29,010 matches
-
dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-a înșelat. Isus a preferat moartea pe cruce revoluției naționale. Această imagine a unui Iuda patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui Iuda? C.B.: Tentative de reabilitare există de câteva secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi însă fenomenul a căpătat amploare și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
odată i-o fi sete Lui Iisus, cu care vorbeai tu, să aibă cine să-I dea și Lui apă, din inimă. Așteaptă-mă o clipă, tu, "Cel cu suflet mare" și "Dumnezeu să ne ocrotească"9. Vin cu voi! Așteptarea "Încă nu-mi venea să cred că era adevărat ce văzusem, își începu tânărul povestea. Era frig, aprinseserăm un foc, ne strânseserăm în jurul lui și fiecare vorbeam de-ale noastre, să treacă noaptea, să se facă mai repede ziuă." Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
său strălucea. L-am trezit, fiindcă deja ceilalți se pregăteau de plecare. "Știi ce mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai aerul vacanței poate fi. Era dulce, cu miros de frunziș, de ploaie pe-nserat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te rog... * ...stau și-i aștept. Mă uit în lungul drumului și-i aștept. Nu-mi pot lua ochii de la drum. Soarele lunecă ușor, dincolo de crucea zilei. Mi se pare că toată viața mea nu a fost decât pregătire și așteptare. Apoi, deodată, au plecat. Nu știu cum, dar parcă plecarea asta e altceva, e altcumva. Ca o tristețe adâncă în lumina soarelui, în pulberea drumului care joacă în lumină, în foșnetul stins din frunzele copacului, până și apa din bazin strălucește altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în el toate numele noastre, prinse și aprinse în plămada Iubirii... Dacă ar ajunge la acel "suflet", i-ar fi bine și cald... Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat în focul tristeții, doar El, sufletul. Și acolo, să se recunoască ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el toate numele noastre, prinse și aprinse în plămada Iubirii... Dacă ar ajunge la acel "suflet", i-ar fi bine și cald... Ce rece s-a stârnit vântul serii pe peron... Toată viața i-a fost doar despărțire, plecare, așteptare... Așteptare a ce ?! Poate ca toate imaginile străine să plece, oricât ar fi fost de frumoase și să rămână așa, luminat de mâhnirea atâtor despărțiri, Sufletul. Purificat în focul tristeții, doar El, sufletul. Și acolo, să se recunoască ea însăși, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cele șapte lumânări 10 Crucea dintre sălcii 13 Trandafirul Deșertului 17 Amintirea de sine 23 Digul 27 Alb 31 Poveste japoneză 31 Nebunul 36 Vitraliul 39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lapte și copilului”... “Zâmbește-i, amice! Zâmbește-i! E singura soluție! Îți imaginezi tu ce se poate petrece În sufletul ei - ea care știe ce Înseamnă Securitatea? Cum să-i spui despre ce este vorba și să o lași În așteptare până mâine, la cine știe ce oră?... Privește mai adânc În sufletul tău și transpune-te În locul ei - ființă fragilă, trecută prin Încercarea nașterii, care nu este un lucru oarecare - cu fărâma de viață nouă la sân, așteptând verdictul celor ce au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și...” „Ce a vrut să spună În fond profesorul cu acel <șiă?” „Crede și nu cerceta” - l-a atenționat gândul de veghe. „În spatele afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și unele probleme privind cordul... ― Vă rog, discreție. ― Nu duceți grijă, domnule doctor... Fără Întârziere, Gruia s-a prezentat la profesor. ― Ei? Cum stau lucrurile? Gruia a expus situația, așa cum a aflat-o de la sora șefă, și a rămas În așteptarea părerii profesorului. ― Nu știu cum să-ți spun eu, dar Dumnezeu nu bate cu bățul... O să fie nevoie să stau de vorbă cu profesorul Tacitu, ca să vedem ce e de făcut... Fiind la Reanimare, securistul e pe mâini bune. Acum, du-te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vă așteptăm cu mult dor...” Gruia Își lipise capul de umărul ei și aștepta să termine de citit scrisoarea, ca apoi să-și spună părerea. Când și ultimul cuvânt a fost citit, ea și-a Întors fața spre el a așteptare. Simțea nevoia să fie sărutată. Gruia a Îmbrățișat-o și a sărutat-o așa, ca altădată... ― Ei? Cum ți se pare, scumpo? ― Dacă am să spun că... că ai talent scriitoricesc, ai să mă crezi? ― Să nu exagerăm, dragoste. Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu are nici un neajuns, s au așezat În pat. În clipa următoare, s-au pierdut Într-o Îmbrățișare prelungă și plină de foc... ― Mi-a fost atât de dor de tine, dragule! Simțeam că ard În toate acele ore de așteptare Între patru pereți, dominată doar de grija pentru băiat... ― Imaginează-ți că și mie mi-a fost dor peste poate de tine, scumpo. ― Da, dar tu ai mereu cu cine schimba o vorbă. Fie el și un bolnav. ― Ai dreptate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pescarului” să tragă de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a luat pe Gruia la el În cabinet. ― Spune-mi, te rog, dacă ai observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de o mimică de vulpe care a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
jar poleia ferestrele Iașilor, dându-ți senzația că te afli la gura sobei, privind cărbunii Încinși În serile de povești din iernile copilăriei... Tata Toader, cu mama Maranda, erau de multă vreme gata pentru Întâlnirea din acea seară. Și, ca așteptarea să li se pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi oprește pe ceilalți și vine lângă mine. ― Ce-i? Ce s-a Întâmplat de te-ai oprit? ― Mi s-a părut că aud voci colo, În dreapta. ― Să ascultăm. Le face semn și celorlalți să se apropie și rămânem În așteptare. Mai multe urechi și mai mulți ochi e altceva. Am ascultat preț de câteva minute și am auzit pași, care - ni s-a părut nouă - veneau spre noi! ― Adăpostirea! Colo, după tufanul din stânga - a șoptit Toader. În secunda următoare, eram
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde, ca să nu-l incomodeze la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut nici douăzeci de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci În spatele nostru, ca o stafie... ― Ei? Ce ai aflat, omule? - l-a Întrebat Toader. ― Erau patru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuia să fie lansate alte două semnale luminoase, scurte. Dar... nici un semnal. Atunci am pus mâna pe automate! Cine știe ce s-a putut Întâmpla?!... Am mai făcut câțiva pași, ca pisica atunci când simte prada... Ne-am oprit și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suflet mare - a sărit imediat să-l ajute, oferindu-i o cârjă... de cauciuc!” „Uite ce Înseamnă să ai un prieten adevărat. Afli noutăți” - nu s-a astâmpărat gândul de veghe. Gruia nu l-a mai ascultat. A rămas În așteptarea motivației pentru care Îl căuta „dălcăușul”. ― Am venit... ― Văd că ai venit, dar pentru ce? ― Vreau să știu... ― Ce vrei să afli? ― Ce acte se Întocmesc la ieșirea unui pacient din spital? ― Ce fel de pacient? Viu sau... mort? Doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata Toader, cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar cam trebui să Încep povestea. Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu speranța vieții În suflet! Câți n-ar fi vrut să vă cadă la picioare pentru a vă mulțumi!... V aș ruga să mă lăsați ceva vreme să mă gândesc. Am să vă caut Îndată ce oi găsi ceva. ― Rămânem În așteptare, nene Mitrule. Până atunci, noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâncat ai mâncat, de băut ai băut, acum hai să ne pregătim de drum, flăcăule. Un sforăit al calului a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]