3,030 matches
-
cimitir, măicuța primește de la poștaș un plic mare de la Chișinău, cu mai multe numere din revista „Literatura și Arta”, expediate de Sergiu Nucă. Intrăm în cimitir și aprindem lumânări la mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu: „Ai venit în țărâna asta, moșnege? și nu mai ieși de aici? Eugenia de câte ori vine aici zice: <Hai, tată, acasă, ce stai aici?>. Am să-i fac eu aici mormântul. Am să găsesc eu o mașină de nisip și ciment. Măcar așa, oleacă să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca și coleg al lui Ilie. Vreau să spun, cu siguranță, că maica Natalia, este primită la Dumnezeu, pentru că rari mame ale neamului nostru pot avea un fiu erou. O asemenea mamă neapărat ajunge acolo, la Dumnezeu! Să-i fie țărâna ușoară, și calea frumoasă spre Dumnezeu! SCRISORI DIN îNCHISOARE La 6 noiembrie am participat, alături de familie, la comemorarea celor 40 de zile de la deces. Revenit la Iași, am început să fac demersuri pentru ridicarea unui monument funerar la mormântul părinților
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și Eugenia, de preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
prim rang, în peisajul socio-cultural și educativ al Radautilor și chiar al Bucovinei istorice, pe care a slujit-o cu devotament și a iubit-o atât de mult. Profesorul Ilie Vișan s-a născut la 2 septembrie 1896, în familia țărânilor Dumitru și Zenovia, gospodari din Putna voievodala, el a fost al doilea fiu între cei șase frați. A copilărit în Putna, pe locurile încărcate de istorie și legendă de lângă mănăstirea Putna, unde se odihnește marele voievod Ștefan cel Mare și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
de fericit că are cine să-ți aducă la timp o bucată de pâine și o haină călduroasă care să te apere de gerul iernei nemiloase! Gândește-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă de lacrimi a cimitirului și care nu deseori au și ei în mână o bucățică de pâne veche și uscată, pe care tu, poate, ai disprețuit-o! Dumnezeu e atât de bun cu tine! Slujește-i, așadar, numai lui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rugăm pe bunul Dumnezeu, să-i așeze sufletul în loc luminos, așa cum i-a luminat cucernicia sa pe alții, acolo unde nu mai este nicio frică, nicio întristare, suspin sau durere. Domnul să-l aibă în pază și să-i fie țărâna ușoară! Sescu Petre-Păduraru 16 februarie 1994 Învierea Se coboară aurora cu rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace; iar Iordanul sună-n unde Și-n ecou bătrânul codru din adâncuri îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nimic, decât doar sedimentarea anumitor mici pasiuni dezlănțuite și potolirea lor temporară. Un sărut de la mama Lui... Primul! Miercuri 3 februarie 1954 a murit subit, în alimentara din colțul străzii Căuzași, Ionel Teodoreanu, omul și scriitorul, vărul Alicei. Fie-i țărâna ușoară! 6 februarie 1954 Mi-a trecut prin cap că până și acest nou stil de viață pe care încerc să-l adopt, acest țel pe care mă străduiesc să-l urmăresc, nu este de fapt decât o simplificare, un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Serioja, rusnacul ăsta frumos și talentat din Riazani cu sufletul nobil și pur, imaculat ca roua virgină a dimineții, se gândea cu tristețe și adâncă durere la sfârșitul iminent al celei care din fericire nu-și cunoștea sfârșitul: "Coarnele-n țărână or să-i cază, Jalnic se vor stinge ochii buni... Mergând, vaca albe lunci visează Și pășuni mănoase... și pășuni..." (Serghei Esenin) Acum ne-am apucat de cules. Căutam "plăcintele" mai întregi, mai consistente și cât mai uscate. Introduceam ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet îndepărtat, el rămânând fără fir de țărână. Numai așa, numai îndeplinind această condiție, eram îndreptățit și autorizat să-l arunc la grămada care inițial se afla la cinci metri distanță. Lovind cele două cotoare, cele două resturi vegetale, țărâna din ele îmi sărea în ochi, în păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era complet îndepărtat, el rămânând fără fir de țărână. Numai așa, numai îndeplinind această condiție, eram îndreptățit și autorizat să-l arunc la grămada care inițial se afla la cinci metri distanță. Lovind cele două cotoare, cele două resturi vegetale, țărâna din ele îmi sărea în ochi, în păr, în față, îmi umplea hainele de praf și de pământ. Mă usturau ochii, încât abia mai vedeam. Cum să evit fenomenul? Cum să mă feresc de invazia agresivă a prafului, a țărânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țărâna din ele îmi sărea în ochi, în păr, în față, îmi umplea hainele de praf și de pământ. Mă usturau ochii, încât abia mai vedeam. Cum să evit fenomenul? Cum să mă feresc de invazia agresivă a prafului, a țărânii, a pământului? Iar mă aplecam, iar scoteam din arătură două cotoare ticsite de pământ, atât de grele, încât eram aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de voință. Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură? Nu? Nici nu vă doresc așa ceva. Ajunși la capăt, ne întorceam în aceeași formație de lucru, ridicând un al doilea rând de grămezi, așezate într-o simetrie perfectă cu primul rând; praf, țărână, ochi înroșiți, oboseală. Poziția mea în schema de lucru îmi crea un evident avantaj: eram plasat între tata și fratele meu mai mic Sandu. În ciuda faptului că eram cu doi ani mai mare decât el, mă depășea în ceea ce privește robustețea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Personalitate de marcă a vietii literare românești, George Muntean s-a născut la 17 noiembrie 1932, în comuna Bilca, județul Suceava, fiu al țărânilor gospodari Tănase și Varvară Muntean. A absolvit școală primară în satul natal și în toamana anului 1944 intra prin examen alături de Luchian Ionel, Luchian Dragoș, Rusu Titus și alții la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Încă din liceu dovedește reale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
Au fost împușcați 5 tineri iar cadavrele lor au fost înmormântate pe ascuns în cimitirul din Rădăuți într-un loc secret, descoperit abia după Revoluție. Familiile lor au fost deportate în Dobrogea pentru mulți ani. La câteva zile după asasinarea țărânilor nevinovați, s-a înființat în comuna G.A.C. „Ștefan Gheorghiu”, la conducerea căruia au venit niște neisprăviți. În vara anului 1952 promoția noastră a absolvit liceul. Păcat că inteligentul și harnicul coleg Ciprian Prelipcean nu a putut să se prezinte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
de a plăti prețul pentru a trăii intru valoare; am plătit și am ales între: bine și rău, adevăr și minciuna, spirit și materie, lumina și întuneric. M-am născut pe data de 12 mai 1932, fiind primul copil al țărânilor Toader și Ileana Tiperciuc, din comuna Arbore județul Suceva. Familia mea și gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
lucizii.) Eu i-aș da banii ceruți. 23: A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viață a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vor să dea înapoi. Nu se mai moare din abstracții; abstracțiile, oricât de nobile, nu mai satisfac, nu mai decid destine. Harakiri pentru că ai pierdut un tablou modern. Onoarea, datoria, pasiunea țâșnesc din concret și se întorc în concret, ca țărâna. Nimeni nu mai consumă mit uns pe abstracții. Gândul morții fuzionează cu concretul - ar trebui să tremurăm în fața acestei fuziuni, ca în cazul celei atomice. EXTRAVERAL ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană și crataegus au acțiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric are efect
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul PCR al conducerii școlii, dovada dungii roșii din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera. Maică-sa ieșise la pensie de la aceeași școală, iar tată-său, fie-i țărâna ușoară, îi învățase pe mulți să aibă un rost în viață, până se prăpădi brusc într-o după-amiză. „Tunde-te și tu, mai băiatule, pune-ți o cămașă, ceva, că o omori pe mamă-ta“, îi zicea domnul Aur. Și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Închinăm gândurile și neostoita noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor oseminte. Precum și Tuturor celorlalți fii ai satului înstrăinați pe toate meridianele terrei de aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
într-un pol de atracție și de îngemănare spirituală a celor ce tânjesc după pământul țării, pe care nu l-au putut lua pe tălpile pantofilor (cum se spune), ci doar în inimile lor răvășite. Ca să calce din nou pe țărâna sfântă a patriei și să-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile pe care au văzut lumina zilei, milioanele de români, răspândiți pe toate continentele, parcurg mii de kilometri. Sintagma foamea de amintiri - a ținut să precizeze Dumitru Dascălu - nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
volume tipărite și prin vizite. Aici se cuvine o precizare. Poetul se simțea fericit când îi soseau oaspeți dar el nu se deplasa decât arareori din Slobozia sa natală, satul căruia i-a rămas statornic până la sfârșitul vieții și în țărâna căruia își doarme somnul de veci. Mihai Munteanu a fost un scriitor harnic, devotat până la sacrificiu chemării sale pentru scris, înzestrat cu un spirit pătrunzător și luminat, susținut de un suflet împătimit pentru ceea ce face. A scos 17 volume de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la fel. La fel și camera în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]