KorAP: Find »[drukola/base=abis & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...127 >

3,167 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813

O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
lui Stéphane Mallarmé, Une dantelle s'abolit: un lucru atât de fragil și spumos, cvasimuzical, dantela, fluturând la o fereastră, devine o metaforă a unei deschideri către idealul, cu putință dincolo, în vis, de a ne naște din nou din abisul neantului muzical: ...Dar cel având visarea soră, Mâhnită-i doarme o mandoră Cu-adâncul neant muzical. Încât numai din sânul său La geam deschis spre ideal Noi ne-am putea naște din nou. Gérard de Nerval, în sonetul Versuri aurite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în viață, conștient de străinătatea sa în lume, ca geniu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în viață, conștient de străinătatea sa în lume, ca geniu, și de nimicnicia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

un timp oarecare între ceea ce a fost viața mea pânè la un moment dat, când m-am despèrțit de Corina, și ceva, necunoscut, situat undeva înaintea mea, ceva ce nu mai vrea sè înceapè, cum sè rezist astfel suspendat deasupra abisului ademenitor dacè nu mi-aș fi construit o lume în care sè supraviețuiesc și-n care sè mè simt în siguranțè, mi-e bine acolo, sunt stèpân pe ea pentru cè eu o fac, o programez dupè nevoile mele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
cè a avut dreptate Corina, poate cè preocupat sè imprim iubirii mele un plus de frumusețe și de tainè n-am fost suficient de atent la ceea ce se întâmplă în realitate, la felul în care, între noi, imperceptibil, se deșchideau abisuri sufletești de netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
el sè-mi dicteze declarația dacè tot știe atâtea despre lume? Hârtia albè mè inhibè, obligându-mè la exerciții de meditație, dacè aș putea scrie declarația direct pe calculator totul ar fi mult mai simplu, în fața ecranului îmi dau drumul mai ușor, Abisul moale și îmbietor al universului luminos de molecule lichide îmi stârnește o plècere aproape sexualè atunci când, apucând tastatură, ca pe o iubitè, mè las în voia sonoritèților erotice cu care calculatorul rèspunde prompt, comenzilor mele, Invocând, în dorința de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
here! Waiting for you! mè așteaptè Angel cu America cu tot, I love you, Angel! Me too! See you soon! Somewhere! Iubesc la Angel acest mod de a vorbi, fèrè sè punè limite, bariere, când stau de vorbè cu ea abisul în care mè scufund că într-un tub vertical de vid rotitor, având circumferință trupului meu, se lèrgește, desfèșurându-se într-un spațiu tridimensional, larg, extinzându-se, necuprins și nemèrginit, în toate direcțiile și, pe alocuri, colorându-se viu, că speranța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

adevăratele sentimente. De când am venit din New York, mă simt de parcă aș avea un gol imens în stomac. Îi pot face față doar prefăcându-mă că nu există. Simt că, dacă m-ar atinge cineva, totul s-ar prăbuși într-un abis și aș sângera de moarte, așa că nu îl pot lăsa pe Davey să producă un asemenea dezastru. Cursul de yoga a fost îngrozitor. Mâine mă va durea tot corpul, dar simt o plăcere perversă în a suporta genul acesta de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează rece și deschide ușa inefabilă. Celulele fotoelectrice acționează asupra intrării doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi, vom reinventa trecutul, acum am mai multe fotograme nedevelopate, sunt eu după gratii, și nu trebuie să vezi, nici faptul că eu am sub orașul interior un abis și sub el un altul. Numai eu le știu numărul, numai eu le știu ordinea și timpul de călătorie în fiecare. Tu nu trebuie să ai așa ceva. La mine toate sunt vii. Mă rup de poveste? Ruptura face parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
eu însămi violentez viața, existând. De aceea ascetismul m-a eliberat de condiția de om și m-a ridicat la condiția de mireasă. Tu ești un damnat, pentru tine Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și ca un demiurg le oferă oamenilor, oricât pot să ducă, bine și rău. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de om și m-a ridicat la condiția de mireasă. Tu ești un damnat, pentru tine Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și ca un demiurg le oferă oamenilor, oricât pot să ducă, bine și rău. După bogăția sau sărăcia sufletească a fiecăruia. Dacă Universul meu interior, cu reguli și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Trebuia să ghicim singuri. Să dislocăm copacii din locul lor, să inventăm alt cer dacă se poate, numai să dansăm în ritmul limbii române și să țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el exista dinainte sau noi l-am creat. Tu, în prostia ta, spuneai că fiecare om are de la naștere propriul său abis. Eu îți răspundeam, nu din spirit de contradicție, ci pentru că eram mai deștept decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el exista dinainte sau noi l-am creat. Tu, în prostia ta, spuneai că fiecare om are de la naștere propriul său abis. Eu îți răspundeam, nu din spirit de contradicție, ci pentru că eram mai deștept decât tine, trebuie să o recunoști, posibil, dar cum îl umplem? Cu nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]