3,100 matches
-
care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
teatrul, te implor! mârâi. Doru? Văzu mirare în ochii ei. Îi dădea de înțeles că lucrurile puteau să fi stat altfel. Să fi făcut dragoste, spre exemplu, înainte. Ca să mai treacă încă o dată prin ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci? În camera alăturată. Toată mirarea ei îndurerată se transformă într-o hotărâre de a pleca. Dar nu vrei mai întâi să înjunghii pe cineva? Haide, e noapte, e frig. Se pomeni cu o palmă usturătoare. Ea plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Lucra în construcții. M-au impresionat ținuta sa destul de elegantă și îngrijită, felul sau casual de a se purta, și mi-a plăcut și damful de alcool pe care îl simțeam când îmi vorbea de foarte aproape . Urmară seri cu șampanie, rochii de seară, tandrețe și distracții) Îl întâlnesc în tren. Este noapte și liniște în vagonul de clasa I (însă cu aspect de clasa a II-a). Suntem aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Primă dată când îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai rămâne în Iași, petrecem împreună în șampanie și ținută de seară nopți și zile de neuitat. In alta odine de idei o data intru îmbătată de alcool și fac dragoste nebună cu un tip în sufrageria unei cunoștințe, în timp ce în apartamentul situat la etajul 7 mai erau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
seara asta, vino cu mine. Mă pregătesc și vin cu el. Plimbarea prin pădure se face în liniște. Mergem la un izvor termal. Apa e multă, suficientă, numai bună. Îi zâmbesc. Sărim în apă. Și ne purtăm natural. Suntem veseli. Șampanie? Pahare? Deci plănuise să venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un izvor termal. Apa e multă, suficientă, numai bună. Îi zâmbesc. Sărim în apă. Și ne purtăm natural. Suntem veseli. Șampanie? Pahare? Deci plănuise să venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne purtăm natural. Suntem veseli. Șampanie? Pahare? Deci plănuise să venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la cer. Celelalte scot sunete ca de cristal și se varsă una câte una. Coboară și se ascund în fundul mării, vrând să își îngroape durerea. Ele cântă de acolo, ciocnindu-se de valuri. În urma ei, Veneția petrece, cântând. · · · · Cupele de șampanie sunt așezate pe vârful muntelui cel mai înalt și stâncos. Abrupt și pe care nu trăiește nimic. Acel munte urcă până dincolo de nori. Coroana cerului îi e largă, el vrea raze de soare să-l mângâie pe crestele-i golașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu Luna, ziua Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu Luna, ziua Soarele-mi ține de urât. Ascult povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a metabolismului. Necunoscutul ocoli motorul, venindu-i, din stânga, în dreptul portierei și ciocăni în foaia de geam pe jumătate coborâtă cu emisfera de argint de la extremitatea îngroșată a bastonului. Încovoindu-se o idee, cartilagiile cefei îi pocniră ca un dop de șampanie. Mătură cu privirea obiectele mizerabile din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se că rămăsese înfășurat în cearceaf. Și, mult mai târziu, se dumiri că era înțolit într-o cămașă de noapte, cât toate zilele. Ale cărei poale măturau, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea vizitei Comandantului Suprem. După trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o fiolă de șampanie pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susținând o casetă, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezită să redeclanșeze ostilitățile. - Domnule Floyd, din această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce îți revine. Acesta este testamentul lui Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă sora cea blândă, după ce-și potrivi la picior, ca pe o armă, șampania, tava și menajeria de sticlă. - Lasă asta. N-ai auzit?! Barosane... Sări direct la cel de-al doilea paragraf. - "În pierderea de perspectivă, ce caracterizează vagabondajul erotic al oricărui bărbat, vine o vreme..." - Nu-l lăsa să fie banal. Vremea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Regală Britanică... De nu mai știu eu unde și de la unul din ziare... Chiar dacă o fi el chiar și Scânteia... Numai cafea am comandat zece kilograme. - Ce să caute toți ăștia aici? - Păi, mâine, oficial, nu se cuvine să bem șampanie, când va fi să deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorială, băuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de flori spectaculos de frumos. Ea fusese cea care alesese hotelul ăsta, după ce cercetase zona pe Internet. Și era foarte mulțumită de alegerea pe care o făcuse. Aranjase ca înainte de cină să le fie adusă în cameră o sticlă de șampanie roz, iar castronul cu fructe de vară - preferatele lui Nick - era deja acolo. După prânzul unde fusese discutată ideea asta a plecării, Susan mai așteptase vreo câteva zile înainte să atace problema separării, peste noapte, de Milly. În timpul ăsta, repetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona și-a reprimat un oftat profund, mimând un căscat. —Doamne, ce obosită sunt! Abia aștept să dau cu nasul de puțin aer curat. Cu o seară în urmă, cuibărită pe canapea, lângă David, după ce a băut câteva pahare de șampanie, Fiona avusese ideea sclipitoare să-l ia pe Jake și să petreacă o vreme numai ei amândoi. Dar, în lumina rece și crudă a dimineții, femeii i se părea, din ce în ce mai tare, că luase o hotărâre foarte proastă. O lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
La mulți ani mie însămitc "La mulți ani mie însămi" —Te simți bine? Julia a venit tiptil în spatele Fionei și-a strâns-o de talie. —Doamne, mă întrebi dacă mă simt bine? a exclamat Fiona ridicând în sus paharul cu șampanie roz. Băutură pe gratis, o muzică extraordinară și locația asta imposibil de șic..., a continuat ea cu un gest larg, indicând sala de bal de Claridge. Cum aș putea să nu mă simt bine? Atunci e perfect, a rânjit Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fiu. Sper c-o să-l primesc curând, a adăugat el făcându-i cu ochiul Juliei. Termină, James, i-a retezat-o femeia. Hai să nu ne certăm de ziua mea. Ei, ia stați să vă mai aduc la toți niște șampanie! Julia a plecat căutând să uite de sugestiile deloc subtile ale soțului ei, iar Susan a rămas pe loc, tăcută, meditând la ironia situației. Era clar că James își dorea un copil și la fel de clar era că Julia era împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sunt așa de sigură. —Susan! Fiona și-a coborât vocea. —Încetează! Nu începe cu lamentații din astea că nu-ți stă bine! Cu ce nu-i stă bine? Julia se întorsese împreună cu un chelner care aducea o sticlă întreagă de șampanie ca să le umple, din nou, paharele. A, cu un pulover vechi cu care am văzut-o îmbrăcată zilele trecute, a răspuns Fiona repede, încercând disperată s-o îndepărteze pe Julia de adevăratul subiect al discuției. Dar n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cazul să se întoarcă la petrecere. Croindu-și drum nesigură printre invitații rămași, femeia a răscolit încăperea cu privirea căutându-l pe Nick. De-acum era disperată să ajungă acasă ca să doarmă și să scape de efectele nenumăratelor pahare de șampanie pe care le dăduse peste cap. Susan i-a văzut pe Deborah și pe Paul purtând o discuție animată în același loc unde-i lăsase mai devreme și pe Julia dansând lent cu James pe melodia „Three Times a Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot felul de personalități pe tocuri înalte, obraji îmbujorați artificial și gușe căzute. Femeile stăteau îndesate, unele într-altele, la cele două sute de mese. Un aranjament floral magnific decora mijlocul fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru. Lângă fiecare carte de vizită, dichisită cu trudă de-un caligraf, se odihnea un meniu care se lăuda cu antreuri cu foie gras, urmate de friptură Wellington și sufleuri de ciocolată, servite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]