11,260 matches
-
a rămas la picioarele noastre asemenea celui mai mare miraj al universului, Înălțîndu-se din lacul apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare, știi dumneata, Daniel? Ți se vîră pe sub piele și Îți răpește sufletul fără ca măcar să bagi de seamă. — Vorbești și dumneata ca Rociíto, Fermín. — Să nu rîzi, fiindcă cei ca ea fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-a Înapoiat glasul și stiloul. Și lui Beatriz, care ne-a Înapoiat amîndurora viața. Un bărbat Încă tînăr, cu cîteva fire albe În păr, pășește pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revarsă peste Rambla de Santa Mónica asemenea unei ghirlande de aramă lichidă. Duce de mînă un băiat de vreo zece ani, cu privirea Îmbătată de mister dinaintea promisiunii pe care tatăl său i-a făcut-o dis-de-dimineață, promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tatăl său oftează, adăpostindu-se În acel zîmbet trist care Îl urmărește de-a lungul vieții. — Ba sigur că da, răspunde el. Cu ea n-avem secrete. Ei poți să-i povestești orice. La scurt timp, ca niște figuri din abur, tatăl și fiul dispar În mulțimea de oameni de pe Ramblas, pașii lor pierzîndu-se pentru totdeauna În umbra vîntului. Autor al unor ciudate arguții literare bazate de pluralitatea sensurilor și pe calambururi, numite greguerías. Personaj din romanul lui Cervantes Don Quijote de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
experiență dusă la extrem decât Într-un sicriu cartilaginos ce posedă sâni și coapse!?” Contra unei sume rezonabile (prețul unei pachet de țigări Pall Mall), doamna Bernic, al cărei suflet trecut de mult de prima tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui, cu genunchii strânși la piept, Într-o cămașă de noapte albă ca zăpada, stătea Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de reproș, având imprimată pe trăsături semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând o astfel de agapă? Versurile năvăleau În mintea lui bolnavă, odată cu aburii alcoolului ce pluteau peste creierii obosiți de atâtea nopți nedormite: „Și totuși Îți cer În secunda stelară treimea perechilor tale de buze; eu sunt cruciatul căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze...” Cruciatul zăcea prosternat la picioarele propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul În piept, medicul se bucura de viață. În sfârșit, scăpase de coșmaruri. Cohorta de costume rămăsese undeva În spatele său. Noimann Își Întoarse capul și privi, prevăzător, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În soare. Pe stradă nu se afla nici țipenie de om. Fericirea pe care o simțea Înăuntrul său se revărsa și În afara lui. Totul În jur respira prospețime. PÎnă și umbra ce se ondula În fața lui pe trotuar degaja lumină. Aburi ușori de ceață se ridicau din asfalt. Deasupra sa copacii foșneau din frunziș, cuprinși de o adiere blîndă. Viața merita trăită. Ce rost avea să te lași cuprins de roiul gândurilor negre ce-ți vuiesc deasupra capului?! Noimann scăpase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se simte așa de ușurel? De ce calcă de parcă ar pluti? De ce tălpile sale aproape că nici nu ating asfaltul? De ce, de ce? Iată de ce: greutatea din trup i s-a vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit ușor ca un abur pe străzi. Acum și trupul, și sufletul Îi sunt ușoare ca un fulg. Creierul lui plutește În depărtări. Nervii săi, asemenea unor funigei, s-au agățat de ramuri. Păianjenii au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Auzi zgomot de voci și vezi o lumină slabă licărind, prin ușa unei construcții lipsite de orice măreție. Te apropii. Doi tipi ies cu o roabă metalică pe ușa pe care te pregăteai să intri. Conținutul roabei pare cald, scoate aburi. Miroase puternic a drojdie și a folosință. Te saluți cu cei doi. Lumina nu permite să vă examinați fețele, dar nici ei nu par curioși, nu țin neapărat să te recunoască, să știe cine ești și ce vrei. Înăuntru, Împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai În vârstă decât el, și pune mâna pe crengi să scoată focul de sub cazan. Ceilalți nu mai râd. Gavrilă varsă apă pe foc și ia o cârpă să desfacă țeava fierbinte de cupru din lăcașul ei de deasupra cazanului. Aburi tari de alcool se răspândesc prin Încăpere și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă apă rece cu furtunul pe boasca abia dată În fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se afla câmpul. O tarla de culoare verde, un verde crud și foarte intens, bătând spre albastru (probabil o tarla cultivată de mai mulți ani cu lucernă) și o alta de culoare neagră, arată de toamna și acum Învăluită În aburi ușori. Băiatul deschise fereastra și simți În nări mirosul proaspăt de primăvară. Urmări cu privirea drumul de țară ce despărțea cele două tarlale și un cârd de ciori care-l survolau de-a curmezișul. Nu departe de terasamentul căii ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să se miște sau să șuiere. Și totuși, după numai câteva minute, Popescu văzu În marginea Îndepărtată a plăpumii de aburi, acolo unde drumul subțire și noroios se ridica din valea sau vâlceaua care-l ascundea, un punct roșu. Rămase cu ochii ațintiți pe acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi se instalează Un strop...de dulce-amărăciune... Sunt fapte din al vieții drum În fața cărora mă-nclin, Pe toate le revăd acum, Într-un superb, amurg divin...
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale. Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
voastră va încerca mereu să se întoarcă la perspectiva corpului fizic. Rezistați acestei tendințe și mențineți perspectiva dublului astral imaginat. Fiți pregătiți pentru o adevărată bătălie mentală.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA ABURULUI CARE SE RIDICĂ „În momentul când sunteți pregătiți; conștienți de întregul vostru trup și de poziționarea sa în încăperea respectivă, precum în cazul tehnicii de schimbare a punctului de vedere descrisă anterior, închipuiți-vă cum deveniți din ce în ce mai ușori, ca și când corpul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
când sunteți pregătiți; conștienți de întregul vostru trup și de poziționarea sa în încăperea respectivă, precum în cazul tehnicii de schimbare a punctului de vedere descrisă anterior, închipuiți-vă cum deveniți din ce în ce mai ușori, ca și când corpul vostru s-ar transforma în abur. Aburul se ridică și se expansionează. Simțiți cum deveniți mai ușori și cum vă ridicați treptat în afara corpului fizic, plutind la o înălțime de aproximativ un metru deasupra sa. Conștientizați cum se modifică percepția camerei, pe măsură ce vă ridicați din ce în ce mai sus
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sunteți pregătiți; conștienți de întregul vostru trup și de poziționarea sa în încăperea respectivă, precum în cazul tehnicii de schimbare a punctului de vedere descrisă anterior, închipuiți-vă cum deveniți din ce în ce mai ușori, ca și când corpul vostru s-ar transforma în abur. Aburul se ridică și se expansionează. Simțiți cum deveniți mai ușori și cum vă ridicați treptat în afara corpului fizic, plutind la o înălțime de aproximativ un metru deasupra sa. Conștientizați cum se modifică percepția camerei, pe măsură ce vă ridicați din ce în ce mai sus. Rămâneți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
deasupra sa. Conștientizați cum se modifică percepția camerei, pe măsură ce vă ridicați din ce în ce mai sus. Rămâneți conștienți de locul în care rămâne corpul vostru fizic, în timp ce voi plutiți liber pe deasupra lui. Simțiți cum aveți întreaga conștiință ferm focalizată în corpul vostru de abur.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului”. TEHNICA ROSTOGOLIRII ÎN AFARĂ „Metoda de rostogolire în afară face apel la mișcarea naturală a conștiinței întregului corp rostogolirea din pat. Această metodă este în special folositoare în
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
drumul până la marmura luxoasă a băii turcești din hotel. I-am spus recepționerei de la centrul balnear să adauge un masaj, o pedichiură și un pahar mare cu ceai de mentă pe lângă gomaj și m-am dezbrăcat Încet În camera de aburi cu miros de eucalipt, gândindu-mă la Sammy. 25 Pentru că eram doisprezece oameni care n-aveau nimic de făcut, În afară de băut și pierdut vremea, la cina din prima seară am stat și ne-am jucat de-a știi și câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumitre - a strigat Todiriță. ― Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în altă lume. Un mecanic tocmai verifica niște legături ale unor furtunuri pentru frâne. Abia se vedea dintre aburii scăpați în aerul înghețat. S-au apropiat de el. Când omul și-a terminat treaba, l-au întrebat: ― Unde i garnitura de tren pentru cei concentrați? ― Apoi îi tocmai la turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru. ― Păi, ce să-mi scrie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
satului, tocmai la Mesteacăn, îl apucă ziua. Și unde mai pui că acușica ne despărțim și el are de mers până acasă, he hei...” - îl compătimea Dumitru. La Crucea morarului, s-au oprit. Spre răsărit părea că se iscă un abur de lumină... ― Dumitre, rămâi cu bine și cele de cuviință pentru cei dragi. Și eu îți doresc sănătate, ție și la ai tăi. S-au îmbrățișat, iar primul care a plecat a fost Todiriță. Dumitru a rămas în loc, privind în urma
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]