9,352 matches
-
privi înăuntru, punându-și mâinile streașină la ochi ca să evite reflexele luminii în geam. Erau doar obiecte aliniate, doi metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau o să pierzi ceva mai mult decât slujba de guvernator. — Vrei să spui că m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că dacă nu-l găsesc pe Abdul, voi cere să fii judecat pentru trădare. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar de când li s-a interzis să poarte vălul n-am mai văzut nici unul... — El e, fără nici o îndoială, recunoscu ministrul, care aprinsese o lungă țigaretă turcească cu imamea și părea absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai exact posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un timp. — Că dacă poimâine familia lui nu este pusă în libertate și lăsată aici, la colț, o să-l omoare pe președinte... — E nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându-te în hăul de coapse, fese, țâțe care vor să absoarbă și să știe, pentru că el, ca bărbat, s-ar fi cuvenit să știe și să le spună și lor, dacă tot s-au apucat de treaba asta, cum se pune ștampila și ce să scrie pe buletin... Gândește-te c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un copil mic, s-o facă mai curând pe treabă în felul ăsta, decât cu Roberto, care uite-l, nu-i, vine și nu mai vine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dumneavoastră m-ați învățat doar de bine și ați făcut pentru mine mai mult decât mama... Lingușeala aia, sinceră la o adică, pornită din inimă, n-o mișca pe doamna Petronela. N-avea timp și dispoziție, de cât era de absorbită de treaba ei. — Știi despre ce e vorba în mare. Tot ce am discutat scrie și aici. Ce ar mai fi de reținut, să vedem... Da, uite clauza asta: după ce copilul va fi încredințat părinților adoptivi, părintele natural, adică tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei și-am luat dosarele cerute de Rachel. Aceasta era absorbită complet de registrul contabil și nici nu mă observă, până nu i le-am trântit În față. — Nu te-ai grăbit deloc, Îmi spuse ea pe un ton distrat. Nu erau unde ți-am zis? Am evitat să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
N-ar fi oare de ajuns să repet În fața sultanului ceea ce tocmai v-am spus, n-ar fi oare de ajuns să-i aduc la cunoștință complotul urzit de Hasan Sabbah? — Nu, răspunde sec Nizam. Pentru moment, acesta e prea absorbit ca să aducă argumente. În mintea sa se alcătuiește un plan. Oaspetele așteaptă ca vizirul să se hotărască. — Iată, rostește acesta autoritar. Mâine dimineață, te vei Înfățișa la poarta haremului sultanului și vei cere să-l vezi pe șeful eunucilor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
arienilor? Se va uita că sunt singurul care le-a ținut piept sultanilor vreme de treizeci de ani și le-am că impus propria mea voință? Ce altceva puteam face după izbânda armatelor lor? Dar tu nu spui nimic. Părea absorbit În sine — Șaizeci și patru de ani, șaizeci și patru de ani care-mi trec din nou prin fața ochilor. Atâtea dezamăgiri, atâtea regrete, atâtea lucruri pe care aș fi vrut să le trăiesc altfel! Ochii i se Închiseseră pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la Întoarcere, absorbit de reveriile mele, uitând de felul În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere: Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Câteva clipe de amintiri mute ne-au absorbit. După aceea, Șirin spuse: — N-am plecat din Teheran fără carte. — Manuscrisul de la Samarkand? Stă tot timpul pe scrin, aproape de patul meu, nu ostenesc niciodată să-l răsfoiesc, știu pe dinafară Rubaiatele și cronica de pe marginea textului. — Aș da zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
regelui, Cât vă mulțumesc, eminență, Noapte bună, Noapte bună. Era ora trei dimineața când cardinalul a trebuit să fie dus În mare grabă la spital cu un atac de apendicită acută care impunea o intervenție chirurgicală imediată. Înainte de a fi absorbit prin tunelul anesteziei, În acea clipă rapidă care precede pierderea totală a conștiinței se gândi la fel ca atâția alții, că putea să moară În timpul operației, apoi Își aminti că așa ceva nu mai era posibil, și, În sfârșit, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar sublima În tăcere, umbra unei vibrații care ar străbate pielea ca o ultimă și imperceptibilă rezonanță a unui timpan atins ușor de aripa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
apă uitată afară de menajera vecinei, și traiul în apropierea pericolului iminent continuă să planeze, chiar și după ce amenințarea sa imediată a trecut, chiar și după întoarcerea acasă, orice deviere ușoară de la cursul normal al lucrurilor mă înspăimânta, atât eram de absorbită de întreaga situație, încât nici nu mai distingeam ce era periculos și ce nu, iar pe drumul acesta care mă îndepărta de amenințare și mă conducea spre miraculoasa vindecare l-am pierdut pe el, însă cel mai rău a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezamăgesc, cu siguranță că așteaptă să ne întoarcem mâine acasă relaxați și fericiți și să o închidem înăuntrul fericirii noastre ca într-un palat minunat. Pe coridoare înaintează spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clătinându-mă de perdeaua din plastic, cât de mult îmi plăcea să fac duș aici pe întuneric, după ce făceam dragoste, el intra și îmi arunca un zâmbet pe care nu îl puteam vedea cu ochii, dar trupul meu ud îl absorbea, acum îmi curăț trupul dezgustată, trupul de care s-au săturat cu toții, ce am eu în comun cu el, Udi fusese întotdeauna cel care făcuse legătura între mine și el, el era acela care îl iubea, iar acum, fără liantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl mulțumesc și să îl împac, ar fi trebuit să rămân acolo, să îl las pe el să își ducă la bun sfârșit lupta cu sine, să aleagă singur, nu să mă justific în permanență în fața lui pentru a-i absorbi frustrările, pregătită să îmi primesc pedeapsa, chiar înainte de a duce păcatul la bun sfârșit, alergarea mea pe urmele lui îmi demonstra vinovăția, slăbiciunea, înfrângerea, toate cele ce i-au permis lui să mă părăsească noaptea trecută. Știi că are pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai plânge, mâine mergem la mami, dar când ea venea să ne ia, fugeam în livadă, nu mă puteam obișnui cu apartamentul acela nou din oraș, nu îl puteam lăsa singur pe tata, în ciuda faptului că el era atât de absorbit de propria sa durere, încât nici nu observa că exist. Seara îl chemam la masă, îl vedeam înmuind pâinea uscată într-o ceașcă de iaurt, mesteca încet, ca prin vis, nu mergi la mama, întreba el, iar eu îi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casă și să aștept să sune telefonul. Când rămân singură, am impresia că îmi putrezește carnea pe mine. Da, putrezește puțin câte puțin, se topește și se transformă într-un lichid verde care se scurge pe p\mânt [i e absorbit. În urma lui nu mai rămân decât hainele. Asta e senzația care pune stăpânire pe mine când stau toată ziua în casă. — O să-ți țin companie și data viitoare când ai de așteptat un telefon... atâta vreme cât prânzul e inclus. — Grozav! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se întâmplase nimic deosebit în excursia aceea, dar mi-o aminteam foarte clar. Vântul aspru de toamnă îmi vâjâia în urechi și cu toate că mă țineam strâns de Kizuki, când am ridicat privirile spre cer, am avut senzația că o să fiu absorbit în spațiu. Am zăcut așa o bună bucată de vreme, lăsându-mi mintea să hoinărească printre amintiri. Nu știu de ce, dar această cameră mă făcea să-mi amintesc secvențe la care poate nu m\ gândisem niciodată. Unele erau plăcute, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
amintiri. Nu știu de ce, dar această cameră mă făcea să-mi amintesc secvențe la care poate nu m\ gândisem niciodată. Unele erau plăcute, altele aduceau cu ele o umbră de tristețe. Oare cât oi fi stat așa? Eram atât de absorbit de torentul acela de amintiri (și nu exagerez deloc dacă-i spun torent, ca unul ce țâșnește dintre stânci), încât nici n-am băgat de seamă când a deschis Naoko ușa și a intrat. Când m-am uitat mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unei pajiști unde nu se zărea nici picior de om. Reiko fluiera în ritmul violoncelului. — Backhaus și Böhm, spuse ea. Am avut și eu cândva discul acesta, odat\, demult. L-am ascultat până l-am uzat... în sens propriu. Am absorbit toată muzica din el, fiecare notă... Eu și Naoko am comandat câte o cafea. — Ați reușit să stați de vorbă? a întrebat-o Reiko pe Naoko. — O grămadă, spuse Naoko. — O să-mi povestești tu mai târziu, amănunțit. Și... cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de sticlă ce desparte barul de bucătărie. Stăm mereu la bar. Slavă Domnului, ne știm atât de bine că nu e nevoie să stăm față în față și să facem conversație. Adesea mâncăm într-o tăcere complice, când fiecare e absorbit de treaba sa și n-are chef de sporovăială. Mă uit după sosul de soia, dar nu-l văd în apropiere. Mă întorc către un bărbat de lângă mine și-l întreb dacă îl folosește. E Patrick. Nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în aceeași nuanță pentru pungile de sub ochi. Suflu s-o încălzesc, iau puțin pe deget și o întind delicatpe zona cu pricina. Nu voi înțelege niciodată comportamentul femeilor, comentează Davey. Acum plâng în hohote și, în următorul moment, sunt complet absorbite de refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor nemaipomenite care vă fac să ne iubiți, răspund, încercând să înscriu niște puncte. Davey scoate la iveală o pungă de plastic pe care o pusese sub bancă: — Am de gând să iau prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]