4,504 matches
-
din aproape în aproape. Unele dintre bazele militare japoneze nu au fost cucerite, așa cum a fost cazul celor din Truk, Rabaul sau Formosa, ci au fost supuse unor bombardamente aeriene intense și au fost pur și simplu ocolite. Scopul ofensivei aliate era aporpierea principalelor forțe de atac de principalele insule japoneze, după care ar fi urmat lansarea de valuri de bombardamente aeriene și o blocadă navală și la final, și numai dacă mai era cazul, lansarea unei debarcări. În noiembrie 1943
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
era cazul, lansarea unei debarcări. În noiembrie 1943, infanteria marină americană a avut pierderi grele când au atacat garnizoana de 4.500 de japonezi din Tarawa. Învățăturile trase după această victorie greu plătită au fost folosite pentru îmbunătățirea tehnicilor debarcărilor aliate. Astfel, a crescut rolul bombardamentelor aeriene și navale preventive și planificarea operațiunilor s-a făcut mult mai atent, ținându-se seama de succesiunea mareelor, și a crescut gradul de coordonare și interoperativitate a trupelor. Marina SUA nu a căutat să
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
de succesiunea mareelor, și a crescut gradul de coordonare și interoperativitate a trupelor. Marina SUA nu a căutat să se implice într-o luptă decisivă cu Marina Imperială, așa cum sugera doctrina Mahanian, și cum de altfel sperau și niponii. Înaintarea aliată nu putea fi oprită decât printr-un atac masiv al marinei nipone, care însă condamnată să rămână la țărm din cauza lipsei de combustibil. Submarinele americane, ajutate de un număr de submersibile britanice și olandeze, operau din bazele din Australia, Hawaii
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
au scufundat 28% din totalul vaselor de război nipone. De asemenea, submarinele au jucat un rol important în efectuarea misiunilor de recunoaștere în bătăliile din Marea Filipinelor, de la Midway sau din Golful Layete. Submarinele au patrulat în largul bazelor navale aliate, pentru asigurarea secutității porturilor. După numai câteva ore de la Atacul de la Pearl Harbor, Roosevelt a ordonat declanșarea unui război submarin fără restricții împotriva Japoniei. Aceasta însemna că submarinele americane erau autorizate să atace fără avertisment orice fel de vas al
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
sau militar și nu erau obligați să salveze supraviețuitorii. Deși japonezii dispuneau de un mare număr de submarine, ele nu au avut o contribuție importantă la desfășurarea luptelor. În 1942, submarinele japoneaze au scufundat sau avariat mai multe vase militare aliate. Doctrina navală japoneză, ca de altfel și cea americană interbelică, stipula că o campanie navală este încheiată cu succes în principal datorită acțiunilor de luptă a flotei de suprafață, nu de raidurile împotriva vaselor comerciale. Astfel, în timp ce americanii aveau linii
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
vaselor de aprovizionare. Japonezii au lansat o ofesivă submarină cu rezultate modeste împotriva Australiei în 1942 -1943. Când soarta războiului a început să se întoarcă împotriva Japoniei, submarinele nipone au început să fie folosite pentru aprovizionarea garnizoanelor izolate de înaintarea aliată, așa cum au fost Truk și Rabaul. În plus, Japonia a respectat tratatul de neutralitate cu Uniunea Sovietică și a ignorat vasele comerciale americane care transportau milioane de tone de mărfuri militare din San Francisco la Vladivostok. La mijlocul anului 1944, japonezii
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
ultima campanie importantă din zona de sud est a Pacificului. Într-o serie de asalturi amfibii, între 1 mai și 21 iulie, Corpul I australian condus de generalul Leslie Morshead a atacat forțele Imperiului Japonez care ocupau insula. Forțele navale aliate și cele aeriene, în principal Flota a șaptea a SUA condusă de amiralul Thomas Kinkaid, și Forța a 13-a aeriană a SUA au jucat un rol important în campanie. Campania s-a deschis cu o debarcare pe mica insulă
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
și aducătoare de pierderi nenecesare de soldați, a atins un număr de obiective: contribuind la izolarea forțelor japoneze de ocupație din Indiile orientale olandeze, a cucerit cele mai importante zone petroliere, a eliberat un mare număr de prizonieri de război aliați, care trăiau în condiții foarte grele în lagărele nipone. Luptele foarte grele din insulele Arhipelagului Japonez din Iwo Jima, Okinawa și alte câteva, au dus la pierderi uriașe de vieți omenești în ambele tabere și a dus la retragerile treptate
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
fapt, Armata Imperială Japoneză a capitulat pe 15 august. . Instrumentele capitulării Japoniei au fost semnate pe 2 septembrie 1945 pe cuirasatul USS "Missouri" în Golful Tokyo. Capitularea a fost acceptată de generalul Douglas MacArthur și de reprezentanți ai tuturor națiunilor aliate, din partea delegației japoneze conduse de Mamoru Shigemitsu și Yoshijiro Umezu. O ceremonie separată de semnare a capitulării Japoniei din China a fost ținută în Nanking pe 3 septembrie 1945. După aceste evenimete, generalul MacArthur a fost numit guvernator militar al
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
îl pierduse în 1724 și Insula Minorca (poziție foarte interesantă în Mediterana occidentală). Anul 1743 a început dezastruos pentru Împăratul Carol al VII-lea. Armatele franceze și bavareze nu au colaborat, iar feldmareșalul Broglie a fost plasat la comanda armatei aliate din Bavaria, creându-se o tensiune între acesta și comandanții bavarezi. Broglie s-a certat deschis cu mareșalul bavarez Friedrich Henrich von Seckendorff. Nu s-a putut menține rezistența datorită convergenței marșului armatei Prințului Carol pe Dunăre, Khevenhüller din Salzburg
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
corp de 23 0000 de soldați într-o linie comandată de Ducele de Gramont, iar în spatele mlaștinii, pe malul sudic al răului Main, a fost staționată artileria. 12 000 de soldați francezi mărșăluiau spre sud de Aschaffenburg, trecând în spatele armatei aliate. Însă dealurile împădurite îi împiedicau pe aliați să vadă Armata Pragmatică și să mute poziția lui Gramont.Austriecii, britanicii și hanovrezii au încercat să avanseze într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
a invadat Provinciile Unite austriece și a anexat Menin și Ypres în iulie 1744. Francezii și-au amplasat cele patru armate pe câmpul de bătălie. Pe Rin, mareșalul Coigny comandă cele 57 000 trupe împotriva a 70 000 de trupe aliate comandate de prințul Carol. O armata proaspătă de 30 000 de soldați condusă de prințul de Conti a fost amplasată între Meuse și râurile Morselle, asistându-i pe spanioli în Piedmont și Lombardia. Acest plan a fost distrus de avansul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
pe câmpul de bătălie în vara. Era Armata Flandrei, ce numără 87 000 de soldați și era oficial condusă de regele Franței, Ludovic al XV-lea, consiliat de mareșalul Noailles. Forțele franceze au invadat Provinciile Unite habsburgice depășind numeric forțele aliate. Au mărșăluit în Olanda austriacă, întâmpinând o rezistență confuză oferită de forțele olandeze. Armata Flandrei a traversat rapid Olanda habsburgică. Situația a devenit disperată pentru olandezi, asfel, guvernul olandez a trimis o delegație către regele Franței pentru a încheia pace
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
pentru olandezi, asfel, guvernul olandez a trimis o delegație către regele Franței pentru a încheia pace. Regele a refuzat. Situația Olandei habsburgice a fost schimbată abrupt de succesul traversării Rinului pe 30 iunie 1744 a prințului Carol și a forțelor aliate alcătuite din 70 000 de soldați. Mareșalul Coigny, căutând să avanseze forțele franceze, a tăiat drumul de întoarcere a inamicului și s-a retras la Strasbourg. Ludovic al XV-lea a abandonat invazia sudului Olandei, și și-a mutat armata
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
austriacă vulnerabilă. Cavaleria s-a desfășurat în linie, și a atacat flancul drept al primei linii austriece. După ce au distrus întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni, fără protecția cavaleriei, au început să predea. Regimentul Bayreuth Dragoni a învins câteva mii de trupe de infanterie austriacă și a suferit doar 94 de victime. Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
înfrângere în Bătălia de la Piacenza pe 16 iunie. Pe 12 august 1746, francezii îi înving pe austrieci în Bătălia de la Rottofreddo. În septembrie, britanici au lansat un raid în Lorient pentru a iniția o diversiune pentru forțele aliate în Provinciile Aliate. Din Bătălia de la Roucoux de lângă Liege, de pe 11 octombrie , dintre forțele aliate ale lui Carol de Lorraine și francezii conduși de Saxa, a rezultat o victorie franceză. Provinciile Unite erau în pericol, și în aprilie 1747, armata lui Saxa a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
francezii îi înving pe austrieci în Bătălia de la Rottofreddo. În septembrie, britanici au lansat un raid în Lorient pentru a iniția o diversiune pentru forțele aliate în Provinciile Aliate. Din Bătălia de la Roucoux de lângă Liege, de pe 11 octombrie , dintre forțele aliate ale lui Carol de Lorraine și francezii conduși de Saxa, a rezultat o victorie franceză. Provinciile Unite erau în pericol, și în aprilie 1747, armata lui Saxa a cucerit Olanda habsburgică până la Meuse, captând atenția Provinciilor Unite. Pe 19 iunie
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
care a fost cunoscut ca având legături cu serviciile secrete ale Germaniei. Fiind transferat odată cu administrația română pe teritoriul rămas neocupat în Moldova, la 1 mai 1917 a fost eliberat de sovietul local al soldaților ruși staționați atunci în România aliată, la Iași. Eliberarea lui Rakovski s-a făcut fără știrea și aprobarea guvernului rus, care și-a cerut autorităților române scuze pentru incident. Ajuns la Odessa, Rakovski s-a raliat revoluției bolșevice din octombrie și a devenit membru al Partidului
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
de către turci, început în iulie 1683, Sobieski se hotărăște să vină în ajutorul Vienei cu 27 000 de cavaleri polonezi, care se adaugă celor 19 000 de soldați austrieci, 28 000 de soldați germani și altor câteva mii de soldați aliați. Comanda trupelor creștine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii și turcii, supranumit "Leul din nord". La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare în bătălia de la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
, numită și Conferința din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Delegațiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, și Stalin. “Cei 3 mari”, Roosevelt, Stalin și Churchill, erau liderii națiunilor aliate cheie datorită puterii națiunilor pe care le reprezentau și a colaborării pe care o avuseseră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acești trei lideri s-au întâlnit doar de două ori în decursul celui de Al Doilea Război Mondial
Conferința de la Ialta () [Corola-website/Science/303021_a_304350]
-
Ulterior, Rusia a dobândit Insulele Sahalin și Kurile și partea nordică a provinciei germane Prusia Orientală. Majoritatea populației din Europa de est a considerat Conferința de la Ialta drept un act de trădare din partea Occidentului. Acesta își are originea în credința că puterile aliate, deși afirmau valorile democratice, au încercat să asigure stabilitatea sacrificând pentru următorii 45 de ani națiunile din Europa de Est. Conferința s-a desfășurat în Uniunea Sovietică, la Ialta, oraș din peninsula Crimeea, (reanexată la Federația Rusă, după conflictul teritorial cu Ucraina
Conferința de la Ialta () [Corola-website/Science/303021_a_304350]
-
rușilor în bătălie. Astfel, anumite steaguri lituaniene, cum a fost cel din Smolensk, a fost considerat ca fiind rusesc. În descrierea bătăliei, acești istorici au încercat să prezinte sprijinul rusesc ca fiind decisiv pentru câștigarea bătăliei. Comandantul suprem al forțelor aliate polono-lituaniene a fost regele Władysław al II-lea al Poloniei. Forțele poloneze erau sobordonate direct mareșalului Coroanei Zbigniew z Brzezia, iar cele lituaniene erau sub comanda directă a Marelui Duce al Lituaniei Vytautas cel Mare. Până de curând s-a
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945, trupele sovietice și cele occidentale (americane, britanice și franceze) se aflau pe poziții arbitrare, pe o linie care trecea prin centrul Europei. De la 17 iulie la 2 august, 1945, Puterile Aliate victorioase au ajuns la o înțelegere în cadrul Conferinței de la Potsdam, asupra soartei Europei postbelice, împărțind Germania învinsă în patru zone de ocupație (întărind, astfel, principiile Conferinței de la Ialta), și împărțind și orașul Berlin în patru zone, denumite, apoi, Berlinul de
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
de către populația locală, au fost folosite pentru a transporta o gamă largă de provizii (făină, zahăr, legume deshidratate, sare, lapte praf, etc), inclusiv peste 1,5 milioane de tone de cărbune. La apogeul operațiunii, pe 16 aprilie 1949, un avion aliat ateriza în Berlin în medie la fiecare minut și fuseseseră livrate 12.941 tone în doar 24 de ore. Recipientele variau de la containere mari la pachețele cu bomboane sau ciocolată, având parașute minuscule destinate copiilor berlinezi. La zborurile de întoarcere
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Deși, la început, intențiile puterilor învingătoare erau de a guverna împreună Germania în granițele stabilite în anul 1947, izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupație franceză, britanică
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]