3,543 matches
-
pe stradă, ba chiar scria peste tot... și, unii mai ciudați decât alții. Tăiau mingile dacă le cădeau în curte acolo, deși curte nu era... N. D.: - Severi. M. V.: - ...mai severi..., poate că ideea de ordine era, să zic, mai așezată, mai atent, așa, mai reglementată, dacă se poate spune așa. Exista, într-adevăr, nu spun că acuma nu există, dar în alte forme... Serinela Pintilie: Copiii întreabă de locuință și pentru că existau așa-numitele cartiere muncitorești și Nicolina este unul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
autor: a) un han a fost înfrânt cu întreaga lui oaste de către moldoveni și în amintirea acelei bătălii ar fi fost ridicată movila; b) o regină scită, Rabie, a fost ucisă în acest loc, „pe când ieșise cu oastea împotriva sciților așezați în Moldova și a fost îngropată aici de oamenii ei”. Autorul însuși avea rezerve cu privire la misterul ținutului („Ce e adevărat sau minciună în aceasta, nu cutez să socot din întunericul atât de adânc al acestei legende”), dar astăzi ne-ar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Mare (1457-1504) a delimitat hotarele târgurilor mai vechi și mai noi, printre care și Hușii, punând și aici temelia unei curți domnești, la fel ca la Ștefănești, Badeuți și Botoșani. Marele voievod avea nevoie, pentru întărirea țării, de târguri bine așezate, unul dintre acestea fiind întemeiat la Huși, cu fața spre Prut. B. P. Hasdeu considera că linia Prutului era apărată de cetățile de pe Nistru, de aceea, la Huși nu a fost construită o cetate. Cetățile Chilia și Cetatea Albă, pierdute
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
va renunța la vechea scutire de biruri, acordată de domnie, iar Episcopia, pe pământurile cărora se așezaseră, le va impune plata dărilor. De pildă, episcopul Ierotei va fixa o dare de doi lei pe fiecare casă a celor de curând așezați. Numele dat zonei locuite de noii veniți arată că, cel puțin într-o primă etapă de locuire, ei nu s-au asimilat localnicilor, trăind separat. Treptat, se constituie cartierul bulgarilor, aproape de centrul orașului, menționat în planul Episcopiei din 1771, realizat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în însemnatul târg Huși” (subl. ns.). Ori a citit în alte cărți de călătorie, ori a preluat informația orală, conform căreia locuitorii erau „unguri”, „urmașii acelor husiți unguri pe care i-a alungat regele Matei Corvinul din Ungaria și Ardeal”, așezați aici cu învoirea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Aceștia au întemeiat târgul Huși în amintirea „patriarhului lor”, Jan Hus, iar în memoria Sf. Hyeronimus din Praga (apostol al învățăturii husite, n.a.), satul numit Hyeronimus. Administrarea parohiei revenea unui membru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1492, a descoperit Cuba! Când s-a născut? Unde s-a născut? Era italian, spaniol, portughez sau evreu? Provenea dintr-o familie modestă sau era fiu de prinț, înrudit cu regii Portugaliei și Spaniei? Ce fel de om a fost, așezat, generos, cumpătat, neliniștit, visător? Și unde odihnesc rămășițele sale, la Santo Domin-go, la Havana, la Sevilla, la Valladolid? A fost el "descoperitorul Noii Lumi" sau o făcuseră înainte vikingii, chinezii...? În adolescență m-a fascinat, călătorind cu el pe mări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
preocuparea noastră de a relua viața normală. Casa mamei se refăcea, dar avea nevoie de reparații așa de mari, încât abia în toamnă putea nădăjdui s-o locuiască. Trebuia deci aranjată întâi Florica, unde mama era nerăbdătoare să se vadă așezată. Pe urmă să-și facă o cură la Govora. De acolo, plănuiam cu domnul Maniu să se ducă cu auto-ul lui la Sibiu, pentru ca mama să vadă Ardealul dezrobit. Ardelenii erau până atunci foarte inimoși și binedispuși. prima călătorie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
periculos, m-aș fi trezit la Timișoara, trebuia să cobor la Caransebeș. Ca să-mi fugă somnul am stat mai mult pe culoar. Am admirat peisajul doar atât cât se putea distinge de la lumina lunii sau de la lumina stâlpilor de telegraf, așezați unul lângă altul ca niște bețișoare dintr-un caiet liniat din clasa întâi. Mi-a plăcut foarte mult traseul de la Drobeta-Turnu Severin la Orșova. Fiind și o noapte cu lună plină de vară, Dunărea arăta minunat. Aș fi vrut să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ne putem opri de a o descrie, citând un alt fragment: "Butucul era alcătuit din două bucăți de lemn prevăzute cu scobituri, în care să aibă loc picioarele; după ce se prindeau picioarele în aceste scobituri, cele două bucăți de lemn, așezate una peste cealaltă, se prindeau la fiecare capăt cu cuie de lemn. Butucul de lemn numit "portativ" îngreuia mișcările. Butucul de pedeapsă era mai mare, mai greu și făcea imposibilă orice mișcare, obligând omul să stea jos, adică trântit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește pe o temelie așezată deja de întemeietorii presei românești și de pașoptiști". Temele epocii, regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii publice din epocă". Și totuși, ea se individualizează în acest cor al combatanților prin "anvergura intelectuală și discursivă" a gazetarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iarna. Dar, voi detalia la timpul potrivit. După cum se vede fie doar din această discuție, relațiile ce se stabilesc Între mediu și organisme, ca și Între acestea din urmă, adică obiectul de studiu al ecologiei, sunt deosebit de complexe și bine așezate. Mai mult, noi oamenii, ca entități biologice totuși, nu putem ieși din cadrul acestor relații, chiar dacă dorim ori ba. Românul tradițional respectă aceste legi: el se consideră frate cu codrul, cu animalele, mai mult, cu drepturi și Îndatoriri egale, deși tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din acea perioadă, aspira spre o pedagogie proprie realităților românești. Temeiul teoretic al elaborării unei astfel de pedagogii îl constituia metoda monografică; aceea care a dus și la constituirea sociologiei românești. Din cerințele specifice mediului natural în care se află așezată școala, decurgea necesitatea organizării ei potrivit principiului regionalist sau localist. Din luarea în considerare a cerințelor specifice muncii decurgea un alt principiu al activității și comunității (38, p. 165). Școala să ia ca model țăranul obișnuit să învețe prin munca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
orizonturi conceptuale. în sigiliu, conspectul este pur interior visceral.” (p. 174). E “exaltare “în scut și “amploare” , “adâncime” în pecete.Un sigiliu”pecetluia”, “înnoda într-un punct vital începutul și sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sală mare, imens de înaltă și care fusese transformată din sală de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire clocotitoare și suficient de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile noastre ancestrale, comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
totul în cuvinte simple, fără scheme operaționale sofisticate, fără consiliere psihologic-pedagogică, așa cum ne-am obișnuit astăzi și cum desigur vremurile o cer. Însă trebuie să recunosc că și viața, mai cu seamă cerințele acesteia, erau cu mult mai simple, mai așezate și cumva controlate într-o manieră autocratică. În acest context, tata și mama, ne-au pregătit de mici cu cerințele fiecărei etape, ne-au supravegheat atent, dar cu suficientă libertate de exprimare și desfășurare a propriilor acțiuni, pe deplin responsabili
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu siguranță acea emulsie a sufletului tânăr, împlinit, iubit și dorit. Deși cerințele sistemului de învățământ de atunci erau suficient de dure, mai cu seamă în condițiile unui nivel liceal performant, în sensul că aveam examen
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
municipală „Panait Istrati”, la acestea plusând și tata prin permisul său de la depou. Aveam o poftă nebună de a citi, de a duce firul cuvintelor acolo unde nici nu bănuiau; era pe undeva comuniunea mea tacită cu lumea cuminte și așezată, extrem de educată și permisivă a literelor și a ceea ce descopeream în spatele acestora. De multe ori am avut probleme sub acest aspect cu mama care nu întotdeauna înțelegea utilitatea repetitivă a lecturii și rolul său pe deplin formativ. Se întâmpla să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii Victoriei și ai cafe nelei Capșa de acum douăzeci și cinci de ani n-a cunoscut, măcar din vedere, pe Iancu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e. La prima oră își acordează chitara întocmai ca un profesionist așteptat de o arenă plină, iar când intră în rol și rage primele măsuri ale melodiei, o face transportat, cu sentiment și transpirație. Îi dai un ban în șapca așezată cuviincios la o palmă de cutia instrumentului, numai să nu-l mai vezi muncind atâta în van. Dacă n-ai ști că e la a cincizeci de mia cântare, ai putea să crezi că asiști la un debut. Are băiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare de pace, așezată, ușor îngăduitoare, plină de milă și de roade bune, fără îndoială și nefățarnică”. (Iac 3,17). „Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. Fr. Eugen Ma. Blăjuț (Viața, nr. 11-12
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]