220,173 matches
-
mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă acum că am rămas în număr impar împrejurul paharelor pline parcă nici moartea nu ne mai sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea pe dinăuntru. uneori - da (ca și acum) sunt o haltă prin care se perindă oameni nervoși. unii își decupează urmele de ruj cu tot cu porțiuni din ei cu briceagul alții vorbesc o limbă numai de ei știută cu propriile umbre prin singura ființă vie a fumului de țigară
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei se vor însura cu prințese negre pe
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
ceva anume. de ce a murit? un chist ovarian un cancer ceva a murit profesorul danciu profesorul danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
una, două că au ocupat toată eternitatea și nouă nu ne mai rămîne decît să tragem mîța de coadă pe lumea asta, în viața asta în care am ajuns să banalizăm și cele mai importante lucruri ... da, e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri aflu că a murit și domnul stere contabilul de la fabrica de ulei. cum a murit? a căzut de pe scară în timp ce curăța adăpostul porumbeilor. e clar. nici o scară nu stă întîmplător lîngă un perete. fiecare își provoacă
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
în mine Marea Simplificare, doi vestiți croitori în halate verzi au tot forfecat o piele demodată probabil ca să nu se vadă petecul cu pricína, apoi m-au încredințat, se pare, unei calfe cu mult mai puțin îndemânatice, - îmi dau seama acum, judecând discutabila estetică a cusăturii. Pe semne, atunci când se scorojește rama, are și pânza voie să se destrame. M-am trezit însă și cu un fel de țevi altoite în vreo trei locuri și tot atâtea pungi pentru lichide aurii
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
destrame. M-am trezit însă și cu un fel de țevi altoite în vreo trei locuri și tot atâtea pungi pentru lichide aurii și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului agitându-se în zadar în propria mea bășică, compromiși pentru totdeauna! și epopeica luptă din asfințit, și mătura pe care-o simt, se apropie. Dar foarte mândru că pot ilustra și
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
deodată în mijlocul unei păduri începe să miroasă-a mâncare aerul e găurit de păsări aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraților Karamazov pentru că și mai și au fost bântuite de patimi surorile Karamazov... Paris. Arcul de Triumf 1 Amiază toridă. Arcul de triumf miroase a subsuoară transpirată de soldat de acum două sau chiar trei veacuri. 2 Ce mai... timpul trece trece de s-o fi oțetit până și parfumul rămas încă de pe vremea mușchetarilor. Suflarea ta suflarea ta caldă îmi pătrunde pieptul conștiința firea toată încât pe sufletul meu apare
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
pe timp de criză tot mai economic. Adîncimi Adîncă e firea lucrurilor precum urma unei copite de căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
de criză tot mai economic. Adîncimi Adîncă e firea lucrurilor precum urma unei copite de căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate așteaptă să
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
ce-mi doresc la aniversare. un pui de tigru bengalez. un medalion. dar cea mai mare plăcere mi-ar face-o un ospiciu bine echipat. știu însă că voi primi doar medalionul. e o liniște nefirească în jur. ce simt acum am simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
acoperă cu noroi. alt vis (aristonul) mica orchestră care cântă muzică italienească nu poate fi văzută din salonul conacului de la pregny. sigur e ascunsă în spatele plantelor în seră - cultura de orhidee glicine geranium și balsamine. uca știe că nu visează acum. e trează și amorțită cum te simți după o anestezie locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși cu umbre paralele ca în fotografiile ratate. aerul e un fel de gelatină verzuie prin care zumzetul
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
beaux yeux de sisi”. așa cred toți. chiar și tatăl care stă pe sofa cu piciorele încrucișate. și-a făcut ora de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]