5,956 matches
-
de hipoplazie pulmonară ipsilaterală și se manifestă prin insuficiență cardio-respiratorie severă în primele ore/zile de viață, ca și în hernia diafragmatică congenitală posterolaterală Bochdalek - ambele reprezintă urgențe medico-chirurgicale majore [70]. Clinic se suspectează un defect diafragmatic în caz de abdomen excavat și auscultarea zgomotelor cardiace în hemitoracele drept; trebuie căutate semnele unei eventuale traume obstetricale care indică mai degrabă paralizie decât eventrație diafragmatică. Radiografia va arăta ascensionarea hemidiafragmului (frecvent stâng) și a organelor abdominale cu deplasarea contralaterală a mediastinului [20
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
diafragmul poate fi suturat anterior la coaste [74] sau posterior la pilieri. În caz de defect diafragmatic central se poate practica frenoplastie cu pericard sau alt țesut autolog sau plase [79, 80]; se poate impune o eventrație ventrală temporară dacă abdomenul este insuficient pentru reducerea organelor eventrate în torace [79]. Este descrisă clasic frenoplastia Quenu cu plasă nylon sau cu placă nylon [54], dar și cu mușchi mare dorsal, lambou fibroperiostal, lambou cutanat sau grefă cutanată liberă cu piele dezepidermizată, fascia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
dureri care trec, pentru ca în anul următor, să reapară din nou mai puternic, dar de această dată și în coloana vertebrală, care este foarte dureroasă la presiune; umărul și brațul stâng,de asemenea dureroase; are senzație de opresiune în mușchii abdomenului. După un an începe să-l doară altă coastă și simte dureri de-a lungul nervilor; în urină, se constată albumina Bence Jones. În anii următori apar dureri în extremități, cu parestezii, artralgii, accese de astm, cardialgii, fioruri de frig
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 52-71 mm, a anvergura aripilor de 35-40 cm, antebrațul are peste 53 mm lungime. iar greutatea corpului de 15-34 gr. Culoarea blănii variază în limite mari, de la roșcat-cenușiu, pâna la gri deschis. Abdomenul de obicei este mai deschis la culoare decât spatele. În timpul repausului se învelește c cu aripile. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine de denumirea. Răspândirea: E răspândit de la nordul Africii și Peninsula
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Urechile pot fi de conformații și dimensiuni d diferite. În toate cazurile tragusul este bine dezvoltat. Configurația aripilor variază mult în funcție de strategia de zbor a liliacului. Coada este aproape întodeauna acoperită de uropatagiu. În stare de repaus este încovoiată spre abdomen. Femela are una, mai rar două perechi de mamele. Ma Mamelele false lipsesc. Configurația generală a craniului variază mult de la o specie la alta. Numărul dinților variază de la la la 28 la 38. Formula dentară: I 1-2/2-3, C 1
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
în România) - Liliacul comun (Myotis myotis) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 62-80 mm, a antebrațului de 56-68 mm iar anvergura aripilor de 35-43 cm. Spatele este colorată gri-cenușiu, uneori cu nuanțe de roșcat. Abdomenul este gri-albicios. Aripile sunt lungi albicios. Aripile sunt lungi și late. Răspândirea: În Europa se întâlnește din partea ei vestică (inclusiv Anglia) până în Africa de nord.În România este o specie comună, foarte larg răspândită. Habitatul de adăpostire și de hrănire
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
60- 72 mm, a antebrațului de 50-62 mm și anvergura aripilor de 38-40 cm. Masa corpului este de 15-30 gr. B Blana este lungă, bicoloră, cu baza firelor de păr închisă la culoare. Spatele este gri cu nuanțe b brune. Abdomenul este gri-albicios. Aripile sunt lungi ș și late. Urechile sunt de lungime medie. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, de la Marea Mediteraneană, Caucaz, în Asia, până la nordul Kazahstanului, dar și în nordul Africii și în peninsula Arabică.În România este larg
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 39-47 mm,anvergura aripilor de 25-29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6 29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6-12 gr. Spatele este brun- cărămiziu, iar abd abdomenul, gri deschis. Urechile sunt mari, rot rotunjite. Bo Botul este alungit. Răspândirea: Această specie poate fi întâlnită în Eurasia de la nordul Angliei și al Spaniei, până în Caucaz. Este o specie întâlnită în România. Habitatul de ad în România. Habitatul de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
mixte. Longevitatea: Trăiesc până la 21 de ani. - Liliacul de apă (Myotis daubentonii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică, lungimea corpului este de 4060 mm, a antebrațului de 33-40 mm, anvergura aripilor de 24-27 mm. Spatele este grimaroniu, iar abdomenul, gri- argintiu. Botul are o nuanță roz și este lipsit de blană în jurul ochilor. În cadrul unei populații coloritul blănii poate să varieze în li limite mari. Raspândirea: Este larg raspândit în Europa și Asia. În România este o specie comună
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
până la 22 de ani. - Liliacul mustăcios (Myotis mystacinus) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică. Lungimea corpului este de 34-49 mm,a antebrațului de 30-36 mm. Greutatea corpului este de 4,5-9 gr. Spatele este maroniu-închis sau cenușiu, iar abdomenul este gri deschis. Botul și urechile sunt cenușiiînchise sau negre. Populațiile din zonele mai aride se caracterizează prin o culoare mai deschisă a blănii. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, spre sud p pâna în Africa de nord, pninsula Arabică și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
o specie de talie medie, lungimea corpului este de 57-68 mm, a antebrațului de 43-50 mm, anvergura aripilor de 28-35 cm. Greutatea corpului este de 13-25 gr. Blana este bicoloră, baza firului de păr fiind mai încisă la culoare. Culoarea abdomenului variază de la cafenie de la cafenie-gri la gri-albicioasă, a spatelui de de la maroniu la gri. Răspândirea: Se întâlnește în nordul și centrul Europei, în Asia. În România este o specie rară. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează de obicei zonele
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
este de 40-52 mm, a antebrațului de 36-43 mm și anvergura aripilor de 24-30 cm. Greutatea corpului este de 6-12 gr. Blana este lungă și deasă, cu baza firului de păr mai închisă la culoare. Spinarea este brun-cenu cenușie iar abdomenul este gri-albicios. Urechile ș și patagiul sunt de un gri-albicioase. Răspândirea: Se întâlnește în întreaga Europa, spre sud pâna în Africa de nord și peninsula Arabică, spre est pâna în Ural. Este rar întâlnit în în România. Habitatul de adăpostire
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura aripilor este de 32-40 cm. Greutatea variază între 18 și 40 gr. Blana este brun-roșcată pe spate, pe abdomen fiind puțin mai deschisă la culoare. Răspândirea: Preferă zonele cu climă subtropicală și temperată. Se întâlnește în Europa, în Africa de nord și cea mai mare parte a Asiei.Este o specie comună în România. Habitatul de adăpostire și de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
37-44 mm, anvergura aripilor de 25-30 cm și urechea de 31-41 mm. Greutatea corpului este de 6,5-15 gr. După aspectul exterior este foarte asemănător cu Liliacul urecheat brun. Culoarea blănii de pe spate variază de la gri intens la gri pal. Abdomenul e mai deschis la culoare. Raspândirea: Poate fi întâlnit în centrul și sud-vestul Europei dar vestul Europei dar și în nordul Africii, Asia mijlocie și Mongolia. În România este mai răspândită decât P. auritus. Habitatul de adăpostire și de hrănire
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
nilssonii) Descrierea morfologică: Este un liliac de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 54-63 m mm, a antebrațului de 38-42 mm. Nasul, urechile și membrana aripii este de culoare negru-maroniu, b blana spatelui de culoare maronie cu capătul firelor aurii,abdomenul este auriu- maronie. Răspândirea: Se întâlnește în Eurasia, din Anglia până în Japonia și din sudul, până la nordul Indiei. Este rar întâlnită în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează cl clădirile sau peșterile. Modul de hrănire: Vânează în zone
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
mică specie din Europa. Lungimea corpului este de 35-51 mm, a antebrațului de 28-34 mm iar, anvergura aripilor 36 de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă și scurtă. Culoarea spatelui variază de la cafeniu la cafeniu roșcat. Abdomenul este puțin ma mai deschis la culoare. Raspândirea: Se întâlnește în Europa, Africa de nord, peninsula Arabică, subcontinentul Indian. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi în întâlnit în locuri populate de om. Vara se adăpostește în diverse construcții
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
m mm, a antebrațului de 42- 48 mm. Botul este foarte s scurt, craniul boltit, urechile scurte, t triunghiulare, nu proemină din conturul capului, tragusul scurt îndoit către interior, cu vârful rotunjit, blana spatelui de culoare gri-maroniu sau cenușiu, ab abdomenul de un gri mai deschis. Raspândirea: Această specie poate fi găsit în Australia și în Europa de Sud, în Africa de sud, din sudul în estul Asiei, Noua Guinee și Insulele Solomon. Specie pe cale de dispariție în toată lumea inclusiv în România. Habitatul de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
a antebrațului de 40-47 mm, anvergura aripilor de 27-31 cm. Greutatea este de 8-20 gr. Blana este deasă, scurtă și bicoloră. Vârfurile firelor de păr sunt aproape albe. Blana de pe spate are baza brun-cenu cenușie, iar vârfurile albe, iar de pe abdomen b baza cenușie și vârfurile albicioase. Spre deosebire d de alte specii ale acestui gen, femelele au câte două perechi de mamele. Răspândirea: E răspândit în climatul temperat și subtropical al Eurasiei. Numărul de exemplare e este mult diminuat în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
inferior. Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; -o regiune anterioară, ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale (torace, abdomen, pelvis) conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragm. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină care este închisă inferior de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; -o regiune anterioară, ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale (torace, abdomen, pelvis) conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragm. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină care este închisă inferior de diafragma pelvină și de cea urogenitală. Pereții trunchiului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină care este închisă inferior de diafragma pelvină și de cea urogenitală. Pereții trunchiului sunt formați din elementele somatice: oase, articulații, mușchi, fascii, vase și nervi. Peretele posterior al toracelui și cel al abdomenului formează împreună spatele. Anterior și lateral se găsesc pereții anterolaterali ai toracelui și abdomenului. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. Partea liberă din membrul superior este formată din: braț, antebraț și mână. Membrele inferioare se leagă de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pelvină și de cea urogenitală. Pereții trunchiului sunt formați din elementele somatice: oase, articulații, mușchi, fascii, vase și nervi. Peretele posterior al toracelui și cel al abdomenului formează împreună spatele. Anterior și lateral se găsesc pereții anterolaterali ai toracelui și abdomenului. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centura scapulară. Partea liberă din membrul superior este formată din: braț, antebraț și mână. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelvină. Partea liberă a membrelor inferioare este formată din: coapsă, gambă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
au aproape lunaimea finală; membrele inferioare nu sunt încă bine dezvoltate. La sfârșitul săptămânii a 9-a încep să se dezvolte oraanele aenitale externe masculine, respective feminine (1, 7). La sfârșitul săptămânii a 11-a ansele intestinale sunt încorporate în abdomenul fătului. La începutul săptămânii a 9-a sediul principal al eritropoezei (formarea de alobule roșii) este la nivelul ficatului; începând cu săptămâna a 12-a se schimbă și devine, ca la adult, la nivelul măduvei osoase. între săptămânile 9-12 are
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a 20-a săptămână. în această perioadă apare și țesutul adipos localizat în special la baza aâtului, posterior sternului precum și la nivelul ariei perirenală. începând cu cea de a 20-a săptămână testiculele încep să coboare din peretele posterior al abdomenului (1, 19). în jurul vârstei de 18 săptămâni se formează uterul și se canalizează vaainul. Săptămânile 21-25 Săptămânile 21-25 se caracterizează printr-o accentuată creștere în areutate, ceea ce face ca fătul să fie bine proporționat. La 21 de săptămâni acesta prezintă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
spontană la lumină. Spre sfârșitul acestei perioade sistemul nervos este suficient de dezvoltat pentru a controla câteva funcții de intearare ș11, 19ț. Aspectul feților în această perioadă este caracterizat, pe de o parte de o eaalizare a circumferinței capului și abdomenului, iar pe de alta de prezența țesutului adipos în cantitate din ce în ce mai mare (circa 14 arame creștere de țesut adipos pe zi). începând cu săptămâna a 28-a testiculele coboară în scrot. PROCESELE DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE Creșterea este un proces
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]