KorAP: Find »[drukola/base=alică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...212 >

5,298 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

de pantaloni ca s-o șteargă de praf și a tras de inelul de deschidere cât de discret a putut. Plin de grijă, a turnat lichidul într-un pahar și i l-a dus lui Alice. Îți mulțumesc foarte mult. Alice a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de detoxifiere uluitoare. La vremea respectivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de detoxifiere uluitoare. La vremea respectivă, Alice își spusese că ar fi putut să bea și Cif și ar fi obținut același rezultat, numai c-ar fi fost mai puțin dezgustător. Hugo a fugit înapoi în bucătărie. După o căutare frenetică, a reușit să scoată la lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
clare? Nu. N-ar fi putut. Pe de altă parte... Hugo a examinat unul dintre borcane. Paste cu gust de roșii organice și mozzarella. Ei, asta era ceva mai potrivit, nu? Dacă ar fi combinat piureul respectiv cu niște penne, Alice nu putea să-și dea seama ce mânca. Bărbatul a mai scotocit în căutarea a două cratițe. Într-una a deșertat mâncarea pentru copii, în cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake. Faptul că el fusese cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la ce mai căuta Jake în căsuța ei - de fapt, în viața ei - îl tulbura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem decât eu și Theo. Pe el nu-l deranjează dezastrul. De fapt, el e principalul lui producător. Se aude cumva Theo? Urechile lui Alice, mereu atente la plânsul supărat al copiilor, auziseră ceva de la primul etaj. Hugo, aflat la jumătatea drumului către bucătărie, cu mâinile ocupate cu farfurii, s-a oprit și, imediat, a lăsat totul pe podea. A fugit pe scări, urcând câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
plânsul supărat al copiilor, auziseră ceva de la primul etaj. Hugo, aflat la jumătatea drumului către bucătărie, cu mâinile ocupate cu farfurii, s-a oprit și, imediat, a lăsat totul pe podea. A fugit pe scări, urcând câte două trepte deodată. Alice l-a auzit intrând în camera copilului și murmurând ceva liniștitor. Theo s-a oprit instantaneu din plâns. Alice s-a decis să se facă utilă până la întoarcerea lui Hugo. A adunat mormanul de farfurii de pe covor și le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
cu farfurii, s-a oprit și, imediat, a lăsat totul pe podea. A fugit pe scări, urcând câte două trepte deodată. Alice l-a auzit intrând în camera copilului și murmurând ceva liniștitor. Theo s-a oprit instantaneu din plâns. Alice s-a decis să se facă utilă până la întoarcerea lui Hugo. A adunat mormanul de farfurii de pe covor și le-a dus în bucătărie, unde, pe masa de lângă aragaz, a văzut borcanul gol de mâncare pentru copii și cratița pătată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au prăbușit în chiuvetă. Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou drumu’. O ia razna - sau, mai curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou drumu’. O ia razna - sau, mai curând, face pe dulăul- dacă te apropii la câțiva centimetri de el. Alice s-a uitat la câine. Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mai curând, face pe dulăul- dacă te apropii la câțiva centimetri de el. Alice s-a uitat la câine. Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început și el să râdă. Încercând să nu râdă prea zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe scări. Hugo a urmat-o îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
pe scări. Hugo a urmat-o îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe, fața de a lui. A sărutat-o îndelung. Când a tras-o mai aproape de el, Alice nu s-a opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui Alice, Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui Alice, Hugo a simțit trupul femeii încordându-se, apoi relaxându-se. Când și-a lipit buzele de abdomenul ei, a descoperit că Alice avea o piele catifelată și netedă, care se întindea, caldă, peste oasele bazinului, ca la adolescente. Doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui Alice, Hugo a simțit trupul femeii încordându-se, apoi relaxându-se. Când și-a lipit buzele de abdomenul ei, a descoperit că Alice avea o piele catifelată și netedă, care se întindea, caldă, peste oasele bazinului, ca la adolescente. Doar o cicatrice micuță, acum aproape ștearsă, indica faptul că odată, acolo, crescuse un copil. Tremurând de plăcere, Alice și-a întins brațele deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
abdomenul ei, a descoperit că Alice avea o piele catifelată și netedă, care se întindea, caldă, peste oasele bazinului, ca la adolescente. Doar o cicatrice micuță, acum aproape ștearsă, indica faptul că odată, acolo, crescuse un copil. Tremurând de plăcere, Alice și-a întins brațele deasupra capului, în timp ce Hugo ajungea mai jos, către chiloțeii cu broderie albă pe care, cumva, bănuise că avea să-i găsească... —Hau! Hau! Hau! Hau! Hugo a deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Hau! Hau! Hugo a deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis el chinuindu-se să se ridice într-un cot. Nenorocitul ăsta de câine cred că s-a deschis din nou. Apoi și-a întors privirea disperat către Alice. Ochii ei erau încrețiți de râs. Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum, lătrăturile se împleteau cu sunetul strident și tânguitor emis de Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Stai puțin. Nenorocit, Hugo s-a dus în bucătărie. Știa că erau niște numere de la câteva companii de taxi pe meniul de la Taj Mahal. —Eu dau telefon, cât tu te ocupi de Theo și de, ăăă, câine, i-a propus Alice venind în spatele lui. Panicat, Hugo s-a năpustit către masa de lângă aragaz ca să ascundă dovada reprezentată de borcanul cu mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Mahal. —Eu dau telefon, cât tu te ocupi de Theo și de, ăăă, câine, i-a propus Alice venind în spatele lui. Panicat, Hugo s-a năpustit către masa de lângă aragaz ca să ascundă dovada reprezentată de borcanul cu mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări în sus, ca să-și liniștească fiul. La revedere, i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări în sus, ca să-și liniștească fiul. La revedere, i-a spus Alice fluturând o mână în timp ce el se pregătea să-i închidă portiera. Mulțumesc pentru cină. Hugo a privit-o îndurerat. Cina! După tot ce făcuse ea în seara aia, una dintre cele mai groaznice seri din viața lui, oare Alice nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]