3,329 matches
-
de moarte. Ce contează cum o numești? — Ar trebui să Îi cer iertare? Vorbești serios? — Sunt complet serios. Dar cum aș putea - e Împotriva tuturor lucrurilor. Vorbești cu cine nu trebuie. Chiar și pentru tata ar fi prea cusut cu ață albă. Nu Îmi pot imagina așa ceva. — A fost dintotdeauna un om bun. Iar acum e pe ducă. Chiar nu poți să te gândești la ceva să-i spui? — Ce e de spus? Și dumneata nu te poți gândi la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Literele, săltărețe, Să vă spună azi secretul? Împreună, îndrăznețe, Au compus tot alfabetul Și, frumos înșiruite, Puse cu puțină minte, Ordonate, dichisite, Au alcătuit cuvinte. Ac și ață văd aici, O alună agățată Pe o creangă și-un arici. Câți de ,,a’’ vezi că se-arată? LITERA ,,A’’ ,, A’’ e prima din surate Și copile, ia aminte: Fără multă greutate, Se strecoară în cuvinte! Îl găsim în lac
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
după ora de închidere a prăvăliei. Cu acest prilej se dovedeau a fi de ajutor schimburile în natură, atât de utile în condițiile economiei de război: găini de supă și ouă de țară erau schimbate pe stafide, praf de copt, ață de cusut și petrol. În magazinul nostru se afla, alături de butoiul cu heringi în saramură, un rezervor de petrol cu robinet, de înălțimea unui om, cu un miros care a rezistat în timp. Și mi-au rămas întipărite în minteaparițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pereții cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți de ață colorată. Arătau nostim, cum își luau ele zborul cu o trenă roșie, albastră și galbenă și se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în mișcare, am început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu ar fi fost de găsit decât cadavre, nu mă trăgea ața; în plus, licărirea slabă a farurilor și zgomotul de motoare pe de drumul de pădure confirmau înaintarea dușmanului. Tot mai adânc eram aruncat în pădurea pe care, realmente și dintr-odată, ca la dorința mea, a început să o lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și ghete din vremurile marșurilor existau acolo, iar acum ele urmau să fie tocmai bune ca ghete de drumeție. Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o dansatoare la intrarea în scenă, iar în timpul acesta își ținea capul sus pe un gât lung și anunța, fără să fi fost întrebată, că ea nu voia să devină profesoară, așa cum doreau părinții ei, ci că avea să meargă ață la Berlin pentru ca acolo, de la celebra Mary Wigman, să învețe dansul expresiv în picioarele goale. Ce hotărâre curajoasă și anunțată în cea mai sonoră germană literară! Moment în care în mine s-a împlinit spontan ceva ce până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu pe unde aș fi scos cămașa dacă ar fi aflat că eu sânt de câteva zile în țară și încă n-am trecuț pe acasă. Îmi arunc ceva pe mine, îi fac cu degetul, care parcă aș răsuci o ață imaginară în ureche, fetei în a cărei cameră sânt sau care-i la mine în cameră, habar n-am, semn că vorbim mai târziu la telefon, și plec în trombă către camera mea dacă am fost la ea sau direct
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vreun tren de noapte. Dacă da, vreau să-mi spui dacă era accelerat sau personal. Acum că știu, pot să-ți confirm că trenurile de noapte în România sânt un coșmar. N-aveți destulă imaginație, voi, cei care nu le-ața folosit niciodată, ca să vă faceți o idee, cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trebuia să mă scol la 6 fără, că din Poiană până în Brașov mai făceam patruzeci de minute, și era deja 8, după care bilet etc. etc. Cred că de la semnul meu, ăla cu degetul în ureche, care parcă răsucește o ață... cum? N-ai înțeles nici tu? Păi cum faci când nu ai chef să deschizi gura și vrei să-i spui cuiva vorbim mai târziu la telefon, nu faci cu degetul în jurul urechii? Așa... asta am vrut să-i spun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze și stârvuri în putrefacție printre răsadurile dezordonate. David, nu. Mama îl dăscălea mereu când mergeam s-o vedem
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de vorbă după mult timp. Cavanosa iese din baie și apoi bagă capul înapoi pe ușă. Chit că ești mut. Zâmbesc. Zâmbește. Apoi iese și dispare. Rămân un timp pe marginea căzii. Trece un minut, care trage după el o ață albă, subțire. Aud alarma. Știu că bătrânul a apăsat butonul de panică înainte să părăsească clădirea. Apoi infirmierii năvălesc în baie. N-au treabă cu mine. Se apleacă peste cadavrul lui Cavanosa și îi iau pulsul. Un infir mier urlă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ghem de ață Cât de mult să fi greșit Când am privit în ochii tăi de ambră? Căci gândurile mi le-ai împietrit Și ca de ceară m-am topit În undele calde din chihlimbară. Așa m-am îndrăgostit de tine Leoaică tânără
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează puțin cu inima mea, Doar ghem de ață, jucărie Între ghearele ei feline.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici sau mai mari, puțind a pește și tutun de proastă calitate. Poate că altul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într-o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își ridicase un picior și-l așezase pe umărul partenerului, afișând pe întreg ecranul televizorului, fesele ei goale, tremurânde, cu o ață între ele. Femeia era durdulie și-i tremurau dezgustător grăsimile
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își ridicase un picior și-l așezase pe umărul partenerului, afișând pe întreg ecranul televizorului, fesele ei goale, tremurânde, cu o ață între ele. Femeia era durdulie și-i tremurau dezgustător grăsimile, ca o piftie. Noi toți plătim și întreținem T.V.-ul și de multe ori ne arată doar fundul gol. Pe alte canale sunt prezentate filme cu sex. Ca modele de
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.Și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mă măliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. Și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă roagă s-o primesc și pe soția sa la aceste ore. De ce nu? Dar să-și aducă un scaun de acasă poimâini. În ziua respectivă, alături de soția agentului sanitar alte câteva tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o visam. În sat, pe lângă fosta mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. Hai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]