KorAP: Find »[drukola/base=adept & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...302 >

7,542 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

Nu știu cât de curajoși sunt soldații lui, dar am auzit despre un tribun nemaipomenit de viteaz... Un oarecare Antonius Primus, din Tolosa. Îl cunoști? — L-am întâlnit în Gallia și știu că-l respectă pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nemaipomenit de viteaz... Un oarecare Antonius Primus, din Tolosa. Îl cunoști? — L-am întâlnit în Gallia și știu că-l respectă pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel al creștinilor. Nero a ars mulți adepți ai sectei creștine, dacă-ți aduci aminte. Pe mulți i-a torturat. Eram la Roma când a fost judecat Paulus din Tarsus... — Creștinii refuză să li se închine zeilor noștri și declară că sunt în slujba zeului lor. Cu adepții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
adepți ai sectei creștine, dacă-ți aduci aminte. Pe mulți i-a torturat. Eram la Roma când a fost judecat Paulus din Tarsus... — Creștinii refuză să li se închine zeilor noștri și declară că sunt în slujba zeului lor. Cu adepții cultului lui Mithra lucrurile stau altfel... Spre deosebire de creștini și de druizi, una din regulile lor de viață este supunerea absolută față de ordinea constituită, adică față de împăratul ales la Roma, față de stat, față de Imperiu. Adepții lui Mithra nu intră niciodată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sunt în slujba zeului lor. Cu adepții cultului lui Mithra lucrurile stau altfel... Spre deosebire de creștini și de druizi, una din regulile lor de viață este supunerea absolută față de ordinea constituită, adică față de împăratul ales la Roma, față de stat, față de Imperiu. Adepții lui Mithra nu intră niciodată în conflict cu zeii tradiției noastre religioase, ci îi cinstesc. Creștinii, în schimb, îi disprețuiesc. Putem să-l persecutăm pe Antonius Primus din cauza credinței sale în zeul Mithra? Putem spera că-l vom vedea arzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care îl venerăm, ne învață să dăm un sens profund vieții noastre... Trebuie să acționăm potrivit legii și în numele Binelui comun. Numai așa vom dobândi viața veșnică. Glasul lui Antonius era plin de pasiune când vorbea despre religia al cărei adept era, la fel ca Valerius Mucrus și ca mulți alții din ținuturile aflate de-a lungul Danubius-ului - religia misterică potrivit căreia adepții ei aveau să dobândească viața veșnică dacă aveau să lupte împotriva Răului și pentru dreptate, dacă aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
așa vom dobândi viața veșnică. Glasul lui Antonius era plin de pasiune când vorbea despre religia al cărei adept era, la fel ca Valerius Mucrus și ca mulți alții din ținuturile aflate de-a lungul Danubius-ului - religia misterică potrivit căreia adepții ei aveau să dobândească viața veșnică dacă aveau să lupte împotriva Răului și pentru dreptate, dacă aveau să ducă o viață morală, dedicată combaterii propriilor contradicții. Întunericul se opunea luminii, răul - binelui, minciuna - adevărului, iar ei, credincioșii, aveau datoria de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
unul sacru și ți-a dat o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi prea bine - Antonius întinse mâna, iar Valerius Mucrus i-o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce-i unea pe adepții cultului lui Mithra. Sunt pregătit, pater. După ce am trecut prin cele șase grade de inițiere în misterele cultului lui Mithra, sunt pregătit să-mi ritualizez extazul. — Putere, curaj, credință, moralitate desăvârșită... Acesta va fi crezul tău, religia care îți va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am văzut pe prietenul gladiator tăind dintr-o lovitură capul quadului care voia să mă ucidă, și am fost împroșcat de sânge... Încet-încet, lucrurile și-au redobândit contururile, iar eu mi-am venit în fire. Se ridică. Știi că sunt adeptul cultului lui Mithra. Am fost deja inițiat în misterele lui. L-am rugat pe pater să dau proba ca să fiu inițiat în misterele zeului. — Știu că e foarte grea. Proculus, maestrul meu, mi-a vorbit despre cultul lui Mithra. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
părea că se scufundă în câmpia Pannoniei. Pe cer se zăreau deja câteva stele. Pe malul Dunării, la câteva mile de castru, era un mithraeum. Construcția subterană - un templu care celebra nașterea zeului Mithra în adâncul Pământului - îi aștepta pe adepții cultului. Errius se apropie de intrarea templului și aruncă o ultimă privire spre bolta cerească, al cărei stăpân era Mithra, Sol Invictus, soarele ce alungă întunericul din lumea exterioară și din cea dinăuntrul nostru. Își puse o mască asemănătoare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cap de corb. Coborî treptele înguste și ajunse în templu. Intră. Încăperea mare, pătrată era luminată de torțe a căror flacără tremurătoare desena pe pereți umbre neașteptate. Pe cele două laturi erau așezate bănci lungi, pe care stăteau deja câțiva adepți îmbrăcați în veșminte de culoare deschisă, cu chipurile acoperite de măști. În fundul încăperii se găsea un altar asemănător unui bazin mare, acoperit cu o pânză albă. În partea din față se vedea un mic canal săpat în podea, ce străbătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb se așezară pe bănci pentru a asista la rit. Antonius Primus veni ultimul. Purta o paenula groasă de lână, de culoarea purpurei. Capul îi era acoperit de o glugă. Fură stinse aproape toate torțele, iar Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pământ umed. Liniștea era adâncă. Deodată, un timpan începu să se audă aproape imperceptibil - două sunete ușoare și unul mai puternic. Sunetele veneau de jos, din încăperea subterană; păreau bătăile inimii unei zeități infernale ascunse acolo, în întuneric, sub picioarele adeptului. Se auzea și o răsuflare profundă, grea, neomenească. Răsuflarea unui zeu. Antonius stătea nemișcat. Ceva în atitudinea lui, de obicei atât de mândră, trăda teama. — Ești pregătit? se auzi, pe neașteptate, un glas în întuneric. Antonius tresări. — Vei fi inițiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca un om mai bun. Continuau să se privească. Valerius rupse tăcerea. — Povestește-mi despre Titus. — E un soldat foarte bun. A adoptat și el religia mea, ca atâția alți soldați și funcționari de la granița de pe Danubius. Acum Titus e adeptul cultului lui Mithra. Zeul îl va apăra în viața pământească și îi va dărui mântuirea după moarte, adăugă încet Antonius. Titus a fost deja inițiat în misterele lui Mithra și a susținut sacramentum-ul... Tăcură. De data aceasta Antonius vorbi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
urmărit de amintirea acelui chip necunoscut, ale cărui trăsături le știa însă prea bine. Acum știa cine era bărbatul acela care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întoarseră la vilă. Calvia îl conduse pe Antonius într-o sală mică și se retrase repede, trăgând draperia purpurie de la intrare. Uimit, Antonius îl văzu în fața sa pe Titus; fu emoționat când îi strânse mâna - acesta era gestul specific al adepților lui Mithra. — Ești aici. Trăiești, spuse Titus, continuând să-i strângă mâna. Și tu... Am auzit că ai avut febră, că a fost grav... — Iar tu ai fost în unul dintre detașamentele rapide trimise din Pannonia în ajutorul lui Otho

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
memorabile ale bătăliei. Porunci să se aducă vin. Unii începură să se plângă de duhoarea care îi îngrețoșa; Vitellius le răspunse că trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții lui Otho, fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea vin și celorlalți. Se opri în fața unei lespezi pe care scria În memoria lui Otho. Observă batjocoritor că era foarte modestă. Ceru să vadă pumnalul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aminte că Vedius Aquila e de mulți ani legatul Legiunii a treisprezecea... Arrius Varus e foarte curajos și mi-e bun prieten. Tu nu-i cunoști, dar eu sunt convins că știu să-și supravegheze soldații. În plus, amândoi sunt adepții cultului lui Mithra, ca tine și ca mine. Oare asta nu-i de-ajuns? încheie Antonius iritat. Nu, nu-i de-ajuns. Spionii lui Vitellius sunt... Nu apucă să-și termine fraza. Calul se smuci atât de tare, încât Errius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împăratul nostru. Vespasianus e în Africa, dar tu ești dincolo de Alpes, la o aruncătură de băț. — Ucigașii din Rhetia au reușit să treacă prin Noricum și să ajungă în Pannonia fără ca nimeni... — Antonius! îl întrerupse Cornelius sec. Nu toți sunt adepți ai lui Mithra, ca tine și ca mine. Nu toți au jurat să-și dedice viața dreptății. Vitellius are mulți susținători, fie și numai pentru că știe să corupă oamenii. Are spioni peste tot; pe mulți dintre ei reușim să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
luminând castrul Legiunii a treisprezecea. Comandanții, tribunii și centurionii începură să se adune în piața din fața Pretoriului. Pe chipurile lor se citea neliniștea. Aproape nimeni nu vorbea. În acele ținuturi, aflate departe de centrul puterii, cultul lui Mithra avea mulți adepți dispuși să-și închise viața unui ideal, iar cel mai înalt ideal era siguranța Imperiului, grav amenințată de Vitellius. Vitellius învinsese. Era adevărat că Vespasianus fusese ales împărat în Africa, dar Orientul nu era oare prea departe? La capătul pieței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care e îndrăgostită de Titus, fiul lui Vespasianus... Îl vor ajuta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
origine indo-iraniană, este identificat în epoca romană cu soarele (Sol Invictus) și este zeul luptei împotriva Răului. Cultul misteric al lui Mithra s-a răspândit în Imperiul Roman în secolul I, mai întâi în provinciile danubiene, printre soldați și funcționari. Adepții trebuiau să respecte ordinea socială și valorile morale ale vechilor tradiții și să lupte pentru Bine, pe care îl cultivă mai ales la nivelul conștiinței pentru a ajunge la zeul lor. Celor merituoși, Mithra le asigura nemurirea sufletului și viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]