3,112 matches
-
intenția lascivă a acestor străini le distruge efectul. Ptiu, drace! Fiul strânge din dinți și tace, n‑are nici un rost să‑i ia apărarea mamei fiindcă tati o s‑o atace atunci și mai tare. Până la urmă o să se potolească. Albindu‑se, încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura soluție e să se gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu face decât să savureze senzația pe care ți‑o oferă propriul corp angrenat într‑o activitate particulară în calitatea sa de corp și nimic mai mult. Apoi se repede la duș fiindcă se grăbește. Rainer și Anna o urmează albi ca varul. Sophie se tot mlădiază sub jetul dușului, iar Rainer se plasează alături ca să țină un discurs despre dragostea lui pentru ea. Spune, printre altele, că conceptul abstract de fericire e echivalent cu conceptul abstract de iubire și subliniază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
momentul concentrării, de apăsarea care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de balustradă, care e pusă acolo ca să nu‑l lase să cadă, el nefiind un bun înotător. Încheieturile degetelor îi sunt iarăși albe, așa cum bine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu cești de cafea adusă de o fată în șorț negru și cu dantelă albă la guler. Cercurile negre ale cafelelor deveniră, și ele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ministru cel mai biciclist dintre toți foștii miniștri ai României, Toader Paleologu. Să nu credeți că domnului cel chel, degeaba i-a plecat părul la plimbare de pe cap, știut fiind încă din bătrâni că: „cine e deștept chelește, cine iubește, albește, iar prostul rămâne așa cum l-a făcut mă-sa până la adânci bătrâneți". A știut el de ce, gândul i s-a dus neapărat la biciclete. Vrea ca să împuște mai mulți iepuri dintr-un singur foc. Primul ar fi, cel cu voturile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiind un regim de „cruntă exploatare a omului de către om". Și așa, cum românul care se respectă în materie de istorie, nu face nici un fel de economie la detergenți și înălbitori, și de la negru complet, istoria anilor 20-30 a fost albită din greu, toate zoaiele, rapănul și mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre 10 mai, sâmbătă spre duminică, am făcut Încă o etapă de vreo 12 kilometri până În spatele frontului. toată noaptea se auzeau bubuituri de tun de se cutremura pământul. și era tot timpul o lumină, așa, galbenă, violetă, albă. se albea și se Întuneca cerul de la rachetele aruncate pentru a lumina terenul. duminică pe la 12 m-am culcat și am visat că mă certasem cu Ticuță și cu Dada pentru că intrase În casă și răscolise toate lucrurile. tot deodată am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir și-i spuse: "Măi Dragomire, dac-au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întind ca un covor pestriț nuferii albi și sumedenie de ierburi veșnic verzi. (Simion Mehedinți) Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în textele de mai sus. 2. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: uriaș limpezi depărtată albi sumedenie umple 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
continuare scrupule. Cei doi se întâlnesc, vorbesc îndelung, își fac confesiuni. Ea pleacă la o anumită oră (o așteptau copiii), nu înainte de a se lăsa strânsă în brațe și sărutată pe frunte, pe ochi și pe gură de acest „amorez” albit de timpuriu (cum ține să sublinieze el însuși), și care, singur cu tânăra femeie, devine posesiv, „dă în clocot”!... „- Ei, hai să nu exagerăm!” - ar spune oricare cititor mai „realist”. (O cititoare - cu atât mai mult!). Dar eu înclin să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu prea se gândea la ea. Liz Îl plăcea foarte mult pe Jim. Îi plăcea cum arăta când venea dinspre magazin și deseori Îl privea din ușa bucătăriei când pleca. Îi plăcea și mustața lui. Îi plăceau și dinții lui albi când zâmbea. Îi plăcea foarte mult că n-arăta a fierar. Îi plăcea că D. J. Smith și doamna Smith Îl plăceau. Într-o zi Își dădu seama că-i plăcea părul lui negru de pe mâini și, când se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
1919 călătorea cu trenul prin Italia, având la el o adeverință de la conducerea partidului, scrisă cu creionul chimic pe o bucată de hârtie cerată, adeverință În care se spunea că e un tovarăș care a avut mult de suferit sub albi, În Budapesta, și În care toți tovarășii erau rugați să Îl ajute cum pot. Folosea adverința În loc de bilet. Era foarte timid și tânăr, și conductorii Îl pasau de la un tren la altul. N-avea nici un ban, așa că-i dădeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu erau acolo, așa că-mi zise: — Vrei o Înghețată, Joe? Holbrook se uită la el și Îi spuse rar și răspicat: — Ești un căcat, și apoi plecă cu macaronarul gras, făcându-și loc printre mese. Bătrânul Îmi zâmbea, dar se albise la față și arăta de parcă-i era rău, iar eu mă speriasem și aveam un gol În stomac, pentru că mă prinsesem că s-a Întâmplat ceva și nu-nțelegeam cum poate cineva să-i zică lu’ tata că-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea gării arunca un petic de umbră fierbinte și În ușa barului atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbatul prin perdea. — Mari? Întrebă o femeie din prag. — Da, două mari. Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de munți. Străluceau albi În soare, În timp ce pământul era uscat și maroniu. — Parcă-s niște elefanți albi, spuse. — N-am văzut niciodată vreunul, spuse bărbatul, bând din bere. — Nici nu m-așteptam să fi văzut. — Ba aș fi putut să văd. Nu dovedești nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce stătea atârnată de o grindă și, tot În pod, borcanele cu șerpi și alte specimene colecționate de tata În copilărie și păstrate În alcool, alcool care scăzuse, astfel că spinările șerpilor și ale celorlalte animale erau expuse și se albiseră), dacă te Întorceai atât de mult În timp, Îți aminteai de o grămadă de oameni. Dacă stăteai să te rogi pentru toți, spunând câte un Ave Maria și câte un Tatăl Nostru pentru fiecare, dura foarte mult și, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]