3,115 matches
-
cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (I: 1-2). Imaginea oceanului primordial, deasupra căruia plutește un zeu creator, este arhaică 2. Totuși, tema zeului plutind deasupra abisului 1 Problemele puse de izvoarele și redactarea Pentateuhului, adică primele cinci cărți ale Legii (Torăh), sunt considerabile. Pentru scopul nostru, este suficient să amintim că sursele au fost desemnate prin termeni de: sursă iahvisiă, pentru că acest izvor, cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epocă (de secol în cazul său). Poezia, emblematică pentru structura alegorică a unora dintre poemele simboliste, era o artă poetică demitizantă. Nu sunt acolo doar reflexe ale imaginii romantice a poetului/a geniului neînțeles, ci și o atentă sugerare a abisului pe care-l are de înfruntat și a percepției societății asupra realizărilor sale ("comique et laid"). Sintagma generație albatrosistă are, prin urmare, capacitatea de a sugera o generație capabilă să schimbe criteriul estetic, propunând o literatură care refuză iluzionarea, care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doar arareori. Una dintre ipostazele lirice frecvente este cea a creatorului, Poetul, care este și el supus morții sau, alteori, este aducător de moarte. Motivul albatrosului este preluat și prelucrat în Corabia de plumb, așa cum și corabia înghițită de un abis ce se deschide în valuri pare desprinsă din scrierile lui E. A. Poe. Este o călătorie spre ideal ("sfâșietoarele himere") fără sorți de izbândă, condamnarea la eșec fiind subliniată prin simboluri consacrate (corabia de plumb, asfințitul ca timp al trecerii spre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
metaforele acvaticului care transformă universul poetic într-unul al apelor tulburi, întunecate în care se pierde orice speranță, Eumene devine astfel un nume secret al unei entități care dă valoare lumii, care este responsabilă de ascensiunea sau de prăbușirea în abis a eului liric, aflat veșnic în căutarea ei și nevoit să se mulțumească cu puținele momente în care pare să o întrezărească. Aspect dinamitard îmbracă și poezia erotică a lui Geo Dumitrescu, nu e atât un dispreț față de iubire, cât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altfel, jocul verbal e anunțat prin motto, unde se realizează prin opoziția plural-singular, aparență-esență: "Luminile! Stingeți luminile/ Să rămână lumina". Drumul este parcurs invers decât în mod normal, dinspre lumină spre întuneric, dinspre însemnul purității, al divinității spre cel al abisului ("Stăpânul Cetății a închis porțile albe/ Când cântecul luminilor s-a sfârșit", "Să mergem prieteni înfrânți/ Spre împărăția sumbră a lui Hell", Lumina întunericului). Concretizarea abstractului face, de asemenea, parte din acest joc al creării unui univers fantomatic în care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mâncând oase -/ oasele spânzuraților de pe cocoașa de pământ". E o răsturnare evidentă a viziunii asupra lumii, straniul devine banal și realitatea devine ficțiune, "din negura basmelor locatarii târgului/ ieșiră la ferestre cu sfeșnice de alamă/ (...) dar spânzuratul trecu nepăsător în abis". Accentul acesta pe negură, pe noapte, pe întuneric e mai degrabă o replică ironică dată romantismului decât o prelucrare a lui. Imaginea spânzuraților a stat, probabil, printre altele, la baza apropierii de Villon, dar la Tonegaru e un villonism jucat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am ieșit să cumpăr ceva folositor/ duminică noaptea în bazar./ Luni a fost ger și am înghețat în pantofi/ pe trotuar./ Lupta sufletului cu pantofii a durat până marți." (Lovitura întârziată). Titlul funcționează în acest caz ca o punere în abis, relevând modalitatea de construcție a textului, o insistență obsedantă pe elementul banal, care nu face decât să pregătească răsturnarea de situație și, implicit, bulversarea orizontului de așteptare a cititorului pe care textul l-a pregătit cu grijă până în acel moment
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce înseamnă „limită”, ce înseamnă „abis”, ce înseamnă „amețeală” existențială. Angoasele dramaturgului relevă că senzațiile poetului n-au fost eronate și că mintea sa a penetrat adînc, mult mai adînc decît s-a crezut sau se mai crede. Analogiile (pe această fișă am schițat doar cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este dincolo de spațiu. Nu are întindere spațială; El este ἀδιεξίτητος. Sfanțul Grigorie gândește la fel cu Aristotel, care menționează că trăsătură a infinității că este imposibil să o traversezi dintr-o parte în alta (Physica 204a). Sfanțul Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu este dincolo de orice întindere 15. Existența diastemică nu este niciodată statică, ci schimbarea și efemeritatea sunt astfel simptomele
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
să răspundă la toate întrebările esențiale. Dar, făcând aceasta, tendința sa este să descurajeze întrebările cititorului și astfel implicarea sa, spre deosebire de modelul narativ, care atrage cititorul prin ceea ce nu știe și poate doar să se întrebe. În dezvoltarea stilului obiectiv, abisul epistemologic dintre cititor și lumea ipotetic obiectivă s-a adâncit, o prăpastie cu două consecințe. Mai întâi, stilul pretinde că lumea poate fi obiectificată, evitând chestiuni precum subiectivitatea și natura de tip filtru a limbii. În al doilea rând, deoarece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
introspecție a condiției umane, conform unui criteriu oglindit în alegerea unui canon literar tradițional de către acesta? Asemenea probleme nu sunt valabile doar în cazul lui Crane și Riis. Un cercetător a sugerat că lucrarea People of the Abys - Oamenii din abis - a lui Jack London poate fi calificată ca jurnalism literar narativ pentru că folosește tehnici asociate cu ficțiunea realistă și "implementarea intențională" a subiectivității reporterului în propriul reportaj (R. Hudson, 1, 4). Totuși în aceeași pagină ne spune că relatarea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
proiectat de Pariziana în textul literar poate fi interpretat ca o microficțiune de tip teatral (scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul I, o punere în abis puternic contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard. Confruntarea real/ireal creează o permanentă atmosferă de spectacol, consemnata în La Curée: baluri costumate, personaje deghizate, spații organizate că scena. Astfel, reprezentarea La Blonde Vénus este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles peut-être, et ça me sert pour
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
român moderne, et qui, sans ardeur, sans entraînements, semblent combiner des caprices d'enfants gâtés avec des sécheresses de vieux sceptiques" [Maupassant, Notre cœur, p.59-60]. 143 Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. 144 "Îl devint le peintre chéri de la Parisienne et des Parisiennes, l'interprète le plus adroit et le plus ingénieux de leur grace, de leur tournure, de leur nature. En
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mârlănie agresivă și de isterii ticăloase care au decredibilizat rapid acest mecanism de democratizare a comentariului public. Astăzi, pentru orice om civilizat, forumurile nemoderate sunt o formă iritantă de obscenitate publică, o sursă de infecție socială, o probă frisonantă a abisului patologic ce animă o bună parte a concetățenilor noștri care, sub protecția incorectă și imorală a anonimatului, își expun indecent devărata lor față de bestii troglodite. Sau de spurcăciuni aflate pe diverse liste de plată. Pentru că, în acest fel, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
le-ar fi dorit. Nu este exclusă reluarea ideii exprimate de Flaubert care a afirmat că „Madame Bovary c’moi”. Otilia este o proiecție a lui G. Călinescu. În cazul unui mare prozator, personajele nu sunt mai puțin decât este abisul emoțional al autorului, chiar dacă deseori se autoflagelează. Atributele lor morale sunt Îndelung gândite iar situațiile care le pun În evidență sunt riguros proiectate, chiar și atunci când scriitorul devine romantic sau realist și nu rămâne Înțepenit În rigorile clasicismului. Luat În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
soluție de compromis, o modalitate de autograficare. Este o imagine puternică, una care obligă. Astfel văzută, poezia nu mai mântuie lumea, pentru că nu mai mântuie nimic. Poezia ca ultimă patrie este o limită a existenței: nu un refugiu, ci un abis. Acesta este sensul grav, apăsător, al poemelor Marianei Codruț. Mariana Codruț, Ultima patrie, poezie, Paralela 45, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Milcovelul și câinele Vrancea. Mera. La doi pași e muntele Răiuț, de unde cică ar fi pornit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de literatură română „pas la pas” cu literatura franceză aduc la suprafață, la acest gen de stimuli ai memoriei involuntare, o cantitate impresionantă de „amintiri” comune ce se coagulează într-o altă istorie a literaturii înscrisă, prin tehnica „punerii în abis”, atât în substanța literaturii franceze, cât și în cea a literaturii române. Un du-te-vino constant, ca un tangaj perpetuu la nivelul influențelor, interferențelor, inspirațiilor și retoricii, așa arată dialogul celor două culturi aflate într-un schimb de lungă durată, cu
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
lasă impresia unui roman-document, realist, încet-încet cititorul poate observa că așa-zisa lume reală, cu „martori oculari“ și „surse“, se transformă în poveste, planurile se confundă, realitatea ia locul ficțiunii și invers, cei trei autori reușind prin numeroase puneri în abis „să enerveze cititorul, să facă deliciile criticii de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu minimum de cheltuieli” încurajează viciul proprietății lăsând masa poporului la mâna speculanților, a bursei și monopolurilor, conducând în final la formarea proletariatului. Muncitorul care nu are alt mijloc decât munca brațelor sale ajunge „să se arunce din disperare spre abisul socialist anarhist” cauza marilor frământări sociale ce au zguduit secolul XIX și XX. Ofensiva industrială face ca întreprinzătorii particulari și micile afaceri să cadă sub iureșul marilor concerne și trusturi financiar bancare. Aceste structuri (în fapt societăți de exploatare) prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]