3,016 matches
-
că ți-ai consumat “bateriile”, deoarece toate acestea sunt doar din partea ta pentru el. Urmează multe lacrimi care îți “crestează” sufletul, simți cum suferința, cu toata puterea ei, sălășluiește în tine. De orgoliu nu mai vorbim, acesta este doar o adiere a “văntului” năprasnic ce îți răscolește sufletul. Mai rămâne să leșini de “durere” sufletească și poți spune că a-i bătut filmul. Oscarul pentru “Cel mai bun film de dramă” este al tău și nu te bucuri, deoarece în acest
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
care va distrage atenția celorlalți. De aceea, este bine să învătați și glume. Nu se știe niciodată! Pe lângă faptul că creează o atmosferă “veselă”, acestea te pot scoate dintr-o situație penibilă, sau pot elimina o posibilă ceartă. VESTIMENTAȚIA ESTE “ADIEREA PERSONALITĂȚII” Nu puține sunt femeile care nu știu să se îmbrace. Nu mă refer la faptul că nu sunt în pas cu moda, ci pur și simplu fac alegeri vestimentare nepotrivite. Se îmbracă cu lucruri de vestimentație care le dezavantajează
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
sun și amica noastră se manifestă a fi foarte bucuroasă. Ne somează să luăm și prînzul împreună. Parcurgem sate lungi, pline de radare, pline de tot felul de restricții, dar cu gospodari grozavi. Curțile sînt curate, aranjate, excelent întreținute. O adiere de amărăciune mă sîcîie. Mă gîndesc că pe la noi nu există această preocupare. Monica a deschis poarta mare, ne-a pregătit loc de parcare la umbră și, încă ținîndu-se bine, ne invită în salonașul ei. Un salonaș plin de amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se udau pe față, pe cap, pe unde puteau. Umiditatea îți făcea trupul lipicios, dornic de un duș rece. Doi bătrînei, periculos de congestionați la față, s-au așezat la o masă. La umbră, dar fără nici cea mai mică adiere de vînt, au cerut o cafea și apă. Eu le-aș fi recomandat doar apă, dar nu mă bag, ăsta-i obiceiul meu. O tînără cu decolteu generos, cu spatele gol, fără pălărie, face fotografii. Vrea o fotografie cu Rigoberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ridică zidurile colea în vale. - Sunt de aceeași părere cu tine și nu-mi rămâne decât să te aștept acolo... Am rămas să mai privesc la bătrânii brazi, emblemă a scurgerii implacabile a timpului. Foșnetul lor moale este răspunsul la adierile zefirului primăvăratec. După ce mi-am umplut sufletul cu lumina limpede a primăverii, am pornit către mănăstirea Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
continuu!“ Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc și o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în aceste zile, o vizită în piața Obor e o experiență inițiatică. Deasupra întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
retorul va socoti că își poate per mite orice (și oricât!). De menționat sunt și câteva artificii de parcurs (admit că, la răstimpuri, le-am practicat eu însumi). Când discursul e deja răscopt și publicul așteaptă cu sufletul la gură adierea anticipativă a vreunei fraze de încheiere, oratorul își ia seama și spune: „un ultim cuvânt“, sau „încă două propoziții și voi încheia“, sau „aș mai avea doar o problemă de amintit, dacă mai suportațiă“ „Nu, nu mai suportăm!“ - strigă mut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o curiozitate mai curând deviantă, cu consecințe, pe termen lung, deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele chinezești, exotice și misterioase), „Cuore
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu o față Întoarsă spre trecut - spuneți-i rădăcină sau temelie. Poate e nevoie și de o floare - ale sale, dintru ale sale. Motiv pentru care eu pun mereu Ziua mediului În relație cu trestia, aceea cu „coama“ legănată de adierea vântului, același care-i vălurează apa de la picioare, căci această zi Înseamnă sau trebuie să Însemne În primul rând protecția sărbătoritului pentru a nu deveni un comemorat. Iar această plantă o face În mod remarcabil, așa fragilă cum e... Merită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce le scutură pe toate 125 . Codrul, ca și copilul în naivitatea și impresionabilitatea sa sinceră, își deschide inima-n lumina misterioasă a lunii: dragul codru, troienindu-și frunza toată,/ Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată126. Adierea de vânt, troienirea și duhul pădurii deschid perspective către văile cosmosului. Referitor la stadiile inițiatice pe care le sugerează Eminescu în poezie, fiind vorba de codru, explicația din Călin devine firească numai dacă treci codrii de aramă, adică pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mine vreodată să mă ducă în călătoriile lor, să văd ceea ce mai este pe drumurile țării, să iau aer? Să merg în vreo zi, cât a fost vara de lungă, la ei la vilă, să stau la soare, să simt adierea vântului, să-mi vizitez casa, holul sau baia promisă? Nimic! Și dacă aș fi fost chemată, cum aș fi fost tratată? Că, odată, odată când eram mai în putere, a venit unul din ei, m-a dus la vilă, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
moșia noastră? Ba să n-am nici o grijă, Îl găsește părințelul cât ai clipi pe prostu’ ăla, numa’ să plece ăștia odată pentru două-trei zile la vreo nuntă, da, poate sâmbăta viitoare. Soarele era Încă iute, dar spre seară simțeai adierea vântului Întețindu-se cu foșnet de frunze uscate prin lanul de porumb. Buceagului făcut bucăți, chiar n-am mai fi avut ce să-i facem până n-ar fi apărut piesele noi și tabla de care aveam nevoie pentru tinichigerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
treaba și ieși cu fața curată dinaintea părinților. Nu cu una din alea de teapa Tansei, care să-ți mănânce banii lu’ tata. Se uita cam strâmb Cezărică la ruina Buceagului, părând să se destrame și să se risipească În adierea Înserării. Probabil că se pricepea, deși nu era nevoie de cine știe ce pricepere ca să-ți dai seama. Bine că nu zicea nimic și nu-i venea la-ndemână să-și dezamăgească gazdele. Venise și Leontina și bărbatu-său și coborâsem motorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă-sa nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de lucru cu mine, iar Într-un târziu Îmi spune că-s prea bătrân. Repetă asta și a treia oară spuse că suntem amândoi prea bătrâni. Chicoti, suntem niște bestii bătrâne, boarea de disperare voluptoasă din glasul ei era o adiere dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva bun și ea a venit cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru o clipă...!” „ - Hm ?!... Ce idee !”, îmi șopti rar, un alt gând... „Ce înseamnă a retrăi timpul trecut, a-l avea... a-i da viață ?!.. hm !”... „...Nu, nu !... continuă, tot el, viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt... Am uitat cum e să fii copil !” „ Da, !.. Așa este, am uitat..!”, murmurai eu înfiorat. „ Ai spus ceva...?!”, mă întrebă un coleg. „ Nu, nu.. m-am gândit, așa..!”, i-am răspuns. Gândul acela m-a întristat și mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vara lui 1946!.. De la Paști și până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate cu brazii și gorunii.. vorbea limba urșilor și a cerbilor, și se înțelegea, doar din ochi cu vulturii.. Chiar și frunzele, prin adierea lor, păreau să-l recunoască.. Revenit acasă, din război.. n-a acceptat oprimarea comunistă și nici ocupantul rus, împotriva căruia luptase, el, cât și frații săi...Alexandru, locotenent, căzut în infernul de la Harkov, iar Vlăduț, la „Cotul Donului” , și a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și acum l-a urmat fără nici o șovăială. Au colindat zi și noapte toți munții... uneori stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas frunzelor, florilor și ierbii... „ - El spunea că-i... ”Răsuflarea pământului”..!”, murmură Cârțu mai mult pentru sine. După o vreme, tot el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta cea negrăită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cea din urma dată, spre mormântul „Filologului” primul luptător din munții Neamțului căzut în luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten.. dormi în pace !”. Ceva murise și în el, murise odată cu camaradul și prietenul său. La fiecare adiere de vânt, brazii, în toată măreția și înălțimea lor... vâjâind, parcă ar fi șoptit povestea „Filologului”... povestea lor... Începu retragerea spre creasta Hășmașului Mare.. ... Luna cobora după creastă.. versantul estic se întunecă. Prin întunecimea pădurii, ca orbeții, partizanii urcau tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet, după blocul din față... Plopii din fața ferestrei, lungiți spre cer, ca niște fumuri, ascuțite de argint, cu jocuri de luceferi galbeni prin frunzele aurite de toamnă.. la fiecare adiere, mai lăsau o salbă... Privind afară, în noapte spre cer, pe care acum îl vedeam, îl simțeam ca real, rămăsei pentru o clipă adâncit în gânduri.. Mintea complet trează, alerga de colo-colo, parcă ar fi vrut la acel ceas din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
da, să nu uit.. pe 25 octombrie.. în față la Seminar !.. Ieri, da.. ieri, în Grădina Publică, băieții au hotărât... să mai telefonăm colegilor pe care îi mai știm... da, da.. să nu uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită de o adiere de vânt care pătrunse în casă cu răcoarea dimineții. Simții cum pleoapele grele îmi căzură peste ochi, ca niște obloane... „ da, da... să nu uit...pe 25 octombrie.. la.. Se-mi...”, și alunecai fără să știu, într-un somn adânc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și apărânduse cu ce i-a înzestrat Dumnezeu. Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă... Tristețea lor răspândește melancolie pătrunzând și în sufletele oamenilor. Bătrânii copaci, de parcă mi-ar fi ascultat gândurile, își clătinau în răstimpuri, puținele crengi... la câte o adiere de vânt. Frunzele îngalbenite de toamnă, se desprindeau de creangă la cea mai ușoară legănare. Desprinse.. intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o clipă, în zbor de pasăre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]