KorAP: Find »[drukola/base=șampanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...123 >

3,075 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

te uiți pe hârtie. Important e să simți că asta e rochia ta. — Mi-am găsit rochia de mireasă! țip veselă spre Suze. Am găsit-o! — În sfârșit! În glasul Cynthiei se simte ușurarea. Haideți să bem un pahar de șampanie, să sărbătorim! Dispare, iar eu mă admir în oglindă. Asta nu face decât să confirme faptul că nu știi niciodată. Cine ar fi crezut că am să aleg o rochie cu mâneci evazate? O asistentă cară altă rochie și zăresc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
altă rochie și zăresc cu coada ochiului un body brodat de mătase gen corset, legat cu panglici. — Hei, e drăguță e rochia aia! spun. Ce e? — Nu contează ce e, spune Cynthia, întorcându-se și oferindu-mi un pahar de șampanie. Ți-ai găsit rochia! Își ridică paharul, dar eu nu-mi pot lua ochii de la corsetul cu panglici. — Poate ar trebui să o încerc și pe asta. Doar două secunde. — Știi ce mă gândeam? spune Suze, ridicându-și privirea din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mai cauți! Asta e Rochia! — Mmm... Am o vagă grimasă. Știți ceva... nu sunt chiar așa de sigură. Cynthia mă săgetează cu privirea și preț de o clipă cumplită am sentimentul că are de gând să arunce cu paharul de șampanie în mine. Credeam că asta e rochia visurilor tale! E rochia unora dintre visurile mele! îi explic. Eu am o tonă de visuri. Putem s-o punem pe listă, ca o altă posibilitate? Bine, spune în cele din urmă. Încă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
vrea să te măriți la Plaza? — Fiindcă... fiindcă... Închid ochii preț de o secundă. Suze, trebuie neapărat să te duc să vezi. O să avem o ditamai orchestra filarmonică, bufet cu stridii și caviar... rame foto de la Tiffany pentru toți invitații... șampanie Cristal... și locul va deveni o pădure fermecată, o să avem mesteceni și triluri de păsări... — Mesteceni adevărați? Suze face o față mirată. Ce nevoie ai de ei? — O să fie în Frumoasa din pădurea adormită! Iar eu am să fiu prințesa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie de porțelan cu două felii de tort și un crin de zahăr. Îmi dă o furculiță și îmi spune: — Acesta este cu mango, fructul pasiunii, cu căpșuni și mousse de mandarină, iar celălalt este cremă caramel cu fistic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
OK... hai să încep cu trufa mocca. În clipa în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se chinuie cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cadou suplimentar. Știți cumva cât costă un tort din acesta? o întreb pe fată, în timp ce lucrez la a doua felie. — Păi... variază, spune ea, ridicând privirea. Dar cred că încep pe la o mie de dolari. Aproape că mă înec cu șampania. O mie de dolari? Încep la o mie de dolari? Pentru un tort? Adică eu de cât am mâncat până acum? Cred că tortul din farfuria mea face cel puțin cincizeci de dolari! Mai doriți o felie? zice fata și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare de caramel, o iau și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Mi-a luat trei ore s-o fac, spune, luându-mi-o blând din mână. E OK, totuși, n-a pățit nimic. Îmi zâmbește, dar îi observ broboanele de transpirație de pe frunte. Hmm. Poate ar trebui să mă mulțumesc cu șampania deocamdată. Iau încă o înghițitură și mă uit în jur după sticlă, când răzbat până la mine niște glasuri care vociferează, venind dinspre camera în care s-au închis Robyn și Antoine. — Nu am facut acest lucru deliberat! Mademoiselle, nu am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
văzut detaliile despre nunta lui Becky. Într-adevar, spune Antoine, zâmbindu-mi larg. Va fi un eveniment foarte frumos. — Știu, mă trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Va fi un eveniment foarte frumos. — Știu, mă trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că nunta e anulată și că mă mărit în Oxshott. Simplu și direct. Asta e ce ar trebui să fac. Dar... în dimineața asta mi s-a întâmplat ceva foarte straniu. Nu-mi pot explica - dar, cumva, stând aici, bând șampanie și mâncând dintr-un tort de o mie de dolari, pur și simplu nu mă simt ca o persoană care se va mărita într-o grădină din Oxshott. Dacă e să fiu sinceră până la capăt, cu mâna pe inimă, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Of, Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? Azi-dimineață eram atât de pusă pe tranșat situația. Închid ochii hotărâtă și mă sforțez să mă gândesc la mami și la cireșul ei înflorit. Dar fără nici un rezultat. Poate e de vină șampania - dar, în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce faci, Becky? spune Robyn. La ce te gândești? — A, zic, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
despre cum va arăta sala sunt absolut spectaculoase. Acum câteva zile am testat deserturile de la Plaza și era să leșin la toate budincile alea fenomenale, ireal de bune, dintre care a trebuit să aleg. Degustarea a fost bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi fost o adevărată prințesă... Însă, dacă e să fiu sinceră până la capăt, nici măcar nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
se șteargă din minte, asemenea unei vacanțe exotice, într-un ținut îndepărtat, pe care deja ai început s-o uiți. M-am distrat foarte tare jucând rolul unei prințese din New York care gustă feluri de mâncare somptuoase și discută despre șampanii de colecție și aranjamente florale de milioane de dolari. Dar asta e problema. Ăla a fost doar un rol, nimic mai mult. Adevărul e că locul meu e aici. Chiar aici, în grădina asta englezească pe care o cunosc de când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
firmei lui Robyn se află într-o clădire somptuoasă, chiar la capătul 96th Street. În clipa în care bat la ușă îi aud râsul în cascadă dinăuntru; deschid ușa încet și o văd așezată la birou, cu un pahar de șampanie în mână, telefonul în cealaltă și o cutie de bomboane desfăcută, în fața ei. În colțul încăperii, bătând la computer, e o fată cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat! Jennifer, draga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
e aranjat... — Cum ar fi să faci una ca asta? zice Robyn, prăpădindu-se de râs. Evident, însă, nu poți, din cauza contractului prenunțial. Și, dacă o anulezi acum, te las în sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele mi se încolăcesc automat în jurul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele mi se încolăcesc automat în jurul lui. — Dar... Luke nu l-a semnat. A zis că nu e valabil fără semnătura lui... — Nu dintre tine și Luke! Dintre mine și tine! Sau, mă rog, dintre tine și Wedding Events

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că ai semnat! Am contract semnat cu toate miresele mele! I l-am dat lui Elinor să ți-l dea și mi l-a dat înapoi semnat... cred că am o copie pe aici pe undeva! Ia o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un dulap elegant de lemn. — Uite-l! Îmi întinde o copie xerox a unui document. Evident, originalul se află la avocatul meu... Mă holbez la prima pagină, cu inima bubuind să-mi sară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi aruncă o privire radioasă. E un aranjament foarte cinstit. — Și foarte inteligent! Scot un hohot strident și iau o gură de șampanie. Ce mă fac? Trebuie să existe o ieșire din situația asta. trebuie să existe. Nu se poate ca unii oameni să-i oblige pe alți oameni să se căsătorească. Nu e etic. Capul sus, Becky! Robyn își reia tonul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și fericit din nou. Ca noi doi să fim iarăși normali și fericiți. Să privim apusul. Fără bagaje, fără discuții inutile. Doar noi doi, împreună. Parcă am uitat complet de ceea ce contează cu adevărat, nu? N-am mai văzut decât șampania și spuma. Rochia, tortul și cadourile. Când singurul lucru care contează este ca Luke să vrea să fie cu mine, și ca eu să vreau să fiu cu el. O, Doamne, cât de proastă am putut să fiu... Începe să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
intrat brusc în viața mea și ar fi măturat din calea ei toate popicele răului dintr-o singură mișcare, lăsându-le în urma ei doar pe cele ale binelui. Am sărbătorit cu o cină extrem de plăcută, am deschis o sticlă de șampanie și am ciocnit pentru restul vieții lui Luke, pentru nuntă și pentru noi. După care am început să vorbim despre unde să mergem în luna de miere și eu am ținut-o sus și tare că în Bali, Luke a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spre apartamentul magnific din spatele meu. Zgomotele pătrund cu greu aici, în acest spațiu al parfumurilor, al fixativului de păr și al expectativei. Oriunde mă uit sunt aranjamente florale extrem de scumpe, coșuri cu fructe și bomboane de ciocolată, și sticle de șampanie la gheață. Lângă măsuța de toaletă, coafeza și fata de la machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul din aparat, asistentul lui se uită la Madonna pe MTV și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
OK? Cum spui tu, zic. Am încredere în tine. Mersi, Robyn. După ce pleacă Robyn, se aude un ciocănit ușor în ușă și intră Christina, care arată absolut superb în rochia ei auriu pal Issey Miyake și are un pahar de șampanie în mână. — Ce face mireasa noastră? zice surâzând. Emoționată? — Nu chiar! spun. Ceea ce e relativ adevărat. De fapt, e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va fi un adevărat dezastru. N-am ce face. — Tocmai am vorbit cu Laurel, zice, luând o înghițitură de șampanie. Nu știam că e atât de implicată în nunta ta. — Ei, nu e chiar atât de implicată, spun. Îmi face doar o mică, mică favoare... — Așa am înțeles și eu. Christina mă privește pe deasupra paharului de șampanie și mă întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]