2,919 matches
-
rămas așa dă pripas, fără casă, fără familie, dă bun ce ierea? Bag mîna-n foc c-a fost o pramatie, d-asta țsigur, parcă te aud că așa-i trebuie că fiecare doarme cum Își așterne e mai comod să Învinuiești pe cineva pentru nenorocul lui decît să suferi alături de el) — ... zice că i-a găsit ăia de-a venit să facă ancheta o fotografie cu una blondă și că țși afară e atîta soare și ce veselă eram) Mă Învîrtesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți s-a întâmplat. Le uram, le învinuiam, le loveam cu piciorul și le aruncam prin cameră. Nu mai puteam îndura să le știu acolo pe masă, în casă, chiar pe lumea aceasta. Dar acum, că nu mai sunt, nu mă pot gândi decât la cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un glas... e ceva Îngrozitor, nu-mi pot aminti ce spunea... Deodată, lumina s-a aprins și-am văzut lîngă mine un om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela? — Cred că da. — Beavis, adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un roman presupus autobiografic, niște librari care-i acordaseră credit, dar nu-și mai vedeau banii pe cărți, o amenințaseră cu așa ceva: alte măsuri. Tot obscurele alte măsuri au fost aplicate și În cazul lui Ovidiu Pecican, pe care-l Învinuiam că promovează proza Patriciei Nedelea doar pentru că se lasă impresionat de aparența fizică a unei autoare, e drept, apetisantă ca femeie, Însă mediocră ca scriitoare. I-am asaltat și pe cronicarii de carte, amenințându-i că vom renunța la abonamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau toți. Dar, așa cum Îi spuneam și tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii de omul ăla din ziua cînd ne-a poftit la el la cină și, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui lucru puteți fi liniștit: a fost totdeauna om de casă și a ținut la nevastă și copii. Indiferent ce-a făcut În alte treburi, nu s-a făcut niciodată vinovat de desfrîu sau dezmăț, de asta nu-l poate Învinui nimeni“ - și chiar că era adevărat: au Încercat să-l scoată vinovat de așa ceva la proces, ca să-l terfelească, au Încercat să arate cum c-ar fi umblat după alte femei, dar n-au izbutit - de ce să n-o spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Statului îl va lua în supraveghere, pentru ca în anul 1942 să fie arestat împreună cu alți camarazi, învinuit că a colaborat cu acei camarazi la care s-au găsit două pistoale inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o mănăstire. Odată, le explicam unor călugări cum se deghizează diavolii în îngeri. Și mărturiseam că eu nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu înconjurat de îngeri. Mi-l imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neîncrezător. Doctorul Luca se înflăcărase și aproape urla de entuziasm. "Papa Leon, în secolul al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-a vândut sufletul diavolului pentru a ajunge pontif. Oarecum surprins, Julius urmărea nu atât ce spunea doctorul, cât schimbarea care se produsese în bătrânul "stîlp al tavernelor". Avea pungi mari sub ochi, ca de obicei. Băuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o să-și schimbe medicul, ca să nu mă poată învinui nimeni că aveam legături cu o pacientă. În rest, nu vedeam nici un motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Poliția n-a reușit încă să-l identifice pe agresor, care nu pare să fie din partea locului, dar a stabilit că jaful a fost mobilul pătrunderii în casă. Nu se pune problema, a adăugat un purtător de cuvânt, să fie învinuit domnul Winshaw, care se pare că este într-o stare avansată de șoc în urma incidentului. Investigațiile continuă și cititorii ziarului vor fi ținuți la curent cu orice nouă informație. Duminică-dimineața, a doua zi după petrecere, Mortimer era sfâșiat între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebui să ne vedem mai des în viitor, continuă el, nervos. Poate vei veni să ne vizitezi la Londra. — Mă îndoiesc, spuse Tabitha. Doctorul a fost din nou la mine azi-dimineață și știu ce-nseamnă asta. Vor încerca să mă învinuiască pe mine pentru ceea ce s-a întâmplat azi-noapte și o să mă ducă din nou la ospiciu. Râse și ridică din umerii costelivi. Și ce dacă mă vor duce? Mi-am ratat șansa... — Ți-ai ratat... începu Mortimer, dar se stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răsculat împotriva lui în Spania. Cauza acestui fapt n-a fost alta decît bunătatea lui prea mare, ceea ce a făcut ca soldații lui să se bucure de o libertate excesivă și nepotrivită cu disciplina militară. Pentru aceasta a și fost învinuit în Senat de către Fabius Maximus, care l-a numit corupător al armatei romane. Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cum aș putea?” Întrebai. Îmi spusei, totuși, cu tristețe, poate chiar cu deznădejde, că omul e supus furtunilor, calamităților de tot felul, că Își are limitele lui. Fiecare metal Își are punctul lui de topire. Și-atunci cum să-i Învinuiești pe oameni pentru că... Da, Îmi spusei din nou, dar ceea ce nu se poate frînge este credința... Pot să mă supună, voi rosti cuvintele lor dar nu voi crede În ele niciodată. În adîncul ființei va arde cu aceeași putere flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
or, ajuns și la mine cu întârziere, nu prezintă, cum m-am așteptat, programul de viitor al publicației, ci constituie un fel „de punere la punct”, cu nemulțumire declarată, a ceea ce a însemnat presa din Bârlad de a lungul timpului. „Învinuită de lipsa programelor originale, urmare a lipsei de „statura longevitate” și ecou puternic”, dispusă „să întrețină orgolii năzuroase”, presa bârlădeană este prezentată ca una care n-a folosit modelele”, „nu și a propus să depășească marginile intențiilor comune de atunci
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timp, multă literatură, folcloristică, muz eist ică, știință și artă, cultură deci. Asemenea oameni, atunci ca și acum, chiar dacă vor fi fost îndemnați de dorința să și vadă numele de au tor pe cartea, revista ori ziarul editat, nu i învinuiesc, ci di n contra, ei merită felicitări; fie și doar pentru „sacrificiul” de a-și investi în asemenea „opere” ori acțiuni, micile lor venituri, adesea doar slăbănoaga lor pensie, în loc să le împrăștie ca și timpul, la cârciumă, cum fac destui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc! S-a înălțat la ceruri tras de caii de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe niște nevinovați. 8. Căci Fiul omului este Domn și al Sabatului." 9. Isus a plecat de acolo, și a intrat în sinagogă. 10. Și iată că în sinagogă era un om care avea o mînă uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?" 11. El le-a răspuns: Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, și-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a răspuns Isus, "sunt." 12. Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților cei mai de seamă și bătrînilor. 13. Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de cîte lucruri Te învinuiesc ei?" 14. Isus nu i-a răspuns la nici un cuvînt; așa că se mira foarte mult dregătorul. 15. La fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16. Pe atunci aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
că asta n-are cum să fie adevărat, pentru că ea nu-i văzuse, așa cum Îi văzuse el, În crîngurile de măslini de la Jarama, În soarele arzător de la Quijorna, printre case distruse, În zăpada de la Teruel. Dar știa că ea-l Învinuiește că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
moș Dumitru, stăpânindu-și cu greu râsul. Il știa bine pe Pâcu. La drum era ca o zvârlugă și ochii îi fugeau în toate părțile. Nu-i scăpa nimic. Doar plăcerea de a-l tachina prietenește îl împingea să-l învinuiască de toate relele pământului... Că bine zici, Dumitre! Ia să aprind eu luleaua, că mi-ai luat-o înainte și am uitat de ea. Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iar seara se plimba pe aleea cu tei întâlnind-o, uneori. Îi povesti aventurile de elev internist, stârnindu-i curiozitatea pentru românii de dincolo de Prut, care-și păstraseră identitatea națională, în ciuda condițiilor istorice de care nimeni nu mai putea fi învinuit atunci. Ea asculta atentă. Fără a se lăuda, îi spuse în treacăt că promovase prima din clasă. Atunci îl străfulgeră un gând: - Oare eu n-aș putea fi premiant? Urmarea, în clasa a IV-a fu promovat al doilea, fiind
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Vezi Ioane, timpul a așezat lucrurile în matca firească. Tu, dacă vrei, vei merge la Iași, eu rămân în țara mea, dar și la casa mea! - Antoane, regret atitudinea de data trecută. Când am putut judeca la rece, m-am învinuit. Rămâi cu copiii și nevasta ta, eu plec la Iași. Numai să vedem cum se va termina războiul. Odată lămurite lucrurile, Anton îl invită să-și vadă nepoții, două fetițe și-un băiețel, mai răsăriți, acum. Ca o mică favoare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]