12,537 matches
-
favorizează coitul, element susținut prin mai marea fertilitate a speciilor animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmaseră ordinul, dar nu avea vreme să verifice. Zorindu-se, Își deschise drum printre țesăturile care Îl Împiedicau. Își ținea mâna pe mânerul dăgii, fără a se Întreba ce va face dacă s-ar fi pomenit față În față cu adversarul, În cazul În care acesta ar fi fost În posesia unei arme lungi. Dar ceva din sinea lui Îl asigura: nu cu fierul ucidea omul acela, dacă de un om era vorba. Antilia dispăruse și ea prin același loc. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul Îndesat al lui Bargello ocupa spațiul gol dintre două rânduri de pânze. Rămăsese acolo țintuit, trăgându-și suflul, Însă cel puțin sosise. Fiți atenți, e aici! Aleargă spre voi! strigă Dante. Probabil că misteriosul adversar Își dăduse și el seama că sosiseră oameni Înarmați, iar acum Începu să fugă din nou În sens contrar, venind spre prior, ca și când ar fi hotărât că, acum, acesta reprezenta primejdia cea mai mică. Silueta Învăluită În pânze se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea pe adversari de plăcerea de a se insulta față În față, de a-și alege potrivnicul cel mai urât, de a-și dezlănțui ranchiuna personală sub pretextul rivalității politice. Avea senzația că omul acela ascuns fusese ucis În mod deliberat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna, de astă dată țintindu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai jos, În dreptul inimii. Împlântă pumnalul din răsputeri. Dar celălalt izbutise, smucindu-se amarnic, să se elibereze din strânsoare, și din nou lama rată, deviind dinspre inima spre care se Îndrepta și afundându-se În mușchiul umărului. Simți cum forța adversarului său cedă pe neașteptate, ca și când spiritele vitale l-ar fi abandonat. Ridică Încă o dată mâna, dar ceva Îl apucă de braț, Încercând să Îl oprească. Se Întoarse din instinct, ca să lovească noul adversar care Îl amenința din spate, În timp ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se În mușchiul umărului. Simți cum forța adversarului său cedă pe neașteptate, ca și când spiritele vitale l-ar fi abandonat. Ridică Încă o dată mâna, dar ceva Îl apucă de braț, Încercând să Îl oprească. Se Întoarse din instinct, ca să lovească noul adversar care Îl amenința din spate, În timp ce cu stânga continua să strângă gâtul lui Veniero. Antilia era aplecată asupra lui. Ceva din atitudinea ei Îl reținu: nu părea să privească spre el, ci dincolo de umărul lui, spre Veniero. Părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
respectiv, Gangele cu obiectivul maxim, atingerea „oceanului exterior” - formulare misterioasă, prezentă În textele autorilor antici, a cărei semnificație reală nu a fost Încă descifrată mulțumitor de istoriografia modernă. De patru ani este căsătorit cu Roxana, fiica nobilului ahemenid Oxyarthes, redutabilul adversar care condusese rezistența de la Sogdiana. Roxana este Însărcinată, ceea ce Îl umple de bucurie atât pe tatăl care urmează a fi, cât și pe regele care speră să-și asigure astfel necesara succesiune la tron, cu toate că unii dintre comandanții macedoneni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al III-lea, și Parysatis, descendentă a nobilului Ochos. În același timp, Își convinge apropiații să-i urmeze exemplul: prietenul său cel mai bun, Hefestion, Îi devine cumnat, Însurându-se cu sora Statirei, Drypetis; marele general Seleucos ajunge ginerele altui adversar de pe câmpurile de bătaie, Spithamenes, ca soț al fiicei sale, și Îi va rămâne alături inclusiv după moartea lui Alexandru; Peukeutas, eroul campaniei din India, cel care salvează viața regelui În timpul asediului fortăreței maliilor, se conformează și el fără regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să facă din celebra falangă moștenită de la tatăl său, Filip al II-lea, o structură militară complexă, cvasi-profesionistă, capabilă să se adapteze cu flexibilitate atât la relieful extrem de variat, cât și la diversitatea tacticilor și a mijloacelor de luptă ale adversarilor - persani, egipteni, sciți, indieni -, care Îi opuneau succesiv războaie deschise, acțiuni de gherilă, ambuscade viclene, elefanți etc. Construiește o armată mixtă, recrutând, Într-o primă instanță - respectiv, Înaintea campaniei indiene -, 30.000 de tineri persani, cărora, ulterior, În Babilon, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne tachinăm? - Qui s’aime, se taquine zice francezul, și știe el ce zice. Hopaa! Promițător, ca să nu sper mai mult. Tactica ideală În astfel de situații este să te faci că n-ai prins aluzia și să-ți obligi adversarul să repete sau să pluseze. - Nu mi-aș permite să te contrazic pentru nimic În lume: la experiența ta franco-erotică... - Touchèe. La capitolul delicatețe se mai putea lucra, dar... treacă de la mine de data asta. Despre ultimele zile ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probabil că tocmai mi-ai servit o mostră din atât de specialul umor englezesc. N-are poantă, În schimb, Îi lipsește hazul. - Absolut deloc. Repet, șahul e un joc de noroc sută la sută: dacă ai norocul să nimerești un adversar mai slab, câștigi; dacă nu, nu. Poftim, acum poți să râzi... Cât privește chestia cu umorul, ce să spun... bine că are Dracula al vostru un umor absolut demențial! - Sunt nevoit să-ți atrag atenția că persoana care a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
start: doar două decenii de dezvoltare În condiții normale, În speță, neafectate de război - anii ’20-’40, să spunem -, contra două secole de capitalism, netulburate de fenomene adverse majore. Și totuși, Rusia a reușit să Înregistreze rezultate comparabile cu ale adversarilor În domeniul industriei de război, edificându-și un arsenal militar gigantic, performant și de temut (a devenit putere nucleară doar cu un an În urma americanilor), și i-a depășit clar În materie de tehnologie spațială. Timp de vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i se poate opune, fiind prea slab, prea fragil, prea neajutorat. Mi-am dat seama că beția puterii nu e o simplă figură de stil, că ea există cu adevărat, zace În noi toți În stare latentă și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
destulă influență ca să poată provoca un adevărat scandal și toată lumea să afle adevărul. Altfel, dacă băiatul moare, nu va mai fi cine să te apere și toată vina va cădea asupra ta. — Negociezi din ce în ce mai bine. — Asta pentru că am un bun adversar. — Ce vrei să spui cu asta? întrebă celălalt, deranjat. Că ești cel mai încăpățânat interlocutor cu care m-am înfruntat vreodată. — Nu mă supăr, pentru că ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
posibil. — E sigur. Noi, tuaregii, știm mai multe despre efectele setei, și de aceea nu ne face plăcere ca nici măcar cel mai rău dintre dușmanii noștri să sufere ceea ce, fără îndoială, este cea mai groaznică moarte. - Arătă cu degetul spre adversarul său: Fii sigur că în orice alte împrejurări n-aș fi acceptat niciodată să negociez. V-aș fi tăiat beregata fără milă, dar legile poporului meu sunt foarte stricte în privința asta: setea trebuie folosită ca armă de luptă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încercare de a-ți satisface orgoliul, și mi se pare foarte bine, dacă asta n-ar fi atras atâtea probleme și n-ar fi cauzat atâtea morți. — În privința asta sunt de acord cu tine - recunoscu imohagul, lăsându-l perplex pe adversarul său. Nimic în toată această afacere stupidă nu justifică moartea unui om. — Mă bucur că aud asta, fiindcă acest lucru l-am spus și eu chiar din primul moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau cămile, ce importanță are? Nu întotdeauna câștigi. — Eu nici măcar nu-mi mai amintesc cum e asta... - remarcă numărul opt, care până atunci nu spusese nici pâs. Ultima dată am câștigat la puncte; mie trebuiau să-mi dea treizeci și adversarului meu doar patru. Meseria asta a devenit scârboasă. E mai rentabil să te faci pirat informatic. Sud-africanul îi aruncă o privire severă. — Nu e momentul să facem bancuri proaste - spuse. Când o să se afle asta, puținul prestigiu care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu ce crezi, de ce mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
profesorul Angelo, trăiam în mijlocul unei colecții remarcabile. Dar ar fi nedrept să spun că și-a adunat laurii numai de pe urma grădinii sale zoologice. Știa pe de rost Brehm-ul cel mare, iar pe deasupra încă trei specii de insecte. În zadar susțineau adversarii lui că cele trei specii de ploșnițe erau deja cunoscute - sau măcar că prizonierii de război le cunoșteau, doar ei le aduseseră în țară - pentru că tot orașul a sărit în ajutorul profesorului Angelo și nici presa, după cum îi era obiceiul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zâmbi ușor, nu așa se ține cuțitul dacă vrei să-l folosești ca pe o armă de luptă. Încă odată i se confirma că cei trei nu sunt bătăuși de profesie, așa încât se relaxă puțin. Începu să se apropie de adversarul său, căutând să-i prindă privirea, dar fără să scape din ochi mâna în care avea arma. Individul se retrăgea înapoi, neîndrăznind să-l atace. Acum nu se mai bâțâia pentru că, mergând cu spatele, trebuia să fie atent să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplă. În febra luptei uitase tocmai de cel pe care îl urmărea. Probabil că individul stătuse ascuns printre copaci, iar acum se apropiase și el, încercând să-i cadă în spate. Se întoarse brusc ca să-l înfrunte pe noul adversar. Acesta era la un pas de el, ținea de asemenea un cuțit în mână și încerca să-l înjunghie cu acesta. După cum lansase atacul, Cristian înțelese pe loc că bărbatul nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]