3,955 matches
-
departe cu celelalte lucruri cât așteptăm? Dar fata dispăruse în spatele ochelarilor săi și, cu una dintre mâini încleștată încă pe puiul necodat, trupul ei părea să se scufunde în sine ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât. Plutea, așezată parcă pe un colac de cauciuc pe o mare liniștită, suspendat doar de gât, alunecând încet din câmpul vizual. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soi de împrumut; adică, aveam impresia că QVC e un fel de firmă de credite sau așa ceva. Oare văzusem o umbră de zâmbet? Da, văzusem- era sigur. Cutele cu gropițe de o parte și de alta a gurii ei se adânciseră o fracțiune, iar ochii de culoarea caramelului sigur sclipiseră când m-a privit din nou. —Și ți l-ai cumpărat singură? Sau a fost un cadou de ziua ta, ceva de genul ăsta? —L-am cumpărat singură. De pe QVC. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ele după ce-am băut prea multe cocteiluri, dar nici până în ziua de azi nu le-am stabilit. Chiar și așa, eu cred că Yani e o partidă bună. Adriana ținu să zâmbească dulce, nu sexy, străduindu-se să-și adâncească gropițele pe care le făcea când se pisicea așa.. Emmy îi trimise un pupic. — Scumpo, păstrează-ți gropițele pentru următorul tău iubit. La masa asta sunt inutile. Și, în plus, am o veste. — Despre Duncan? întrebă automat Leigh, uitând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască. La orele de masă, cînd se privea În geamurile crăpate ale chioșcului de bilete, abia dacă-și mai recunoștea fața prelungă cu ochii adînciți În orbite și fruntea osoasă. Jim evita oglinzile, căci femeile eurasiatice Îl priveau mereu prin pudriere. Hotărîndu-se să se gîndească la ceva folositor, Jim se rezemă cu spatele de banca de tec. Urmări un hidroavion Kawanishi care traversa rîul. Zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Frank -, Începuse să redevină fostul steward de pe Cathay-American Line, gata să adune În jurul lui o mică parte a unei lumi șubrede. Îl cercetă din nou pe Jim, observîndu-i hainele zdrențuite și Înfățișarea de sperietoare de ciori, ochii galbeni și adînciți În orbite. Fără o vorbă, Îi dădu lui Jim o bucată de coajă de cartof. — Ei, mulțumesc, Basie. — Am grijă de tine, Jim. Jim devoră bucata de coajă. — Ai grijă de mine, Basie. — Ai ajutat-o pe doamna Blackburn? — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un articol despre Winston Churchill. Ar fi dorit să plece, dar În jurul lui deținuții stăteau nemișcați și urmăreau terenul de adunare. Japonezii se Întoarseră spre hamal. Ridicîndu-și bețele, Îi dădură cîte o lovitură În cap, apoi făcură cîțiva pași parcă adînciți În gînduri. Acum, cu respirația Întretăiată, chinezul Își cînta sieși, În timp ce sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aseară, nu-i așa? Ruby a recunoscut că da, avea. —Nasol, nu? zise Chanel. Până acum, Ruby ștersese praful de pe tejghea. Se opri, cu o cană de Pledge Într-o mână și cu cârpa de praf În cealaltă, prefăcându-se adâncită În gânduri. —Hmm, nu sunt sigură că „ nasol“ surprinde esența. „Catastrofal“ cred că ar fi o descriere mai potrivită. Ah, sigur. Deci, mai bine decât celelalte Întâlniri pe care ți le-a aranjat Fi? Ruby a râs. Apoi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
furcă, Chanel a reapărut. După ce toți clienții plecaseră, Chanel plecase și ea ca să le lase pe Stella și pe Ruby să discute În liniște. Acum se Întorsese cu Alfie, care dormea În căruciorul lui. Pentru câteva clipe, Ruby era prea adâncită În problemele proprii ca să mai Întrebe unde era Hannah și cum ajunsese Alfie la Chanel. —Ei, ce ți-a zis Stella? Întrebă Chanel. Ruby Îi spuse. Ce Împuțită! bălmăji Chanel. — Am să mă apelez la banca mea să văd cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cineva, Bridget se pierdu prin mulțime. —Las-o În pace, spuse Chanel zâmbind. Hai s-o lăsăm să se bucure și ea de câteva momente În lumina reflectoarelor. Ruby dădu din cap aprobator. Chanel Își luă paharul de șampanie. Părea adâncită În gânduri. — Știi, Craig și cu mine nu l-am fi avut niciodată pe Alfie, dacă nu erai tu. Nu sunt sigură că o să reușim vreodată să-ți mulțumim destul pentru asta. Chiar atunci apăru Fi. Arăta super Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aparențelor, la fel ca toți ceilalți cititori din viitor ai Ceții, până la unul: motivul cărții fatidice, cel al vieții ca o carte, central în Cómo se hace una novela, e clar amorsat aici. Lucrurile se arată însă mai complexe de îndată ce adâncim lectura. Narația în sine e foarte sumară, dialogurile (și „monodialogurile“ pe care le analizează J. M. Valdés) ocupă cam 60% din totalul cărții, ele sunt în general cursive și obișnuite, celor mai elaborate imprimându-li-se și un apăsat caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea, cel care scriu acum cu peniță și cerneală comentariul acesta, miracolul conștiinței noastre despre singurătatea și eternitatea omenească. Singurătatea! Singurătatea e miezul esenței noastre, și când ne adunăm unii într-alții, când ne gregarizăm, nu facem decât să o adâncim. Și din ce, din ce oare dacă nu din singurătatea, din singurătatea noastră radicală, a luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el însuși, mihi quaestio factus sum - căci prin problemă trebuie să traducem quaestio -. Și eu mi-am devenit problemă, chestiune, proiect pentru mine însumi. Cum se rezolvă asta? Făcând din proiect, traiect al problemei, metablemă; luptând. Și astfel, luptând, civilmente, adâncindu-mă în mine însumi ca problemă, chestiune, pentru mine, voi trece dincolo de mine însumi, în interior, concentrându-mă pentru a mă iradia, și voi ajunge la Dumnezeul actual, la cel din istorie. Hugo de la Sfântul Victor, misticul din secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună știință, ruptura dintre evrei și creștini. Însă studiul acesta nu-l satisfăcu pe Fima. Oboseala Îl copleși și căzu În lâncezeală. Răsfoia enciclopediile, dar uita ce voia să caute și pierdea câte două-trei ore citind tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pur și simplu să plece odată. Până și aspectul tău exterior Începe să arate ca de mâna a doua. Te-ai Îngrășat puțin, Effy. Poate că nu e vina ta. Ochii, care au fost odată vii și visători, s-au adâncit În orbite și acum sunt stinși. În Grecia ne țineai treze nopți Întregi, pe Liat și pe mine și pe Elya, de când apărea luna și până la răsăritul soarelui, cu povești despre misterele eleusine, cultul lui Dionysos, despre Erinii, zeițele destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e și el pe jumătate aranjat și pe jumătate răsucit Înăuntru. Ca la un copilaș. Cu asta tăcu, deși un zâmbet cald Îi lumina În continuare chipul larg, deschis, Îngândurat, de parcă ar fi fost uitat acolo. După ce rămase o vreme adâncită În gânduri, adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura: —Tatăl meu s-a spânzurat În hotelul Metropol din Alexandria. În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci ani și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trup, care Îl plictisea tot timpul cu necesitățile sale interminabile și din cauza căruia nu putea duce niciodată la bun sfârșit o idee sau o observație. Rămase nemișcat câteva momente, cu capul ușor aplecat Într-o parte, gura puțin Întredeschisă, parcă adâncit În gânduri, cu penisul Între degete. În ciuda presiunii din vezică, nu reușea să scoată nici o picătură. Din această cauză apelă la vechiul său subterfugiu: trase apa, sperând că sunetul lichidului care curgea Îi va aminti organului său care Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era s-o seducă Încet, cu multă răbdare. Reușise să-i trezească dorința până aproape de durere. Obținuse de la ea strigăte, rugăminți, exclamații tandre de surpriză. Cu cât o făcea mai mult pe străinul, cu atât plăcerea se intensifica și se adâncea, un fel de senzație misterioasă Îi aluneca prin fiecare celulă a trupului, până În vârful degetelor, cu ajutorul căreia parcă auzea și știa instinctiv ce-i va face plăcere: ca și cum putea să planteze un spion la răscrucea Întunecată a nervilor ei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trist, ci surâsul cu buzele uimitor arcuite al unui bărbat care căutase Îndelung un răspuns complicat la o Întrebare complicată și dintr-odată găsise un răspuns simplu. Apoi Fima se Întoarse și intră În cameră. O zări imediat pe Yael, adâncită Într-o conversație cu Uri, așezată pe canapea, cu genunchii atingându-li-se. I se păru că la intrarea lui le-a Înghețat pe buze un fel de râs Înăbușit. Dar nu simți nici un fel de gelozie. Mai mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată discuțiilor, cu bastonul rezemat de marginea tăbliei, sprijinindu-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pompon, în care arăta ca un Napoleon grav compromis. Ținea să răspund hotărât dacă voi veni diseară la ea să luăm masa împreună. Zicea că mă așteaptă cel mai târziu până la ora nouă. Răspunsei cu un gest nehotărât, prefăcându-mă adâncit în meditații. Zitta ridică din umeri. Cele două riduri fine, de la colțurile buzelor sale subțiri, păreau în clipa aceasta, mai pronunțate. Ridicai privirea spre dânsa. Pe chipul ei cu trăsături neregulate, se așternea liniștea și nepăsarea, cele două arme îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub pașii ei. Abia la sunetul de gong care vestește ora prânzului, m-am surprins adâncit într-un poem de Rilke. ...„O cafea turcească trebuie să mai bei”, stărui Ferdinand Sinidis, ridicându-se cu greutate. Mi-o servi în cinci minute, fiartă la spirtelniță, și începu, după ce se trânti în fotoliu: ... „În camera de lângă sufrageria comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]