3,053 matches
-
se afla aproape fiindcă era închis în subteranele din Domus Tiberiana, unde o serie de încăperi secrete aveau să intre în istorie drept Carcer Palatinus. În casa Liviei, liniștea nopții era înspăimântătoare. Visele lui Gajus erau scurte și agitate, o adiere de vânt în canatul ferestrei le risipea. Atunci, să începi să te gândești era ca și cum ai fi tras de capătul unui ghem. Se perindau imaginea mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îi mărturisi dintr-o suflare: — E Marea Mamă, Isis. Într-o clipă, Gajus se întoarse în urmă cu mulți ani; era din nou pe mica ambarcațiune care mergea pe Nilus, tatăl lui era viu. „Zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt.“ Tiberius devastase micul ei templu roman, iar pe preoți îi deportase și-i ucisese. Numai inviolabila domus a Antoniei putea avea o asemenea încăpere în acele vremuri. Emoționat, Gajus îl întrebă pe bătrân: — Ai fost la templul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în viața lui, se aplecă, apucă marginea tunicii și, tăcut, cu un gest lent, plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
respiră plini de încântare parfumul. Atunci poți să le pui întrebări, însă cu glas foarte scăzut, și întrebările să-ți fie scurte, pentru că ei vin de departe și sunt obosiți. Nu le vei auzi niciodată glasul. Răspunsurile lor sunt blânde adieri ce-ți mângâie urechea și, pe neașteptate, apar în mintea ta, ca și cum ar fi gândurile tale. Dar tu să nu te pierzi în vraja aceasta, fiindcă dacă, din nenorocire, îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și impetuoase cari nu pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc pornirea lor nervoasă de a vagabonda în libertate (...); e frate cu D’Annunzio în ceea ce privește disprețul societății și trebuința de a trăi în plăcere și frumusețe. Tustrei sînt însuflețiți de o adiere romantică, de un sentimentalism fără frîu, de un cult excesiv al individului. Cugetul lui Nietzsche îi robește. Toți pregătesc și anunță mesiile de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența stilului la modă acum - o statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a tuturor inovatorilor” și „bunăvoința față de ereziile moderniste” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un privilegiu, dar și o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă de revoltă în fața destinului, care nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat simțind corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după trupul lui cu sânii opunând în continuare rezistență. Sigur că este colega mai scundă din primele bănci, profită de întâmplare nici nu se mai uită în jos. Convins că-i ea, s-a mai ciocnit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Deja prins. Mort. Gata preparat. În casetele-suvenir, Fecioara Zburătoare agită tubul de insecticid. Plutind deasupra străzii principale, face cu mâna către mulțime. Și la subsuoară i se zărește o tufă de păr castaniu. Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică fusta, sub care Fecioara Zburătoare nu poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lămâia; mai degrabă galben ca o minge de tenis. Aa cum arată mingea pe un teren de tenis verde deschis. Întreaga lume, de ambele părți ale autostrăzii, în această singură culoare. Galben. În vălătuci, în valuri mari și înspumate de adiere galbenă în vântul fierbinte stârnit de trecerea mașinilor, iradiind dinspre acostamentul de pietriș al autostrăzii în direcția colinelor galbene. Galben. Proiectând lumina galbenă înăuntrul mașinii noastre. Helen, Mona, Stridie, eu, noi toți. Pielea și ochii noștri. Detaliile întregii lumi. Galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tu nu vezi...eu nu aud... îți povestesc negura mării plasă de păianjen nemărginire îmi spui c-o știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin tine îl simt adiere de pace e frig mă strângi cu aripile păsări albastre pe lună și-un țipăt de pescăruș orb tremură neclintirea un abur roșu-n noapte Doamne cît de frumos zicem deodată privind boarea de lumină prin ochii mei tu și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele tale amiaza are gustul merelor roșii părul tău este adierea grânelor dezlegate privirea mi-o scalzi cu izvorul nesecat al miracolului de a fi femeie pe trup ai cerul și bolta stelară în glasul tău fântânile devin rostiri limpezi ale nopților împlinite Geneza în prima zi gândul devenit cuvânt a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt ca mierea, Vreau să-ți simt, iar adierea! Iubita mea floricică, Zâmbetul ți-e plin de frică? Oare nu mă mai iubești? Credeam că ești din povești! Tu ești ca o domnișoară, Mi-ai pătruns în inimioară! Florina, Florina! Floare, floricea! Cu tine să fie, doar iubirea mea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în inimioară! Florina, Florina! Floare, floricea! Cu tine să fie, doar iubirea mea! Eu, te iubesc și gândul mi-e la tine, Ești tot ce îmi doresc! Oare fac eu, bine? Parfumul tău mi-e mângâiere, Și simt o dulce adiere! Și lacrimi sincere, când tu apari în vis, Iubirea noastră, vine din Paradis! Inima mea spre tine bate, Pe calea vieții tale, sufletu-mi străbate! Mama Chipul mamei mele, mereu zâmbitor, Plânge și se roagă și îi este dor, Lacrimi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putem, Dar cei ce trăiesc în țară Ăștia pe cine vina dau? Unul ce vorbește agramat E incoerent, dar cu stil aparte Se dă stilat și literat, Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși. Pot merge la mare Unde este cald și soare Sau la munte Unde este-o pajiște cu flori mărunte. Toamna Adierea suflă cald Prin covorul de smarald Și cum a trecut prin el Le-a uscat încă de ieri. Cu al lor foșnet adormitor Pășim pe ele ca pe un covor Și cum vântul bate-afară Îi duce pe copii la școală
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu mine-ai fi Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când te iubeam Mă îmbrățișai. De nu mi-ai zâmbi, Veselă nu aș mai fi, Ce copilărie fericită Și mereu de griji ferită! Ionel Prin crengile codrului, Răsună adierea vântului, Cum fluieră ușurel, Întristând pe Ionel. Bate vântul bate, bate Tot mereu din altă parte Și se duce la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a trecut peste mine ca un suflu binecuvântat, așa că și eu, ca miile de călători la țărmul mării, am fost salutat de Marea Albastră cu tot misterul ei ce a fost și ce are să vină. Barbu Flavia-Maria, clasa a VIII
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în groapa ta, acum încerci, cu mintea ta, să cuprinzi neștiutul, să înțelegi neînțelesul și să pătrunzi nepătrunsul? Ai vrea oare ca toată apa din mare să încapă într-o groapă atât de mică?”. L-am privit atent, până ce o adiere de vânt l-a făcut să dispară. M-am trezit și, uitându-mă pe fereastră, m-am bucurat să văd că începuse din nou să ningă. Dragoman Diana-Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească tălpile obosite de atâta alergat prin viață, iar ploaia de vară să îmi mângâie palmele și să mi le
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]