9,188 matches
-
mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în adiere. Aș culege dintre stele Șoapte pline de candoare, Să pot dărui
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
din timpul celui de-al Doilea Răz¬boi Mon¬dial, după Dictatul de la Vie¬na, când mulți români din a¬ceastă parte au trecut Car¬pa¬ții spre Moldova sau spre Ța¬ra Românească, când mulți pre¬¬oți au fost alungați și nu¬me¬¬roa¬se biserici au rămas mul¬tă vre¬me pustii. Iată, eu, când am ve¬¬nit în această par¬te de țară, am găsit biserici în ca¬re nu se mai slujise de șai¬zeci și cinci
„BUCURIA SLUJIRII ESTE CEA CARE NE MENŢINE AICI, CĂCI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ CAUT OAIA CEA PIERDUTĂ” – DIALOG CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE IOAN [Corola-blog/BlogPost/357211_a_358540]
-
gând nesăbuit! Există încă mulți astfel de șefi, onești în comportamentul lor canin și profund dedicați misiunii încredințate (ori arogate, după caz!). Din păcate, numărul lor este într-o continuă scădere, potăile cu ochii bulbucați, apărând ca din neant, îi alungă prin metode specifice din fruntea haitei și se instalează confortabil în locul lor. Potaia despre care vorbim, provine de pe maidan și e rezultatul încrucișărilor repetate și-adesea nesănătoase, petrecute de-a lungul timpului, între potăile maidaneze, mai mult sau mai puțin
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
DE VEGHE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011. Sunt aici seară de seară Ghemuită-n locul meu, Picurând din inimioră Daruri de la Dumnezeu. Slovele îmi sunt ca mierea, Îndulcesc fiere sau ceai, Din suflet alung durerea Și șterg orice mucegai. Nu posed plete divine, Nici sub lauri nu poftesc, Peste culmile alpine Doar cuvânt curat dospesc. Eu sunt doar o picătură, Nu aveți de ce vă teme, Nu urzesc nimic cu ură, Nu am timp de-
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
prin spate îmi vin, Mă lovesc fără-ncetare Însă, nu-mi provoacă chin. Citește mai mult Sunt aici seară de searăGhemuită-n locul meu,Picurând din inimiorăDaruri de la Dumnezeu.Slovele îmi sunt ca mierea,Îndulcesc fiere sau ceai,Din suflet alung durereași șterg orice mucegai.Nu posed plete divine,Nici sub lauri nu poftesc,Peste culmile alpineDoar cuvânt curat dospesc.Eu sunt doar o picătură,Nu aveți de ce vă teme,Nu urzesc nimic cu ură,Nu am timp de-așa probleme
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
clipe Cu aripa lui suavă, Liniștea să se-nfiripe Devenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopții Să deschid brațul rănit, Să-i rostesc adio, morții, Iubind fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n întregime. Peste culmile alpine Să zburăm din zori în zori Până-n veacul care vine, Rătăciți în lan în flori. Citește mai mult Am spălat în stropi de rouăUmbrele nopții trecuteCu palmele amândouă
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
costumatSă mă poarte peste clipeCu aripa lui suavă,Liniștea să se-nfiripeDevenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopțiiSă deschid brațul rănit,Să-i rostesc adio, morții,Iubind fără de sfârșit.Fir de vis să fac din soartăîmpletind clipe sublime,Alungând noaptea din poartă,Să-ți dau viața-n întregime.Peste culmile alpineSă zburăm din zori în zoriPână-n veacul care vine,Rătăciți în lan în flori.... X. CLARIFICĂRI, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. Priviți-mă cât mai e vreme, Pe nas, să-mi puneți ochelarii, Cât încă n-
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Ignorănd nopțile crunte Când n-aveam independență. Culeg boabe de lumină Dintr-un curcubeu integru Și stropesc la rădăcină Soarele vopsit în negru. Arunc cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din mine Dintre spini să îmi iau zborul, Mă lovesc de culmi alpine Și mă năpustește dorul. Azvârl haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă ... Citește mai
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
în cupe flăcări sfinteDintr-o fragedă carențăIgnorănd nopțile crunteCând n-aveam independență.Culeg boabe de luminăDintr-un curcubeu integruși stropesc la rădăcinăSoarele vopsit în negru.Arunc cărțile pe masăCa un cartofor nervos,Caut rimele prin casăSă-mpletesc un vers frumos.Alung visele din mineDintre spini să îmi iau zborul,Mă lovesc de culmi alpineși mă năpustește dorul.Azvârl haina de pe umeriși mângâi cerul cu mâna,Culegând dintre expuneriNorul, ce-acoperă Luna.Adorm lacrima în barbă... XXVIII. DOAR EMINESCU, de Daniela Pătrașcu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Sau doar o zi pe săptămână, Să ne-adunăm, într-o echipă Cu meșteri, calfe și zidari Să construim o temelie, În ciuda multor lamentari, Ce pierd mereu în bătălie. Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
o clipă,Sau doar o zi pe săptămână,Să ne-adunăm, într-o echipăCu meșteri, calfe și zidariSă construim o temelie,În ciuda multor lamentari,Ce pierd mereu în bătălie.Să îndulcim cu-n vers amarul,Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm,Din vise să-mblânzim coșmarulși-apoi, cu stele, să brăzdămIubirea-n cea mai pură formă,Iubirea-n haine de smarald,Cea care viața îți transformăDin sloi de gheață-n suflet cald.Să investim în banca viețiiUn sentiment nou apărut,Ne dăruit
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
cum ... culoarea neagră e simbolul lor ... tot ce e trist, revoltător și rău, e negru ... tot ce e atac, măcel, apare în negru ... măna care te iubește, apoi te lovește, este neagră ... intenția care te poartă în brațe, apoi te alungă - este ruptă din culoarea neagră. Marea, care te primește la început, apoi te trădează, este neagră. Umbra care te urmărește, strigoii, șerpii și rechinii au culori mascate, dar vin din întuneric. Cuvintele rele și grele vin tot de acolo și
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
urcușu-i mai greu. Privesc COPACUL, uriaș și frumos În despletitele-i, crengile-valuri. . . Poartă Puterea, și-i atât de fălos, Că el se zbate, în a TIMPULUI maluri. VÂNTUL o știe, și-i zâmbește poznaș, Îl însoțește, și când frunza-i alungă Rece-i șoptește: Nu eu ți-s nânaș, Chiar de-ți rup crengile lovindu-le-n dungă, Tu știi, nu ești VEȘNIC, și mori în picioare, VREMEA îți sapă necontenit mormântul, Până ce seva din trupul tău moare. Doar EU, cutreier
COPACUL ŞI VÂNTUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357456_a_358785]
-
E un om împăcat cu viața, liniștit și înțelept. A fost în război, a ajuns în Rusia și-și amintește ce bogată era Ucraina pe vremea aceea, când au primit ajutoare de la americani. Batalioanele românești mergeau în urma nemților, să-i alunge, așa a ajuns nea Vasile în Cehoslovacia, a trecut munții Tatra. Când s-a terminat războiul, dinCehoslovacia a venit pe jos acasă...Te minunezi când auzi câte a îndurat bietul om, și uite, totuși, a ajuns la 96 de ani
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Nici de cărări ce țărmuri au unit. Tu ai uitat de mine, nu de ele, Mințind că doar pe mine m-ai iubit! De-au ajuns statuile să plângă, Tu-n locul inimii ,o piatră aveai. Nu depărtarea dragostea-ți alungă, Ci faptul că-n iubire, tu mințeai! Noi n-am ajuns la dor și nostalgii, Nici ostaticii unei mari iubiri. Sub pleoape nu or să crească veșnicii, Căci între noi,au fost doar amăgiri! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ZADARNICE AMĂGIRI
ZADARNICE AMĂGIRI.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357480_a_358809]
-
19 noiembrie 2010” (Poet de lux, în țara mea). O satiră destul de mușcătoare este cea din poemul “Omagiu flămândei finanțe”: “E coadă la anafură-n Biserici; Și cei flămânzi o pun grăbit în pungă - / Și iau atât cât foamea le alungă - / Nu bucățica pusă-n vas, de clerici - // Se strigă chiar, din spate: "luați doar una! Să-ajungă pâinea pentru toată coada!" / Ies miei din rând, verificând grămada - / "Tu ai mai luat! Afară, și ia mâna!" // Se scoală mieii dis de dimineață
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
un prezent golit de bucurie fotografia îngălbenită de lumina soarelui încă păstrează aroma viului trecutului mângâi pieptul mărunt al femeii ea a plecat. tu rămâi în lumea iluziilor le construiești reconstruiești rapid taci oftezi lași cântecul morilor de cuvinte să alunge zbaterea. frământările rămân lași cântecul să-și înfoaie zulufii sonori în căușul palmelor sughiți a plâns când și când continuă plânsul ca o flacără în cuibul trupului tău nu văd lacrimi. nici o lacrimă nu fuge din irișii tăi ești puternic
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
Runkrahost primi una în apropiere de încăperea prințesei. Talestri simți un fior străbătându-i corpul la gândul că la mică distanță va sta generalul babilonian cu statura impunătoare de akkadian. Câteva gânduri îi trecură fugare prin minte, dar și le alungă imediat, conștientă fiind de faptul ca orice implicare emoțională cu generalul ar genera o serie de probleme și ar putea chiar periclita obiectivul pe care îl avea de atins. Corabia începu să se clatine și, după ce se lovi cu sacii
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
contopire cu Universul străbat întregul volum, pentru că Eu și Lumea sunt materializări ale aceleiași substanțe energetice puse în mișcare de lumină. Lumina este în viziune autorului esența universului. Ea este copărtașă cuvântului, dar și a tăcerii; urmează întunericului, tot așa cum alungă înstăpânirea frigului, a neliniștii. Dacă lumina solară este expresia puterii cerești, a speranței, dar și a sfielii omenești, ea nu apare în toate poemele ca un dat imuabil. Lumina cerului este mântuirea omului. Pe de altă parte, a primi lumină
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
însăți, ceea ce este de-a dreptul imposibil : să te dai fără să lași impresia că te-ai vinde, să ceri fără să se creadă că cerșești, să furi atunci când știi că altfel nu ai obține, să alungi înainte de a fi alungată, și să părăsești pentru a nu fi folosită. Să fii femeie înseamnă să înveți să fii arogantă în suferință, să rănești pentru a-ți dovedi că o mai poți face, să te răzbuni și să regreți, să ai dreptate și
SĂ FII FEMEIE ... NU-I UŞOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357507_a_358836]
-
drept un mare mucenic, un martir, un mărturisitor și un adevărat stareț, mai bine zis, un autentic gheronda... Așadar, cu alte cuvinte, de mai bine de 21 de ani are grijă de copiii abandonați, de copiii fără părinți, de tinerii alungați din căminele de copii. Acolo, la Valea Plopului și Valea Screzii - județul Prahova, Părintele Nicolae Tănase a pus bazele unei alte Românii. Mai bună, mai curată, lipsită de egoism. Cu Asociația Pro Vita, Părintele Nicolae Tănase duce o luptă pentru
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
Îmi jertfesc dreptatea, de dragul păcii, de dragul liniștii și al comuniunii... Fac pace cu tot ce se întâmplă și accept mesajul, lecția. Orice greutate din viața noastră are dreptul să vină, dar nu are dreptul să rămână. Risipiți norul tristeții și alungați teama! Nu vă temeți de cei ce ucid trupul sau mintea, ei nu pot ucide sufletul! Bucurați-vă și vă veseliți în Domnul! Fiți curajoși, fiți tari în credință! Sufletele noastre se îmbrățișează în Iubire sfântă. Ne întâlnim în rugăciune
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
urare! Deschide-mi ușa, să-ți cânt un colind ce ți-l cânta Maria fecioară! Din el să-ți las refrenul, lăcrimând! Restul păstrez în dulce povară! Plătește-mi cu lacrimă fierbinte, chiar dacă sentimente nu mai ai! Iar dacă ai alungat regrete, un zâmbet din privire să îmi dai! Din depărtări îți cânt cu sufletul că, speranța-n dorință îngheață. Când mesager de iubire-i vântul, ascultă-mi dorința de o viață! E frig afară, în suflet e ger și-n
DESCHIDE-ȚI SUFLETUL, PRIETENE! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357832_a_359161]