6,858 matches
-
datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva de ani. —Moștenise de la mama voastră...? Era credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu putință. Dar timp de două decenii de cercetări de teren, nimeni nu refuzase să se supună testelor sale. Zâmbi și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter își împinse înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce v-a adus în Nebraska? Ea zâmbi și-și înclină capul, de parcă ar fi ținut un măr sub bărbie. Presupun că n-am mai suportat agitația și nebunia metropolei. Ceva îndepărtat o preocupa. Demascată, deveni timidă. Expresia ei îl agita, deși el o ceruse. Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a lăsat mie în grijă. Dacă ăsta e brațul ei, întrebase Weber, atunci al dumitale unde e? —Păi, chiar aici, normal! Poți să ridici brațul? — Dar îl ridic, domnule doctor. Poți să bați din palme? Numai mâna sănătoasă, dreapta, se agita în aer. Bați din palme? Da. Eu nu aud nimic, dumneata auzi? — Păi, într-adevăr e cam încet. Dar asta din cauză că nu prea am de ce să bat din palme. Confabulație personală, o numise neurologul Feinberg. O poveste care să restabilească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou adevărat. Zăcând în camera sa de motel la ora două noaptea, Weber aproape că simțea acest adevăr în membrele pe care și le număra - o singură ficțiune solidă e întotdeauna mai tare decât adevărul risipirii noastre. Se trezi agitat dintr-un vis în care munca lui o luase pe căi foarte greșite. Era încă hipnopomp. Puls accelerat și piele umedă. Un proces rece îi fremăta chiar sub stern. În New York se întâmplase ceva ce trebuia să repare. Visul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întrebă dacă nu cumva luaseră ceva substanțe recreative înainte de venirea lui, dar nu simțea nici un miros. Karin se ridică și se apropie de Weber, cu fața plină de bănuială. — Asta a fost, nu-i așa? Mark începu să se agite. Ce se întâmplă? Ai demascat-o? O arestezi? Weber i se adresă lui Karin. Am vorbit cu doctorul Hayes. O să vă recomande terapie cognitiv-comportamentală intensă, așa cum ne-am înțeles. —O să meargă la bulău? Mark o înșfăcă pe Bonnie de antebraț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi doar dacă sunt în pericol. Am ajuns să ne cunoaștem destul de bine în ultimele două-trei luni ca să-mi zici măcar atât. Mi-ai spune dacă ai avea de gând să-mi faci iarăși rău, nu-i așa? Karin își agită brațele ca un cimpanzeu luptându-se cu limbajul semnelor. Bonnie răspunse în locul ei. — Nimeni n-o să-ți facă rău, Mark. Dacă suntem noi lângă tine. —Deci, Doamne! Nu s-ar băga la asemenea cheltuieli dac-ar vrea doar să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin. Leziunile îl deblocaseră cumva, îi îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și se agita pe treptele de la intrare, gâfâind înnebunită. Se ținea deoparte, scheunând, amintindu-și cum fusese maltratată de mâinile stăpânului la ultima lor întâlnire. Dar amintirile mai vechi triumfară. În timp ce oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate căcaturile alea. Ea rămase pe loc, o dioramă rânjită de muzeu. —Cum adică ți-e dor? — Știi tu - vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să răpăie peste tot în jurul lor. — Și atunci de ce Dumnezeu ai vrut să ieșim la pescuit? —Ei, haide. Nu fi copil. Trei sferturi din ce spun la emisiunea aia e plătit de un sponsor sau altul. Weber începu să se agite, dar Mark nu putea fi convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuse ea. — Deci chiar ai ajuns să faci muncă voluntară în folosul cocorilor? Ea îi întoarse zâmbetul, contraatacând. —Să vezi și să nu crezi, dar chiar mă plătesc. Nici ei nu-i venea încă să creadă. Timp de câteva săptămâni, agitându-se ca să arate că merită să fie angajată, citise toate rapoartele pe care le întocmise vreodată Adăpostul. Și chiar de la început, Adăpostul îi încredințase responsabilități adevărate. Într-un mod care o făcea să se simtă vinovată, noile ei îndatoriri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vreau să spun că ai făcut tot ce se putea face, în condițiile date. Daniel stătu treaz toată noaptea. La un moment dat, după ora unu, începu să se zvârcolească atât de rău, încât ea se trezi din propriul somn agitat suficient cât să-i pună o mână pe umăr. —Nu-ți face probleme, mormăi ea, pe jumătate cufundată încă în vise. A fost doar un cuvânt. Pe la trei, se trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
propriul somn agitat suficient cât să-i pună o mână pe umăr. —Nu-ți face probleme, mormăi ea, pe jumătate cufundată încă în vise. A fost doar un cuvânt. Pe la trei, se trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme. El rămase nemișcat, o ureche care auzea tot, afară, pe câmp, pândind ceva important. Mută-ți sfera auzului înăuntrul sferei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spună. Bătălia se dă în tot corpul lui. Se zbate să ajungă la lucrul aflat la doar un metru de el. — Creierul meu, toate bucățile alea separate, care încearcă să se convingă una pe alta. Zeci de cercetași rătăciți care agită niște lanterne de doi bani în pădure, noaptea. Unde sunt eu? Weber ar fi putut spune povești. Cei afectați de automatism, cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi altul în loc? O lanternă simplă, de doi bani, care să se agite în întuneric? Din nou piele de găină. —Explică-mi ce vrei să spui. Mark își acoperă ochii cu palmele. —„Explică-mi ce vrei să spui.“ Omul vrea să știe ce vreau să spun. Își răsucește capul cu amărăciune. Tonul coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea se va întoarce, dacă nu acum, atunci la anul pe vremea asta. Stau de vorbă mai mult timp decât realizează Weber. Și, cu fiecare răspuns de care Mark are nevoie, Weber devine tot mai nesigur. Ceata de Cercetași, care agită lanterne înșelătoare în pădure, noaptea, s-a împrăștiat. Toată viața a știut că nu era altceva decât trupa asta improvizată. Doar că acum ceva se descătușează în el, iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică, încep bolboroselile matinale obișnuite, răbufnind ici și colo în tentative de balet. —Ți-am spus eu, șoptește ea. Orice ființă dansează. Una câte una, păsările încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o femeie nespus de frumoasă, care a murit arsă Într-un accident de automobil. El a văzut scena cu ochii lui - oare poate fi ceva mai Îngrozitor? Ei bine, după felul cum pășea, se vedea că domnul Gates este deosebit de agitat: era și el un tip Înalt și gras și se vedea cum Îi tremură fălcile cînd se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl atrag ferestrele. Fereastra să nu aibă perdele că le dă jos. Supraveghează porumbeii și vrăbiile care se agită dincolo de geam. Nu e prefăcut, nu minte și nu lingușește pe nimeni. Doar dis-de- dimineață, când mă trezesc din somn, „se pisicește” îndelung. Mai nou se pisicește și după ce face câte o boacănă. ...Dar cel mai important lucru: cum l-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
într-o capsulă, nu putea decât printr-o logică extrem de lărgită, să stabilească un statut legal de apartenență la o anumită planetă. Probabil că argumentația ar fi continuat dacă în momentul acela Enin, aflat lângă el, nu s-ar fi agitat, spunând: - Ce naiba de loc mai e și ăsta? Unde ne aflăm? Era cu totul alt punct de vedere. Și, când privi în jos spre băiat, Gosseyn văzu că împăratul Dzan nu se uita la panorama orașului de dedesubt, ci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să fie grea și întunecată ca toate celelalte, însă a schimbat conținutul gândurilor mele, cursul vieții mele. Bărbatul și femeia pe care i-ai trimis în grajdul meu, nu au venit nici cu forța și nici cu bastonul, nu se agitau și nici nu amenințau. Au intrat lin, umili și modești. Și, atunci, în momentul cel mai întunecat al nopții, am văzut Soarele în persoană. Acea lumină și acea căldură cărora le-am dus dorul toată viața. În noaptea adâncă, în jurul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
face cu maniera în care se reîntorcea acasă în fiecare seară, ca un animal care este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
altă istorie, de altă zariște cosmică care și ea urcă în cocie cu spondiloză și mult mai grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e în pericol: cum se poate să se întâmple toate acestea, cum se poate ca Beji-tanti
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]