4,216 matches
-
Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcea piruete în apropiere. Ca să nu cadă, Ignatius se agăță de cowboy. Acesta se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un bărbat cu costum negru și pălărie tare ieși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se pe lângă Jones, care nu se așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
circ noaptea trecută. Întăi pasărea, p-orm-a venit și mutra aia grasă târșindu-și picioarele, p-ormă trei fufe de z’ceai că-s scăpate din balamuc. Mama lor! S-au luat la bătaie și dă-i cu zgârieturi, dă-i cu țipete și țicnitu’ ăla mare și gras zăcea-n rigolă de z’ceai că-i mort, și toț’ se băteau și se ciorovăiau și se-nvârteau în juru’ mârtanului leșinat în stradă. Z’ceai că-i o bătaie într-un bar dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față. O canoe pe malul apropiat, o frânghie întinsă peste râu, la înălțimea umerilor. Traversară în două grupuri. Hagar, stând în picioare în canoe, îi trase dincolo pe primii, cu ajutorul frânghiei, după care se întoarse după ceilalți. Era liniște, cu excepția țipătului îndepărtat al unei păsări-rinocer. Continuară înaintarea pe malul opus. Cărarea prin junglă se îngusta și avea pete de nămol. Celor din echipă nu le plăcea asta și făceau mult zgomot, încercând să ocolească petele umede. În cele din urmă, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
două sute de ani. Mai recent, probabilitatea acestei dispariții a fost reluată de The Times din Londra, în lumina noilor date referitoare la evoluția genei MC1R pentru păr blond. Capitolul 16 Jungla era total tăcută. Nu se auzea nici un greier, nici un țipăt de pasăre-rinocer, nici pălăvrăgeala îndepărtată a maimuțelor. O tăcere desăvârșită... ceea ce nu era de mirare, își spuse Hagar. Clătină din cap, uitându-se la cele zece echipe de filmare din întreaga lume, care se adunaseră acum în grupuri mici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
detecta cu greu culmile munților, o linie slabă de negru, pe fond negru. Dar nimic altceva, nici lumini, nici orașe, nici case, nimic. Așa era de o oră întreagă. Unde naiba se afla? De pe scaunul din spate, pasărea scoase un țipăt strident. Stan sări în sus. Îl dureau timpanele. Dacă vrei vreodată să mergi cu mașina spre vest, își spuse, să nu iei niciodată o pasăre blestemată cu tine pe autostradă. Pusese o pânză peste colivie cu câteva ore în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar asta nu-i închisese gura. Din St. Louis, prin Missouri, apoi în Gallup, New Mexico. Pasărea nu tăcuse nici o clipă, tot drumul. Stan se cazase la un motel din Gallup, iar pasărea începuse să țipe pe la miezul nopții. Niște țipete asurzitoare. Nu avusese de ales. Își părăsise camera, însoțit de urletele nemulțumite ale celorlalți cazați la motel, și se suise din nou la volan. De cum porniseră, pasărea tăcuse din nou. Dar trăsese pe marginea drumului pentru câteva ore, în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai tare. Deodată, țipătul se opri. Suntem atât de fericiți că ați venit atât de mulți aici, în această seară, spuse Gerard, pe tonul unui prezentator. Stan clătină din cap. — Dumnezeule! — Să fim fericiți, fericiți, fericiți, repetați și voi acum. Fericiți, fericiți, fericiți, încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de păsări galbene începură să cloncăne și să sară spre mâncarea aruncată către ele. Păreau incredibil de proaste. Trecură câteva momente, înainte ca Gerard să decidă că avea să mănânce acea mâncare, până la urmă. Zbură spre sol și scoase un țipăt puternic, ca să alunge acele păsări stupide, după care începu să le mănânce grăunțele. Erau dezgustătoare, dar trebuia să mănânce ceva. Atunci, puștiul se aruncă spre el, cu mâinile întinse. Gerard se înălță în aer și îl ciupi pe copil tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de afară. Știu imediat că era Dave. Sări în sus și alergă spre ușă. Lynn era în spatele lui, venind în fugă din bucătărie. Dar observă că Alex rămăsese în bucătărie, cu brațele în jurul fiului ei, Jamie. Părea îngrozită. Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fără să se uite În ochii nimănui. Banu a lăsat jos aripioara de pui și a Început să-și privească picioarele de parcă ele ar fi avut vreo legătură cu asta; Cevriye a strâns tare din buze; Feride a scos un țipăt scurt și apoi a lăsat să-i scape un hohot ciudat de râs; maică-sa și-a masat Încordată fruntea, simțind parcă apropiindu-se primele semne ale unei dureri de cap teribile; iar Petite-Ma... ei bine, Petite-Ma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a adus o mătură și clienții l-au urmărit cu indiferență cum mătura cioburile de sticlă de pe podea. Chelnerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru sine. Dacă spui tu, a Îngânat-o o voce de sub chiuvetă. — Ce faci aici, unchiule? Știi că bunică-ta se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care jucau fotbal afară, În stradă. Din intensitatea lor se părea că unuia dintre ei i se arătase cartonașul roșu și toți băieții din echipa lui erau acum ocupați să se certe cu arbitrul, oricine o fi fost el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cash o să ascultăm? — Dirty Old Egg-Suckin’ Dog! — Ăsta e numele cântecului? Nu-l știu pe ăsta. — Mda, a zis Asya cu gravitate. Începe. Ascultă... Cântecul a Început, mai Întâi s-a auzit un preludiu domol, apoi acorduri country amestecate cu țipete de pescăruși și strigăte În turcă din fundal. Pe când asculta, Armanoush era prea șocată de discordanța dintre versuri și peisajul Înconjurător ca să mai guste cântecul. I-a trecut prin minte că melodia aia era Întocmai ca Asya - plină de contradicții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
covoraș din casă În timp ce i se Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt, sunetul pe care-l scotea Petite-Ma când turna plumbul topit Într-o tigaie plină cu apă, pe când repeta fără Încetare: — Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz edenin gözünekizgin șiș. Plumbul se Întărea rapid În forme care se schimbau continuu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din noapte. Oprește-te. Nu mă pot opri. Oprește-te. Nu mă pot opri. În vise se vedea prins asupra faptului de către părinții lui. Aceștia izbeau În ușă, o deschideau cu forța și Îl prindeau cu mâța-n sac. Printre țipete și plânsete, mama Îl săruta și Îl mângâia pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au urmărit pe imam-ul schilod ieșind din Încăpere. Pe când Îl conducea spre ieșire, mătușa Banu i-a sărutat mâinile și i-a mulțumit de multe ori, după care i-a dat un bacșiș. De Îndată ce imam-ul a plecat, un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]