3,312 matches
-
Îmi pare atât de rău, mărturisea, că nu am trăit pe vremea Mântuitorului și că n-am putut să-I spăl rănile 126 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE când L-au dat jos de pe cruce, dar mi s-a alinat sufletul când am simțit în fiecare bolnav pe care-l în grijeam pre zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
propus fiicei sale: Alina, hai să dăm doamnelor de la geam bucata asta de slănină, da’ să nu-i spunem mamei, să fie secretul nostru! Bine? Așa au rămas înțeleși. Orele s-au scurs lent, fiecare văzându-și de ale lui. Alina să se joace și să-l solicite din minut în minut pe taică-su cu fel de fel de probleme, Horia încercând, cu disperare, să mai reducă din numărul mare de capitole pe care le avea programate pentru ziua respectivă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început și l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o fărâmă de bucurie! Ajutați-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sau apă din izvor sau petale de flori... A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple... Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt... Și i-a dat o mână stângă și o mână dreaptă pentru a-l îmbrățișa pe cel ce îl iubește... Fetița își descoperă în același
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
sau apă din izvor sau petale de flori...A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple. Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt. Și i-a dat o mână stângă și o mână dreaptă pentru a-l îmbrățișa pe cel ce îl iubește...” Steluța o întrerupse brusc pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a încetat nicicând să spere. Și de sub condeiul magic s-a născut o lume îngerească, o lume a copiilor care învață să iubească, să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
întâmplat cu bădia. - Scoală, taică, iaca a venit cumătru din sus pe la tine, spuse zâmbind fata cea mare, care își lăsase pe mâna bărbatului casa și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
poale de pădure Pleacă o nevestică în lume Cu basma neagră pe cap Singură, fără bărbat. A plecat din al ei sat Cu un prunc de legănat și nimică n’a luat Decât două nume în brață Să se mai aline în viață. Popa Cucoș Căldura se ridica ușor din pământul crăpat. A trecut vreme multă de când praful nu a mai fost liniștit de stropii de ploaie. Cumpăna de la fântână stă nemișcată. Apa s-a retras de mult și cei din
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai face. A promis că va urî locul unde se va muta. Dar nu și casa bunicilor unde găsise dragoste. Nu mai putea să urască. Îi plăcea acolo. Numai de ar fi putut să stea mereu cu ei, să le aline bătrânețile. - Unde, Andrei? Visa. Mâna lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se lăsă liniștită pe spate și așteptă cuminte cu fața în sus, să fie înălțată. Copila privi mâinile și bluza ce a fost cândva albastră cu flori mici roșii, acum toată agățată de crengile salcâmilor. Scuipă pe degete ca să-și aline durerea provocată de spini. Rupse o mână de iarbă, își frecă tălpile, apoi urcă spre picioare, și cu o altă legătură de iarbă, se șterse pe mâini. Cu dosul palmei, ca oamenii mari după o zi de lucru, șterse fruntea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sterse din nou ostenită fruntea și lăsă crucea să se prăvălească în dreapta ei. Se întinse apoi lângă ea și închise ochii. O cuprinsese oboseala, deși nu își terminase treaba. Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă e acolo. Fața nu mai era în bătaia soarelului și deschise ochii speriată. Nu era nimeni, doar un norișor. Se ridică, spijinindu-și palmele de pământ, și se uită în jur
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ar putea afirma, fără teama de a greși, că s-a produs un regres, atâta timp cât omul nu reușește - de mult prea multe ori - să observe și să înțeleagă necazul unei alte ființe și cu atât mai mult să i-l aline. Nu toată lumea are copii. Din diverse motive, mai mult sau mai puțin personale. Însă cei care au, ar trebui să se aplece mai mult spre sensibilitatea lor, cultivându-le, de mici, respectul și dragostea pentru natură și pentru celelalte ființe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sau un câine. În fața divinității, suntem toți la fel și doar egoismul ce uneori ne bântuie, poate crea diferențe. O zi obișnuită. Un parc obișnuit, dintr-un oraș ca oricare altul. În fața mea, o tânără blondă, cu niște ochi minunați, alină cu o mângâiere plină de dragoste, suferința unui suflet de animal cu ochi umezi și triști. Ochi ce o privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i. Am avut cândva un câine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii? Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, ignoranță, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt supuși. Și de nesiguranța zilei de mâine. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de nepriceput, dar de neevitat, la scandal cu nevastă-sa seara, la bătutul apei în piuă și a mezinului preșcolar, Vasile, și revenise în forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost o bună denumire, poate chiar mai bună decât orice își putuseră imagina locuitorii de pe aleea Muze lor. Doar că, așa minunat cum se dovedise,rămânea un vis ce nu avea de gând
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lumina și sprijinul bătrâneților lor. Când le vin băieților mințile la cap, e prea târziu. Sunt ca mânjii închiși în țarcuri străine. Mama nu mai poate ajunge să le dea drumul, să-i strângă în brațele ei tămăduitoare, să-i aline de toate rănile. Dacă te ascultam pe mata, mamă, dacă nu veneam, dar voiam să-mi fac și eu un rost lângă fata pe care-o iubeam și cu care m-am căsătorit oficial din primele zile, c-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins de șocul întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
regia v-ar fi insinuat auditiv Șir de cocori, mândra suavitate a lui Dan Andrei Aldea, cel care ne a dăruit neuitatul „om bun, deschide-ne poarta / dă ne o coajă și nu ne goni / și-n schimb îți vom alina tristețea / cu vesele cântece și ghi dușii“! Era fundalul sonor ideal. Asta fiindcă voiam să-i anunț într-un mod cât mai pufos pe cei câțiva prieteni ai paginii de față că, începând de astăzi, mă retrag din viața de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă va lăsa șomer... sunt foarte bolnav." Și cheamă. Ce doriți, domnișorule? Nimic, Petra, să te văd înainte de a ieși, pentru că răspândești un așa aer de sănătate, se degajă, așa, salubritate la vederea ta, că mi se pare că îmi alină... Haideți, nu se glumește așa... Așteaptă, așteaptă să te ating ca să văd dacă se lipește sănătatea ta de mine, și îi trece mâna peste față. Fiți atent și spuneți-mi ce doriți. Să te văd. Da, mai bine ar fi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
declanșată la Spitalul Furness, relevă mai multe greșeli printre care, incapacitatea de a recunoaște simptomele infecției, ignorarea părinților îngrijorați și inexactități în rapoartele medicale. Tony Halsall, directorul spitalului, și-a cerut scuze pentru tragedie. Știu că scuzele mele nu vor alina durerea părinților. Însă vreau să se știe că am luat toate măsurile necesare ca acest lucru să nu se mai întâmple niciodată”, spus el
Gravă eroare medicală în Anglia: Un copil a murit la nouă zile după ce s-a născut, deși putea fi salvat cu ușurință. () [Corola-journal/Journalistic/60370_a_61695]
-
fi putut să fie. Într-un fel sau altul, tragediile punctează succesiunea generațiilor. Și la cei foarte merituoși, și la cei mai umili. Ce se reține, în linii mari, evitând toate amănuntele, devine istorie. Omenește este cumplit de greu să alini pe cel aflat în durere, oricât ți-ar fi de apropiat. Când oricăruia dintre noi i se împleticesc pașii la ceas de cumpănă, avem nevoie de sprijin. Este foarte delicat... foarte greu să găsești modalitatea de a transmite celuilalt ajutor
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
care este înconjurată; Ocna Sibiului se află într-o regiune cu un subsol foarte bogat în zăcăminte de sare. Localnicii perpetuează o legendă în care se pomenește de Mihai Viteazul, care s-ar fi oprit la Ocna Sibiului să-și aline durerile reumatice. Stațiunea este, într-adevăr, recomandată pentru tratamentul unui complex de afecțiuni, preponderent reumatismale-degenerative (spondiloză cervicală, dorsală, lombară, artroze, poliartroze); boli reumatismale inflamatorii (stări algice după reumatism articular acut sau după infecții de focar, spondilită anchilozantă); reumatisme abarticulare (tendinoze
Agenda2004-6-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282050_a_283379]