KorAP: Find »[drukola/base=înveli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...158 >

3,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

cerebrale din craniul ei. Și, într-adevăr, numai la trecerea Mariei fluturele s-a desprins, fâlfâind ca o jucărie automată din aripioarele țepene pe deasupra capetelor turmei înghesuite-n tunel și a evadat în lumina învîrtejită de-afară. Căci Bucureștiul era învelit acum într-o primăvară fierbinte și parfumată, cu bălți reflectând cerul azuriu, cu muguri pe crengile negre ale arborilor înșirați de-a lungul bulevardelor și cu ferestre scânteietoare de o lumină albă, egală și intensă, răscolind pulsiuni și amintiri. Răbufniri

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
degetul de carne, zgârciuri și os nu s-ar simți dator să ne asculte. Pentru că participăm deja la Dumnezeire, emanăm cu toții, din tufele subțiorilor, din grăsimea șoldurilor și mai cu seamă din cochilia de pe umeri o lumină înmiresmată ce ne-nvelește ca o suveică. E mandorla ce ne va sui cândva către ceruri, coaja seminței ce conține un embrion viu. Da, sîntem embrioni neurali, mormoloci încurcați în organe atavice, ținând de două medii, de două zone ale ființei. Ce stranii vom

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se-nălța uriașul palat de cărămidă al morii, iar lângă el, ca niște dependințe, clădirea turtită, cu pereți din care ieșeau țevi curbe ca să reintre la alt etaj, a fabricii de pâine "Pionierul", cu geamurile mate din cauza făinii, și mereu învelită într-un miros de pâine caldă. Coșul de cărămidă al fabricii era la fel de înalt ca și blocul nostru, iar în vârful lui, pierdut în nori, flutura câteodată un steag roșu. După ce am hâțânat o vreme manetele unui compresor uitat de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cum apărea în colțul de sus al geamului, și-l urmam în coborârea lui oblică și rapidă, așa-ncît în secundele acelea îi puteam vedea toate detaliile lui cristaline și evanescente și-i percepeam metamorfoza culorii, de la cenușiul murdar care-l învelea când se profila pe cerul lăptos până la albul feeric, cu o mică aureolă de puf, pe care-l căpăta când se contura pe acoperișurile, ferestrele și ușile caselor și pe troienele murdare de la marginea șoselei. Spre amiază cerul se înroșea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dacă-i răzbeam eu sau mâncam bătaie. Bambina, în afara ochilor ei cenușii și mați ca de beton, semăna la față cu Caria. Doar că răutatea crescută cărnos pe fața primeia devenea aici o pieliță subțire ca o bășică de pește, învelindu-i egal, lucios, toată fața. Bambina nu era impulsivă ca prietena ei, ci perversă și calculată. Membrele, ca și trunchiul, le avea filiforme, brune ca de țigăncușă. Niciodată nu privea pe cineva drept în ochi, iar când apărea sora se

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
strălucitoare ale norilor, modificarea lor, avansul lor lent către unul dintre canaturile geamului. Priveam cum progresează înserarea de septembrie, glanda pineală de la baza creierului meu detecta schimbarea luminii o dată cu anotimpul, pupilele mi se lărgeau și o tristețe atavică, blândă îmi învelea pieptul pe măsură ce se lăsa de seară. Puțin înainte să se-ntanece de tot atmosfera devenea fermecată. Pe pereți se-ntindeau fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi ale ferestrelor deveneau

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Urmă femeia cataleptică, dormind pe vârfuri de săbii, nimeni alta decât muieroiul blond în rochie aurie sclipind metalic. Ofițerul se lăsă iarăși furat de farmecul iarmaroacelor, minu-nîndu-se cu ochii mari de tot ce se-ntîmpla pe scenă. Țîrănușul din el se-nveli într-o fericire fierbinte, căci niciodată când fusese mic nu se dăduse-n scrânciob, nu trăsese la țintă și nu intrase la panaramă, deși și-ar fi dat pielea de pe el pentru asta. Se mulțumise doar cu ce arătau pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mereu în aceeași ordine, scrutând flacăra lichidă din depărtări și strângând genele, între care ni se puneau fulgi de curcubeu. Și ce peisaj urieșesc se străvedea sub podeaua de agată lichidă! Ce continent scufundat! Munți albaștri, cu mii de creste învelite în ceață, fluvii mai late decât Amazoanele, câmpuri cu o floră necunoscută, păscute de libelule cu ochi omenești... Lighioane de bestiar forfotind prin codri care, deși nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se fărâmară și ele, fiecare în două bucăți, fiecare bucată în două fragmente, fiecare fragment în două granule, fiecare granulă în două scântei de violet și oranj, fiecare scânteie în două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem pânze subțiri de păianjen umflate și sfâșiate de vânt. Sîntem franj e de interferență

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
depărtare nu e mai singur ca o ca-să-n ruine. Dezolarea, pe lângă ea, e un copil al speranței. Tristețea, pe lângă ea, e beatitudine, iar liniștea - fanfară dezmățată de alămuri. Față-n față cu casa de cărămizi subțiri ca unghia, la fel de străvezii, învelită în praf de moloz, rodind plante monstruoase în toate crăpăturile, cu un balcon de fier forjat la singurul etaj, dantelat ca un portjartier de mătase neagră, cu o lădiță de lemn în care se usucă un leandru plin de păduchi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
clipă a vieții mele, mereu cu fața spre ea, rotin-du-mă în jurul ei asemenea lunii, mama era de fapt nucleul ființei mele, sâmburele din fructul complicat al relației noastre, rugos și străbătut de canale asemeni celui de zarzăre, pe care-l înveleam cu carnea străvezie a mâinilor, pieptului, pulpelor, obrajilor mei. Crescusem din ea, dar acum ea era în mine, mă revărsasem din interior asupra ei. Mama era acum embrionul din burta cu buric proeminent a minții mele, spre ea priveam din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
întunericul rânced. Așa cum mijlocul satului, cu bodega, biserica și Sfatul Popular - iar înspre Băcanu magazinul sătesc, "coperativa" - erau partea tare, bătătorită, a Tînta-vei, cu case tencuite și pomi proaspăt zugrăviți cu var, după care veneau "liniile" cu case mai noi, învelite cu tablă, cu oameni încă îmbrăcați țărănește, pentru ca la margine bordeiele de țigani și români săraci să se amestece într-o mahala părăginită, satul avea structura lui și-n confuzia timpurilor (căci timpul pentru mine era pe-atunci tot un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de chinul unei dureri de dinți din adolescență? Haosul capătă sens doar pentru că sânt aici și nu cu un îngstrom mai la stânga, pentru că spre mine se-ngustează perspectivele, pentru că sânt pupila, pentru că sânt eu, pentru că sânt Mircea. Pentru că manuscrisul îmi învelește scoarța cerebrală și bolta-nstelată îmi învelește manuscrisul, și fiecare cuvânt se leagă, în sus și-n jos, de-un neuron și de-o stea. Mă așez la masă și iau pixul în mână. Recitesc de zeci de ori ultima

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
adolescență? Haosul capătă sens doar pentru că sânt aici și nu cu un îngstrom mai la stânga, pentru că spre mine se-ngustează perspectivele, pentru că sânt pupila, pentru că sânt eu, pentru că sânt Mircea. Pentru că manuscrisul îmi învelește scoarța cerebrală și bolta-nstelată îmi învelește manuscrisul, și fiecare cuvânt se leagă, în sus și-n jos, de-un neuron și de-o stea. Mă așez la masă și iau pixul în mână. Recitesc de zeci de ori ultima pagină, cea din vârful topului tot mai

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
blocate, baricadate pe dinăuntru, în afară de ultima, în care încă mi se permite să locuiesc. Dar odăile în spirală ale palatului meu de sidef nu sânt clădite-n spațiu ci în timp, ele sânt țestele mele succesive, de la pielița ce-mi învelea mugurul cerebral când încă pluteam în lichid amniotic până la zgârciul ce-nfășura creierul meu după naștere, la craniul încă moale de la un an, la cel de la cinci ani, de la zece și șaptesprezece ani: odăi succesive, lus-truite-n interior, în care omida

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cupole ridicate la înălțimi nemaipomenite, statui înălțînd în cer capete-ngîndurate... Dacă traversau Barbu Văcărescu, ajungeau la stadionul "Dinamo", apoi treceau și de alte străzi... Amurgul se-ntindea, portocaliu, pe tot cerul, vizavi sclipeau roșietice geamurile unei bodegi care toamna se-nvelea-n papură și devenea mustărie... În cele din urmă ajungeau la marginea marginii lumii dinspre partea aceea, acolo unde se aflau cinematograful Volga și apoi librăria. Fuseseră la cinema chiar în iarna aceea și-aveau să se mai ducă destul de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Ciută-Nevăzută mânca oameni. Pe când răsfoia Basme populare românești, intră în camera mama lui. "Hai, la culcare, că e unșpe! Te-am lăsat o grămadă. Mîine-o să trag de tine să te scoli." Adună cărțile și le puse pe ladă. Îl înveli pe băiat, care se ghemui nemulțumit sub pătură. Decât să se culce, era mai bine orice. Ar fi preferat să-l bată amândoi părinții toată noaptea decât să doarmă. De fapt, după ce adormea nu-i mai păsa, dar pîn-atunci era

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
când era copil, îl desprindea de pe scoarța vreunui prun ca să-l mestece apoi minute-n șir: fadă, cu coajă moale la suprafață și flui-dă-n interior. Dar când fusese Herman copil? Unde era livada de pruni care-i venise acum, deodată, învelită într-o lumină mistică, în minte? Nu coborâse niciodată pîn-atunci în memoria lui dincolo de momentul în care, simțindu-se deodată transfigurat, cu facies de rege și de Dumnezeu, deschisese ușa garsonierei lui de la opt și privise cu altfel de aparat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fiecare fluture dă roate, mai largi sau mai strânse, îngerului din centru - plete de aur până la brâu, sâni gingași de fecioară) sex viril, puternic și dulce-ntre pulpe, un trandafir între degete, vâslind din perechea de cromozomi, XX sau XY, învelită-n pe rechea de ovare sau de testicule, învelite în carnea sexului de fe; meie sau de bărbat, învelite și ele în părul și ochii și buzele și sânii și timbrul vocii și pudoarea și curajul și agresivitatea și submisivitatea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
îngerului din centru - plete de aur până la brâu, sâni gingași de fecioară) sex viril, puternic și dulce-ntre pulpe, un trandafir între degete, vâslind din perechea de cromozomi, XX sau XY, învelită-n pe rechea de ovare sau de testicule, învelite în carnea sexului de fe; meie sau de bărbat, învelite și ele în părul și ochii și buzele și sânii și timbrul vocii și pudoarea și curajul și agresivitatea și submisivitatea și blândețea și fascinația, în fiziologia, psihologia, filosofia și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
unghiei și un val de panică trecătoare. Ceva se schimbă în simțurile lui, dar au-și dădea seama ce. Aparent, totul era ca-nainte: lumina purpurie, bărbatul unsuros din fața lui, cu fibrele de mușchi vizibile de parcă n-ar fi fost învelite în piele, liniștea arenei. Doar o greață ușoară, ca atunci când liftul începe brusc să coboare. Și sentimentul, atât de ciudat, că... el nu mai era acolo, că nu el vedea lucrurile din preajmă, ci ele se vedeau singure, așa cum se

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-l încorporeze în sucurile ei dizolvante. Fapt e că erau tot mai aproape, că puteau acum desluși structuri pe fața cristalului, așa cum curenți curcubeeni se-nvîrtejesc pe pielița sclipitoare a baloanelor de săpun. Păreau absorbiți de pasta de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau că urmează o dâră de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins acum până la capătul vederii, intrară într-un labirint de pielițe strălucitoare, se încîlciră-n falduri

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dentist", îi spusese mama acasă, dar el nu zisese nimic, căci strângea bine-ntre fălci o bucată de pansament însîngerat. După masă îl trimiseră la culcare. Nu dormea însă niciodată în timpul zilei, abia dacă dormea nopțile. Stătea culcat pe recamier, învelit cu cearceaful, și privea la nesfârșit fie apele șifonierului, atât de limpezi încît se vedeau în ele fereastra triplă cu norii ei încă văratici, deși lumina se făcuse deja albă, lumină de toamnă care-ți strângea inima, fie modelul floral

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
perdea, văzută dintr-un anumit loc, părea o față de bătrân mustrător, o pată pe fundul chiuvetei de la bucătărie avea conturul unei țări asiatice... În timpul așa-zisului somn de după-amia-ză, Mircea pierdea multă vreme privind cutele cearceafului rozaliu cu care era învelit. De foarte aproape semănau cu niște dune de nisip dintr-un deșert. Dar aveau în vârf un pufușor, al inului din care era făcut cearceaful. Se uita minute-n șir la câte un singur firișor din sutele, miile de pe creasta

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
arse, livrete militare, certificate de naștere și poze cu lacul pleznit, până dădu, la fund, de un pachețel moale. Scoase punguța de plastic, o puse pe pat și vîrî geanta la loc în spatele cămășilor și puloverelor împăturite. Se culcă, se-nveli și abia după aceea strecură degetele în punguță. Suferința aceea întunecată se făcea tot mai intensă, era nedrept să simtă o atât de mare durere. Scoase codițele, împletite, gălbui și atât de moi, legate la capăt cu un elastic, codițele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]