198,372 matches
-
celor care nu (prea) cuvîntă, " How do you do? Hau, hau!" Descumpănitor pentru un cititor cît de puțin anchilozat, Șerban Foarță se mișcă rapid și fără să semnalizeze între mai multe limbi, între mai multe registre care sînt, nu-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la întîmplare, cu susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
-mi mișc puțin picioarele amorțite de nemișcare. Voiam să-mi pun șoșonii, și-acolo, drept în mijlocul tălpii de piele: un cui. Am sărit din fotoliu, în fine, vreau să zic: aș fi sărit, dacă aș fi avut destule picioare pentru așa o mișcare. M-am repezit pe coridor cu bastonul într-o mână și cu gheata găurită în ailaltă. - Un cui! am strigat, un cui! Mirovna a ieșit din bucătărie în aceeași clipă. Mi-a aruncat una din privirile alea ale
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
strigat, un cui! Mirovna a ieșit din bucătărie în aceeași clipă. Mi-a aruncat una din privirile alea ale ei, specialitate proprie, care alunecă pe tine ca lăturile. - Ei și, ce mare lucru, un cui? Ce trebuie să te agiți așa pentru un cui, Fiodor Vasilievici... Am ridicat bastonul în aer ca să iau martor becul spart de pe hol. - Da, da, s-a urmărit să-mi găuresc piciorul, știu! Puteam să m-aleg cu o gaură, cel puțin până-n carne, da! Scotocesc
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok l-a apucat cu cleștele, cuiul a rămas drept. L-am rostogolit un moment înainte și înapoi în palmă, mulțumit. De mult n-am mai văzut un cui care să arate așa de bine, nici măcar ruginit! Mă întreb unde l-or fi găsit plozii... Am pus cuiul aici, pe masă și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă administrației, îmi spun plin de satisfacție, reușind până la urmă să-mi încalț șoșonii
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
inactivității. Inactivitatea și încă ceva ce s-a pus acolo de-a curmezișul. Ar fi trebuit să deschidă pentru ca să repare chestia asta în liniște. După accident am rămas doar în pat, ca să evit, de dragul răposatei, să merg la spital. Și-așa vedea negru înaintea ochilor numai când îmi cumpăram un clondiraș de vodcă peste porția obișnuită. Am încercat totuși să-i explic că vodca era din rațiuni de economie, ca să evit să-mi cumpăr un nou palton. Pe ăsta l-am
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
lipsit de auz: un om incomplet. Măcar dacă nu m-ar mai furnica și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot să ies.(...) Soba începe
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
o primă instanță, Raluca Dună, redactor coordonator, într-o scurtă explicație din Nota asupra ediției. Selecția este mai severă pentru perioada veche și pentru perioada clasică, dar ceva mai permisivă, mai laxă, pentru perioada contemporană. E, oarecum, firesc, să fie așa. Nu am remarcat absențe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului, lipsește frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiștii notorii e prezent inutil
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
recomandarea unui crainic de radio - mai de mult - care dis-de-dimineață zbiera la microfon... Cetățeni ai Capitalei, treziți-văăăăăă!!! Acest verb urlat lung, disperat, aruncat din fundul bojocilor în spațiul bucureștean forfotind de graba plecărilor la serviciu, dimineața, mie, personal, ca să zic așa, îmi plăcea să-l aud pentru că, în primul rând, nu ni se spunea de ce trebuie să ne trezim, în ce scop și nici ce primejdie ne paște, dacă nu ne-am deștepta... Să ne trezim; și-atâta tot. Fiecare la
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
profesional: -...Fiindcă readucerea în prim-plan a acestei ziceri, mahalagistică cum e ea, contribuie substanțial la rotunjirea zestrei și prestigiului instituției... l Așa cum dintotdeauna românii au știut să fie mari iubitori de tradiții, și e frumos și bine să fie așa, participanții la sărbătoarea de la Alba Iulia au huiduit minute întregi, așezat-ardelenește, PSD-ul și pe Adrian Năstase, ceea ce constituie încă o dovadă a păstrării unor datini de la sfârșitul veacului trecut... l În sfârșit! La Etno Tv, Ileana Rus - o interpretă
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
astfel de carte nu putea rata un pronostic pentru alegerile în curs (acest articol este scris în dimineața zilei de 27 noiembrie, cu o zi înainte de duminica electorală, nu am nici o idee despre modul în care va fi decurs scrutinul, așa încît nu pot decît să preiau tel quel, profețiile domnului Brucan). Luînd în calcul rezultatele din alegerile locale (,a trecut vremea șarlataniei electorale, poporul s-a deșteptat"), și retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru Cotroceni, dar și marja de
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
se respectă și aceasta are ceva sibilinic. Nu știm dacă președinte va fi Năstase sau Băsescu, cert este că guvernul (în viziunea lui Silviu Brucan) va avea altă culoare politică decît cea a formațiunii care a propus candidatul la Președinție. Așa încît celor doi favoriți indiscutabili la funcția supremă în stat, Adrian Năstase și Traian Băsescu, nu le rămîne decît să se autoiluzioneze precum acel rege al Lydiei căruia Pythia i-a prezis că în cazul în care va porni un
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
când el, ca după o rătăcire fără speranță pe drumuri sălbatice, infinit mai lungă decât a grecilor conduși de Xenofon, acum aproape 2500 de ani, ar fi putut exclama, cu o indescriptibilă bucurie, ca și ei, "Thalassa, thalassa", marea izbăvitoare. Așa se explică și titlul jurnalului dintre 1985-1990, ținut de Radu Ciobanu, cunoscut prin romanele sale, precum Călărețul de fum (1984), Casa fericiților (1986), Arhipelagul (1988), Roata lumii (1988) ș.a. Țărm târziu se constituie ca încă o dureroasă mărturie despre "epoca
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
observa încărcătura emoțională a perioadei și încerc să mă refer la ceea ce am observat de vreo săptămână încoace. O fac însă mânat de presentimente rele, induse de ceea ce văd în jurul meu. Indiferență, descurajare, nepăsare. Scindare. Ziarele au scris despre o așa-zisă radicalizare a campaniei, pe măsură ce ne apropiam de punctul de maximă intensitate - 28 noiembrie. Sincer să fiu, n-am descifrat nici un fel de ridicare a temperaturii. Cred că sorții sunt de mult trași, iar votanții au o imagine clară a
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
condiția scriitorului este pînă la urmă vorba. Substanța profundă a artei scrisului, raportul dintre artă și existență nu s-au modificat semnificativ din Antichitate și pînă astăzi; condiția scriitorului a trecut însă prin nenumărate avataruri, suferind transformări profunde). Dacă astăzi așa se văd scriitorii pe ei înșiși (nombrilism sumbru, narcisism 24 de ore din 24, disponibilitate alegră de a juca variate roluri, de preferință roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
să-l ajute pe Dl. Ministru al Culturii cu argumente proprii și se lansează în laude de genul: "Revista ș...ț știe să fie atrăgătoare, prezentă, actuală, ea excelînd prin politica sa managerială". În schimb Dilema veche, care, nu-i așa, n-a primit nici un botez canonizator, îi prilejuiește altui cronicar, Radu Toderici, un lung articol din care se înțelege bine că autorul strîmbă din nas, dar nu se înțelege și de ce. Uneori ai impresia că autorul critică, dar el laudă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
au privat de ceva care îmi lipsește și astăzi: aventura, pe care destinul a vrut să o găsesc tocmai în acea Europă devastată de război...") - oferă o posibilă cheie de interpretare, punând într-o cu totul altă lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
un răgaz, ca un armistițiu, ca o paranteză de o disponibilitate fără margini, un dar providențial, dar irepetabil al destinului." Tocmai această disponibilitate, trăită ca o experiență irepetabilă (situată, evident, la antipodul celei din lagăr), constituie principala temă a cărții. Așa se explică extraordinara senzație de autenticitate, ca și aparentul paradox pe care îl menționam mai devreme (discrepanța între situația dramatică a personajelor și tonul antrenant al relatării). În privința primei chestiuni, aceea a autenticității, ar fi mai multe lucruri de spus
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
și să uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul finit Roșe, în regia Lianei Ceterchi, mi s-a părut că a pierdut tocmai prin faptul că este mult prea elaborat acum. Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează cumva emoția aceea frusta, directă, care mi-a amorțit degetele, despre care am vorbit, care mi-a uscat lacrimile. Mișcările actriței, chiar dacă nu ample, ispita dinamizării acestei apariții a atenuat, după părerea mea, ceva din emoția confesiunii. Ciudat
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
în scrisul lui Cristian Bădiliță. Caracterizată printr-un accentuat spirit ludic, ea este, la prima vedere, un fel de violon d'Ingres, în raport cu miza foarte mare a operei sale științifice și eseistice. Ar fi însă o greșeală să fie privită așa. În realitate, poezia definește scrisul lui Cristian Bădiliță la fel de bine ca scrierile sale savante. Atîta doar că unghiul de abordare este altul. Volumul Duminica lui Arcimboldo cuprinde, pe lîngă poemele lui Cristian Bădiliță, și șase ilustrații aparținînd lui Șerban Foarță
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
discursului diaristic se naște un fel de jurnal, căci el e confecționat de editor (cu cele mai bune intenții, desigur), nu de autor. Până la urmă, am putea spune speculând situația că, vor-nu vor, și scepticii diaristicii se confesează, nu-i așa? Dar nu e cea mai corectă deducție. Ni l-am amintit pe G. Călinescu prea rar în ultima vreme și nu întotdeauna în contexte favorabile. E cazul să-l invocăm acum în această dispută dintre ficțiune și nonficțiune, dintre construcția
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
tendința de a se lipi de celălalt. R: Vă confirmă din plin Tolstoi în "Părintele Serghi". M.T.: Pe de altă parte, aici, la cinci minute de casa mea, trăiesc din cînd în cînd o experiență teribilă care este, ca să zic așa, purgatoriul meu. Funcționează aici un spital pentru copii cu handicapuri atît de grave că părinții lor nu pot să le poarte de grijă. Directorul a pus mîna pe mine, iar eu nu sînt în stare să spun nu, așa că mă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
punct de vedere conceptual (extrapolabil la înăuntru/afară, politic/personal), permează întreg filmul și desfide acuzațiile unor proeminenți critici de film americani care s-au găsit să comenteze că au fost ei la Paris în perioada aceea și nu era așa! Absurd comentariu, căci chiar dacă anumite detalii "nu erau așa" (de exemplu, nu se fuma în cinematecă), starea de spirit chiar așa de incendiară era... Nu e nevoie să-i crezi doar pe Adair sau pe Bertolucci (prezenți în Paris în
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
personal), permează întreg filmul și desfide acuzațiile unor proeminenți critici de film americani care s-au găsit să comenteze că au fost ei la Paris în perioada aceea și nu era așa! Absurd comentariu, căci chiar dacă anumite detalii "nu erau așa" (de exemplu, nu se fuma în cinematecă), starea de spirit chiar așa de incendiară era... Nu e nevoie să-i crezi doar pe Adair sau pe Bertolucci (prezenți în Paris în acele momente), găsești dovezi și în romanul autobiografic al
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]