179,567 matches
-
porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu cuie. Începe să sune a obsesie! Dacă ești infirm, nu înseamnă că trebuie să le faci tuturor viața imposibilă aici, închipuiește-ți! S-a îndepărtat pe hol și fesele ei ascuțite, parcă, mă priveau cu aceeași ură ca și ochii ei. Nastia a trecut atunci ca o cometă, lumina ochilor mei. -N-o ascultați pe scorpia asta bătrână, unchiu Fedia! mi-a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din Muncitorii invers, și-a pus o jumătate de pulpă pe pat și și-a luat zborul aproape imediat
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies sub portalul bisericii care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă de la ușă, fiecare cu luminița lui în căușul palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Baciu, Al. Busuioceanu, Ion Caraion, Nina Cassian, Matei Călinescu, E. M. Cioran, Al. Ciorănescu, Aron Cotruș, Mircea Eliade, Paul Goma, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, I. Negoițescu, Virgil Nemoianu, Lucian Raicu, Dumitru }epeneag. Și aici ar mai fi nume de adăugat (Al. Vona, de exemplu), dar să ne resemnăm că există o foarte bună Enciclopedie a exilului literar românesc (1945-1989), cea a lui Florin Manolescu. Totuși, nu pot trece cu vederea două-trei carențe: la scriitorii
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
a admiterii unei boli înseamnă un bilet rapid și sigur către cuptoarele de la Birkenau, al căror fum le amintește permanent situația în care se află. Viitorul scriitor se află printre puținii care au contrazis axioma de întâmpinare în lagăr: De aici nu se iese decât pe coș. Dacă primul roman era povestea celor care încercau să supraviețuiască lagărului Buna, Armistițiul redă experiența supraviețuitorului, a fericitului pe care providența sau abilitatea l-a scăpat de selecții. Armistițiul e un jurnal de călătorie
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
cititorului. Primo Levi e, mai mult decât orice, un povestitor. Inventariază, cu pasiune de colecționar, figuri, întâmplări... Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
țară, m-am dus la munte, după o săptămînă de muncă, decît să mă enervez cu votatul. Îmi pare rău, dar, dacă am stat acasă, asta înseamnă că nu ne prea interesează cine iese din căciulă. Ca să nu spun că aici se ascunde un vot în alb. Un mic întreprinzător care a stat acasă, om cu idei de opoziție, mi-a explicat că dacă se schimbă puterea, el nu va mai ști cui trebuie să-i dea darul, ca să-i meargă
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
face la ordin. Nu ne irită că o parte a presei e telecomandată. Nu ne indignează nici măcar furturile electorale. Stăm acasă și ne plîngem la o șuetă că în România n-o să se schimbe nimic încă douăzeci de ani de aici înainte. Cei mai informați țin teoria că și în Occident nu se duce lumea la vot, iar acolo lucrurile merg bine. De fapt accentul ar trebui pus invers. În Vest alegătorii își permit să stea acasă, fiindcă cine vine la
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
nu surâs, un ante-surâs într-o expresie gravă, degete care nu ating pe nimeni în ramă și ar trebui să mă atingă. Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
cu pumnul strâns. Scriitorul Dinu Flămând - Timp de mulți ani, până la sfârșitul comunismului, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. La Neptun, în mijlocul unei sărăcii absolute, vilele de vară ale persoanelor importante din dictatură. O fi foarte diferit aici? Astăzi? Acum? Din câte îmi amintesc, nici un preot, în Portugalia, nu s-a rugat pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Cel puțin cât știu eu. I-am făcut din nou semn bărbatului gras, am plecat. Mi-am făcut semn și
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
cu un colac, căruțe de țărani pe drumeagul din stânga mea, clopoțeii catârilor brusc veseli. Sunt foarte departe de casă, eu care știu tot mai puțin ce înseamnă o casă și totuși, parcă, nu sunt departe de nimic. Aș putea rămâne aici să aud căruțele, s-o iau de la capăt, să mă înțeleg cu corbii. Să fiu un bărbat gras într-o piscină de hotel. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
fie viață înainte de moarte. Călugări budiști pe aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot mai lent, mai difuz. O fi fiind viață înainte de moarte? Nu-mi mai simt picioarele, brațele. Nu mai am corp. E bine să dormi. Visăo, 4.11.2004 1) în românește în text.
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Redutabilă putere maritimă dominantă în spațiul mediteranean, adversară directă a Romei în trei prelungite confruntări militare sângeroase, Cartagina capătă o dimensiune legendară în scrierile latine. Cetatea punică a trezit în același timp disprețul, ura și fascinația adversarilor săi. Bogățiile acumulate aici încă din timpul când Roma abia își începea ascensiunea, extravaganța moravurilor orientale, dar și aspectul fizic al acestor străini tatuați și machiați, îmbrăcați în haine viu colorate, amatori de parfumuri și bijuterii, îndrăzneala strategiilor militare adoptate de urmașii fenicienilor, ca
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Există și scenarii că unii dintre liberali ar vrea ca Băsescu să piardă, pentru a putea provoca ruptura de PD. Despre cei din această categorie se mai spune și că nu ar exclude posibilitatea unei colaborări postelectorale cu PSD-ul. Aici însă cred că avem de-a face cu intoxicări al căror rost e să învenineze relațiile din Alianța DA înainte de turul doi al prezidențialelor. De unde i-ar putea veni voturi lui Traian Băsescu? De la o parte dintre peremiștii adepți ai
Cursa cu obstacole invizibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12248_a_13573]
-
însemnări de călătorie, una la Moscova, unde autorul face, cam exagerat, elogiul epocii Gorbaciov. Se întâmpla însă în 1985. El e încântat de civilitatea polițiștilor și a vameșilor, de buna, colegiala primire de la Uniunea Scriitorilor. Venit din bezna de acasă, aici este uluit de atâta lumină, de "curata orgie publicitară", sentiment pe care l-am încercat și noi, aproape cu un deceniu mai înainte, întorcându-ne din Berlinul fostei R.D.G. și de la Praga. De asemeni, se miră de abundența alimentară, de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
un joc de salon, în care amabilitățile treceau de la un combatant la altul ca florile în ziua nunții. Am, prin umare, neplăcuta senzație că nici Băsescu și ai săi nu vor face mare lucru pentru însănătoșirea morală a țării. Pentru că aici e marea problemă: prea ne-am ticăloșit, prea am devenit cinici, prea ne lucrează fatalismul. Adică prea semănăm cu Năstase și Iliescu, într-un moment în care astfel de fantoșe nu mai au trecere nici în Ucraina. Ar fi culmea
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
editură mare și prestigioasă precum Polirom a mizat foarte mult pe tineri oferindu-le o colecție întreagă pare să fi mobilizat și alte edituri să riște mai mult cu tinerii. Paralela 45 are de câțiva ani o colecție de debut - aici au apărut Sorin Stoica și Cecilia Ștefănescu, de pildă -, dar în ultimii doi ani titlurile apărute în această colecție au fost ca și inexistente. La Gaudeamus, Târgul de carte abia încheiat, numărul debuturilor a fost consistent și nu numai în
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
ambiguu: nu va fi vorba de ceea ce "suferă" scriitorul atunci cînd își exercită oficiul (posedăm în acest sens nenumărate și lacrimogene mărturii), ci de modul în care literatura contemporană și-a făcut din suferință materie predilectă. Cum s-a ajuns aici? Că scriitorii s-au considerat dintotdeauna sarea pămîntului - nu-i nici un secret. Au avut acest bizar sentiment încă din Antichitatea europeană, atunci cînd depindeau în mod direct de bunăvoința publică sau de vreun Mecena: umilința lor în fața protectorului a fost
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
umilitor. Pe termen lung, cedările morale s-au întors matematic contra autorilor lor. Iar marele public, în căutare instinctivă de scandal, e la curent mai degrabă cu mizeriile din viața poeților decît cu poeziile pe care aceștia le scriu. Nu aici vom găsi însă rațiunea ultimă pentru care publicul manifestă față de scriitori o neîncredere amestecată cu antipatie, ci în ceva mai profund - în specificul însuși al literaturii scrise din ultimele secole. Dincolo de rolul ei terapeutic și modelator, de faptul că ea
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de muncă a ales exilul nu are nevoie de diagnostice suplimentare pentru a i se determina nivelul economico-social. Peisajul rural românesc, arhaic și mizer, arată ca după o catastrofă naturală recentă, iar aspectul majorității orașelor sugerează degradarea lentă. Plecînd de aici, o mare literatură poate începe. Prin forța lucrurilor, ea nu va putea fi optimistă, dar va afișa probabil o evidentă vitalitate stilistică. Dacă Revoluția din decembrie a adus speranțe enorme transformate treptat în deziluzii, ea a adus totuși și o
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Gondry i-a regizat videoclipurile la Army of me, Isobel, Hyperballad, Yoga și Bachelorette. Eternal sunshine... se află, firesc aș zice, la jumătatea distanței dintre Bachelorette, capodopera de videoclip al lui Gondry unde se află in nuce ideea montajului de aici, și Being John Malkovich, cel mai complex scenariu al lui Kaufman, unde e de găsit tema poveștii. Spuneam că Eternal sunshine... mi se pare unul dintre cele mai frumoase filme de dragoste pe care le-am văzut. O asemenea apreciere
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări, chiar dacă acestea nu mai au nici un viitor. Michel Gondry este pur și simplu magnific. Ideea lui Cameron Crowe din Vanilla Sky este dusă aici la consecințele vizuale extreme. Fuga prin memorie a celor doi este un trip reversibil, disperat, halucinant într-un spațiu al alterității absolute, în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va ieși la suprafață și memoria va fi restaurată. Deși ei n-o vor ști. Cine nu își cunoaște trecutul este condamnat să-l repete, spune celebrul dicton aplicat aici la modul cel mai concret. Suntem "condamnați" să trăim aceeași iubire la infinit, cineva ne este predestinat no matter what sau nu ne putem depăși iubirile accidentale decât prin consumarea lor traumatizantă? Jim Carrey - despre care cred că este un
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]