neapetisant al meniului ales de personajele lui Urmuz, textul caragialian se întrevede în cel urmuzian prin aceeași incongruență între reacțiile insider-ilor celor două universuri ficționale și cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se întrevadă, printr-o descifrare ezoterică sau printr-o lectură debarasată de automatismul imaginilor iscate de cuvinte, rămâne constantă impresia că, de fapt, efectul de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul, cel puțin principalul înțeles și obiectiv al textului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu atât o anulare a tragicului, așa cum susține Nicolae Balotă, sau o înglobare a acestuia, așa cum nuanțează George Pruteanu 145, cât, mai degrabă, o deghizare a acestuia în comic. Asemenea lui Caragiale și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
portretul lui Mitică: "Umblă teleleu, n-are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere satirică a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inclusă de Titu Maiorescu încă din 1885: "În acest caleidoscop de figuri, înlănțuite în vorbele și faptele lor spre efecte de scenă cu multă cunoștință a artei dramatice, d. Caragiale ne arată realitatea din partea ei comică. Dar ușor se poate întrevedea prin această realitate elementul mai adânc și serios, care este nedezlipit de viața omenească în toată înfățișarea ei, precum în genere îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie" (Titu Maiorescu, Critice (1866-1907), ediție îngrijită de Domnica Filimon, studiu introductiv de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gândesc mai bine, Sydney Tower este un „pionier modest” În altitudine, fiind Întrecut În ultimul deceniu de cele din Chicago, Moscova, Toronto, Shanhai, Kuala Lumpur, Hong Kong, ultimii „mastodonți” fiind din Taipei, Dubai și Seul (620 m Înălțime). În depărtare se Întrevede grațioasa și originala construcție a Templului Baha’i, proiectat de arhitectul John Brogan (1957), cu o capacitate de 600 persoane și Înălțimea turnului de 40 m. Fiecare din cele șapte temple baha’i, construite În diferitele țări ale lumii, respectă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
micii noștri „prieteni”, sosesc țopăind și scoțând sunete 280 stridente, imaculații pescăruși În căutarea resturilor alimentare lăsate de turiști, o adevărată operațiune de salubrizarea plajei. Mult mai familiarizați cu publicul, se apropie de noi fără să se sfiască sau să Întrevadă vreo primejdie. Le facem și lor o fotografie și ne Îndreptăm spre parcarea Înțesată de zeci de mijloace de transport, În căutarea mașinii noastre. Aveam un sentiment de satisfacție față de spectacolul oferit de micuțele viețuitoare. Dar se pare că show
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pachețel de bomboane, ștrengarii s-au ținut de noi voioși și ne-au condus până la mașină. Au acceptat zgomotos, bătând din palme să facă o fotografie cu noi. Pitorescul insulelor conține culturi de orez pe uriașe trepte, vulcani care se Întrevăd printre nori, păduri tropicale cu vegetație luxuriantă și plaje albe scăldate de apele calde ale Oceanului Indian. După ce servim prânzul Într un restaurant local, reluăm traseul stațiunilor cu o oprire la Templul Regal Mengwi (secolul al XIII-lea). Intrăm În prima
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
conștiinței noastre în măsura în care răspundem la această iubire în manieră creativă. Dimensiunea alianței proprie conștiinței este proclamată solemn în marea profeție mesianică a lui Ieremia, la care se referă scrisorile pauline (Ier 31, 31-33)”. Dimensiunea Alianței, subliniată de Häring, în care întrevede deschiderea față de Dumnezeu și față de ceilalți, o putem reciti ca pe o vocație originară la Binele prin excelență, adică Dumnezeu. În paralel cu dimensiunea ontologică a conștiinței, tradiția tomistă a precizat natura intelectuală a aceleiași conștiințe, ca judecată de aplicare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și în „experiență”. După cum se observă, recurgerea la experiență în cadrul reflecției morale nu este formulată în mod clar, dar ni se oferă niște indicații care pot fi considerate drept piste pentru reflecția morală. S. Privitera propune patru formule în care întrevede referința conciliară la tema experienței: experiența ca „cercetare inductivă a normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
recunoștea, cu câteva pagini mai înainte, că standardizarea punea o gravă problemă. Putem să ne întrebăm reflecta el dacă aceasta nu atrage după sine sărăcirea omului, nu-i ipotechează viitorul, nu-i reduce numărul căilor posibile de dezvoltare. Totuși, se întrevede cu greu o altă soluție la criza locuinței pe care o traversează astăzi civilizația noastră [...]"122. Aceasta se întâmpla fiindcă guvernarea nu dezvolta, chiar și a posteriori, o viziune politică și socială în privința a ceea ce se făcea? Tehnologia mobilizată în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politică a acțiunii în mediul urban. Dacă influența marilor grupuri private în domeniul amenajării urbane crește proporțional cu "activismul" primarilor, acesta în schimb pare să-și fixeze rareori un proiect politic forte. O anchetă "asupra felului în care decidenții locali întrevăd viitorul orașului" arăta, după François Ascher, "că mulți dintre ei nu au nici un fel de proiect pe 15-20 de ani pentru orașul lor; că numeroase idei privind viitorul nu au localizare și nici forme definite; că noțiunea de strategie spațială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]