3,081 matches
-
te salută cu gîndurile lor cel mai bune! La fel, T.! Numai bine, dragul meu! În primul rînd, sănătate mamei tale! Al tău, Aurel Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu Lucian! Iar m-am simțit izgonit printre insațietăți și amărăciuni, de aceea nici nu ți-am scris în ultimele două săptămîni. Apoi, de ce?, T. și-a continuat fluxul și refluxul. Numai în cărți am întîlnit ființe atît de întortocheate! Pentru că numai scriitorii au timp să le facă și mai diabolice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dor de Maramureș. Nu vii și tu?! Ieri și azi am fost la Tg. Neamț. A fost invitat acolo domnul Ovidiu Genaru. Gașca: Daniel, Adrian, Sava, Calcan, Radu, eu. A fost minunat. Domnul Ovidiu e un compagnon minunat! Buimac de amărăciune de T numai așa mai pot să rezist: plecînd. Nu pot dormi, mă obsedează, mi-e teamă să nu fiu nevoit să mă internez pe undeva. Este ieșit din comun ceea ce simt de cînd am divorțat de ea, continuînd s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bucuria cu care ai primit-o. M-am rugat să fie bine pentru Iolanda și pentru copil! Este atît de bine că lucrurile au trecut (început) cu bine aceasta era foarte important! Cred că noi ne asumăm reciproc bucuriile și amărăciunile. E o solidaritate pe care estetica nu ne-o poate perturba niciodată. Să fie totul minunat cu Luiza Ana Maria! Îi doresc mereu binele! Și aștept mult s-o văd și eu, deși gînguritul ei în casa ta mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Dar tot ce fac este inconsistent pînă nu am liniștea asigurată în acest sens. Sau măcar să știu una și bună. Provizoratul îmi repugnă atunci cînd se prelungește abuziv! Îl am pe nepotu' aici, așa că prezența lui candidă mă distrage de la amărăciune. Dar nu prea pot citi. Mi-a fost întotdeauna ciudă că-s sărac. Dar n-am vrut să mă fac nici comerçant (!) pentru a rezolva povestea aceasta. M-a rugat, nepotu', să-i pun discul cu "Mielul". "Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
timp cît despre poeții evident mai talentați ai Moldovei se abține s-o facă. Sau se scrie despre bucureșteni pentru a ține punțile întregi spre Manolescu et comp.?! Îmi spuneai cîndva că după apariție o să fiu prins de un timp al amărăciunii și nu prea te credeam. Acum, te cred! Este cel puțin straniu halul în care se petrec măgăriile la noi. Dar sînt în linia obișnuinței! Învăț (citesc, deci) pentru examene cu o evidentă plictiseală, cu memoria-mi discutabilă înstrăinată. Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Sitta și „dragul de Mihai” pleacă spre Grecia. Dacă botezul fusese prima ieșire în public a prințului Mihai, această vizită în Grecia avea să fie prima ieșire în străinătate, o lume care, dincolo de satisfacții, îi va aduce pe parcursul vieții o amărăciune nemeritată, dacă ținem seama că prin naștere, avea augurii cei mai benefici. Duminică, 19 februarie. După o lună, principele Carol s-a întors de la Atena „cu vești bune despre toți. Copilul (Mihai - n.n.) este dulce și în perfectă sănătate”. Duminică
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru bărbați din Încăpere priviră afară. Din bun senin, cerul se acoperise cu nori negri, sfâșiați doar de fulgere. Hildebrand Își făcu cutremurat semnul crucii, iar Bertold zâmbi cu amărăciune: — Vezi, frate, cerul Îți trimite semn. Tot ce-ți dorești se va Îndeplini, tu vei fi pentru urmașii noștri Conrad, Întemeietorul de orașe. Partea a doua a frazei n-o mai pronunță cu voce tare: „Iar eu voi muri curând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rămăseseră numai câteva zdrențe fără culoare. În palmele julite țărâna se amesteca cu sângele. Usturimea era atât de intensă Încât aproape n-o mai simțea. De altfel nu mai simțea aproape nimic, doar o amețeală care-i umplea gura de amărăciune. Se opri și Încercă să prindă pe limbă câteva picături de rouă de pe firele de iarbă. Dar puterile Îl părăseau. Nu mai erau decât câțiva pași până la poartă, când leșină. Își mai spuse doar că nici Încercarea asta n-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și moravurile s-au schimbat. Astăzi contează banii și avuțiile, nu cinstea și virtuțile. Dacă până și regii și prinții cerșesc bunăvoința negustorilor și cămătarilor, ce s-a mai ales de virtuțile cavalerești?... Da, am văzut asta, suspină Adelheid cu amărăciune. — ...ceea ce nu mă Împiedică să-i apăr pe cei care au nevoie de ajutorul meu! Atunci fă-o, cavalere, și toată nobilimea Îți va admira virtutea! — Da, dacă mă gândesc bine, ar exista o soluție, con tinuă Eglord, o soluție
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la moarte. Fără el, lucrurile ar sta mult mai rău. — Domnule, oricine ai fi, Începând de azi ești fratele meu scump. Un fiu, un prieten, ai recunoștința mea veșnică. Cum să te răsplătesc? Spune-mi ce dorești? Străinul zâmbi cu amărăciune: — Ceea ce doresc eu nu poți să-mi dai dumneata, con siliere, spuse el și urechea ascuțită a bătrânului negustor ghici În vocea bărbătească un accent străin neobișnuit. Mă bucur Însă că l-am putut scăpa pe domnul Bodo, care e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngrijoreze... XII — A sosit timpul, jupâne Urs, să fac lumină Într-o istorie veche, care, dacă nu s-ar fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat În ultimele zile, ar fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-mi fie iertat acest păcat. Îl socotesc mai mic decât pe acela de a privi nepă sător la nefericirea celor doi tineri. Cred cu tărie că prima datorie a unui creștin este de a face bine celorlalți și de aceea amărăciunea sperjurului mi-e Îndulcită de nădejdea de a-l ajuta pe Bodo, pe care-l cunosc de când s-a născut. Urs făcu ochii mari și vru să Întrebe ceva, dar pustnicul Îi puse mâna pe umăr și continuă: — Poate Îți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-am supus. L-am privit cu ură pe părintele meu, ca pe un tiran fără conștiință și l-am blestemat de nenumărate ori În răceala chiliei unde mă constrânsese să trăiesc. Dar fiindcă nu aveam Încotro, ca să-mi Îndulcesc amărăciunea, m-am adâncit În manuscrisele mânăstirii și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și alte chipuri decât cele pe care le cunoșteam eu. Mi-am făcut deci novi ciatul și, curând după aceea, monseniorul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și osoasă, și numai amărăciunea ce i se citea În ochi Îmblânzea Întru câtva expresia de trufie care Îi Înde părta pe toți din jurul ei. Bertold n-o iubise niciodată. Fusese, cum bine se știa, o căsătorie politică. Poate că, dacă nobila din neamul Welfilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spadă. Se opri scurt În fața tânărului prinț, descălecă și Îngenunche. Era Johannes, dar nu cocoșatul pe care-l știau toți, ci un bărbat zvelt, cu Înfățișare de războinic, așa cum Îl văzuse doar Conrad. Am sosit prea târziu, rosti el cu amărăciune. N-am aflat la timp ce se pune la cale. N-am crezut că trădarea Își are rădăcinile atât de sus, chiar lângă măritul stăpân. — Ce vrei să spui? Întrebă Conrad. — Veniți cu mine, Înălțimea Voastră, aici nu mai e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-am auzit niciodată de spre el să-și fi călcat cuvântul, sau să fie vinovat de sperjur și necredință! Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse Conrad cu amărăciune. Poate că a fost de bună-credință când a Încuvi ințat ca Întâlnirea să se petreacă În casa lui. și ticăloșii au ales-o tocmai ca să nu avem nici o bănuială. Ca să venim neînarmați și să cădem În cursă. — Atunci de ce fapta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor se afla un războinic necunoscut lor. Aerul de visătoare nepăsare și de tinerețe netulburată, lipsită de griji, pierise. În Încrâncenările acelei nopți sângeroase se născuse un bărbat aspru, cu privi rea Întunecată, cu buzele strânse Într-o expresie de amărăciune, care, așa cum au mărturisit mai târziu cei care l-au cunoscut, nu avea să-l mai părăsească vreodată. Căutară peste tot. Încăperile erau Însă pustii. La conac nu se mai afla nimeni În noaptea aceea. — Părinte stareț, ce-ați făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răspuns la toate frământările și nedumeririle mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre" și "oi", nu ai pic de milă și de dragoste față de oameni. Dorești o supunere oarbă, totală și necondiționată. Din punctul Tău de vedere, planeta Terra este un soi de lagăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doctor... De unde? Dorința lor cea mai fierbinte era ca babica să nu moară în tren și să reziste până acolo unde ne vor coborî, pentru a fi înmormântată creștinește. Vă dați seama cât pustiu era în sufletul lor și câtă amărăciune? Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Manole. Da, nemții erau niște constructori formidabili! Toate aceste clădiri erau situate pe strada numărul 8. Casele, de o parte și de alta, erau ca două aliniamente florale care te întâmpinau cu bucurie de-a lungul unei căi parcurse cu amărăciune și durere. Aceasta era "La Voie Royale" a lui Malraux "Calea Regală a Suferinței" sau, poate, mai degrabă, "Bulevardul Victoriei Deportaților", al victoriei rațiunii și luminii asupra întunericului. Da. De-a lungul acestei "Căi Regale" se putea vedea, la tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și astăzi, cu aceeași intensitate și amărăciune, întrucât mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod brutal cei mai frumoși ani ai existenței noastre trecătoare. Și-atunci, cum s-o pot înțelege? "...Cu mâna mea în van pe liră lunec; Și timpul crește-n urma mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vremurile, perioadele sociale/politice, curentele culturale? De la debutul meu din 1982, cu volumul În odăile fulgerului, au trecut, constat, peste trei decenii, în care, har Domnului, nu am avut timp să mă plictisesc. Am avut parte de toate: bucurii, umilințe, amărăciuni, surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Inevitabil, vremurile și-au lăsat sigiliul lor de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiștilor politici, restrângerea libertății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
semăna cu fratele meu Oprișan, sublocotenent În viteazul regiment 40 Călugăreni, mort la 28 Iulie 1917, tot la Mărășești. Numele de Oprișan i-a rămas și soldatului german. De el Își aduce aminte și Teichert. Pe fața lui citesc acum amărăciune și durerea unei nații Întregi. Ce frumos Îmi vorbea el atunci de viața intensă și bogată din Berlin. Eu, mut de admirație, alergam cu gândul Încercând să dau minții mele o imagine cât mai reală a acestui colț de rai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cenzură în ... general. Se uita, oare, că D. Marmeliuc scrisese clar: cenzură, „așa dar și pentru noi.”?... În cei 23 de ani de activitate (1918-1941) Glasul Bucovinei, redactorii, colaboratorii și cititorii au avut prilejul să se confrunte și cu alte amărăciuni care pot fi aflate numai recitindu-i paginile... * Publicat în 1965, Dicționarul enciclopedic român, operă a Academiei R.P.R, scrie: Sextil Pușcariu (1877-1948) lingvist și 115 filolog român. A fost profesor la Universitatea din Cluj și membru al Academiei Române. A
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le aducă la o formă finală și să le pună pe amîndouă la adăpost în fața unei eventuale noi confiscări. Jurnalul este prefațat de un Testament politic în care încearcă a soluționa căile de ieșire dintr-un univers concentraționar cum, cu amărăciune și disperare, ne aducem aminte că devenise România sub regimul comunist. Sînt enumerate și explicitate trei soluții cu caracter practic și accesibile orișicui (să nu ne închipuim că au fost prea mulți care să le fi utilizat și aplicat) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]