2,969 matches
-
s-o facă și acum. Când am deschis cafeneaua literară, s-a oferit să mă ajute, i-am dat și acțiuni În firmă, bine am făcut. Clienții se mirau văzând la pult o bătrânică albită, dar cu ținută, elegantă și amabilă. Părea un fel de mascotă a localului, nu aveau de unde să știe că ea ținea de fapt afacerea. O simpatizau Însă, era femeie deșteaptă, citită. În plus, părea atât de inofensivă că, vreme de trei ani, cât am funcționat Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sat de lângă Madrid, locuia fratele ei. - Plin de români acolo, vai de capul lor, trăiesc mai rău ca aici. Dar strâng bani și trimit acasă, muncesc orice, să știi că spaniolii se poartă frumos cu ei. Faini oameni, spaniolii ăștia, amabili, relaxați. Madridul nu i-a plăcut cine știe ce. Prea imperial. Dar s-a Învârtit și prin Împrejurimi, Salamanca e o minune. Acolo a Întâlnit-o pe Andreea, o Întâmplare fericită. Cristina Își bea cafeaua pe o terasă, o vede pe Andreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o putea acum permite, n-a vizat numai stocul de carte și selecția autorilor, ci chiar comportamentul lui de librar, atât cât a mai avut chef și răbdare să se ocupe personal de afacere. De pildă, nemaifiind obligat să răspundă amabil oricărui client inept, devenise cât se poate de răutăcios și ironic, deși nu știu dacă era cu putință să-l Înțeleagă lumea totdeauna. Acum, dacă intra cineva care-i confunda librăria cu o papetărie, avea răspunsuri pregătite. Cea mai amuzantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o mamă, ca pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vină după masă pentru a trage proiectul aflat în întârziere sau strecoară peste rând planșele aduse de doamna Ortansa. Confidenta secretarei directorului, de la care află înaintea altora știri importante, amica celor de la serviciul financiar sau administrativ, chiar și de la Cadre... Amabilă cu magazionerul care repartizează rechizitele și cu gestionarul de stofe de peste drum, zâmbind măcelarului cu un singur ochi de la colț, dispus s-o anunțe din timp când vine ceva mai de soi, ca să mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și vesel, dar În același timp era un om cultivat, foarte sincer și cinstit. Era mare amator de teatru, cunoștea o mulțime de actori, o mare parte din ei se duceau la biserica lui, și-l iubea pe tata. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
seama care-i motivul. Se pare că polițistul era hotărît să ne bage pe toți la răcoare, dar atunci tata s-a dat jos de pe genunchii părintelui Dolan și, cînd polițistul l-a văzut pe părintele Dolan, a devenit foarte amabil: iar domnul Gates a discutat cu el și i-a dat niște bani, iar tata a glumit cu el și l-a făcut să rîdă, și pe urmă tata i-a arătat insigna lui mare de polițist și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi dorit mult să mențin legătura cu el după aceea, dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne permiteau vreun contact. (Stamatescu ceruse unei funcționare de la contabilitatea inspectoratului să fie amabilă și să facă două cafele. Nu părea să se sinchisească de cei câțiva care Încă mai așteptau În curte să fie primiți În audiență. Spuse că Îi cunoaște pe toți și știe exact ce vrea fiecare. Sunt plini de jalbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și iubire... Să continuăm cu ce a mai urmat, până la capăt. La spital ni s-a spus că trebuie să așteptăm necropsia, pentru a se stabili exact cauza exitus-ului. Între timp, am fost îndrumați către o doamnă secretară, foarte amabilă și serviabilă, care a vorbit cu doamna Mischi, reprezentanta unei instituții de pompe funebre, ne-a explicat drumul și adresa și am plecat s-o cunoaștem pe doamna Mischi. Aceasta ne-a oferit tot ce se poate oferi în aceste
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aplecându-și fața spre Traian, care-o privi surprins de această apropiere neașteptată, închise ochii gri și-i spuse încet: - Mă doare capul... o durere surdă. Nu-mi vine să mai plec acasă! - Vrei să te frecționez puțin? o întrebă amabil. Ea alunecă fără un cuvânt și mai mult spre el... destinsă, se sprijini moale prin pătură. Respirația îl pătrunse până la pântec și se înfioră. Femeia îl simți cum emite unde de întrebare și își apăsă tot mai mult răsuflarea fierbinte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine, domnule. Tăcu o clipă, apoi adăugă înainte de a se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule. Majordomul ieși discret. Mortimer se duse la fereastră și se postă în spatele soției lui, a cărei privire rămăsese fixată asupra nemilosului peisaj. — Hai să coborâm. Rebecca nu se clinti. — Nu-ți face griji pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce să-și spună, dar se pomeni confirmând: — Da, e adevărat. — Unde stați în Londra? întrebă el. — Plec acasă diseară, spuse Pheobe. — Chiar trebuie? Mă gândeam că ați putea sta în apartamentul meu, dacă doriți. E spațiu suficient. — Sunteți foarte amabil, spuse Phoebe, devenind brusc bănuitoare. Dar trebuie să ajung la serviciu mâine-dimineață. — Desigur. Dar ne mai putem întâlni cât mai curând. Vreau să mă uit cu atenție la tablourile dumneavoastră. Trebuie să-mi vorbiți prin ele. Nu vin aici prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i mulțumească, dar Phoebe, care se căznea să-și ascundă bucuria, nu se sinchisi, deși primul lucru pe care i l-a spus când el a telefonat peste câteva seri, a fost: — Am văzut ce ați declarat în ziar. Foarte amabil din partea dumneavoastră. — A, chestia aia! spuse Roddy disprețuitor. N-aș pune prea mult preț pe așa ceva. S-au interesat câteva persoane de dumneavoastră, după ce a apărut articolul, dar e încă devreme pentru a ne da seama de efecte. Inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o sumă de cinci cifre. Aici nu mă îngrijește nimeni. N-am cu cine să vorbesc. Și ai putea să pictezi. Jumătate din camere sunt nefolosite. Poți să ai studioul tău, unul mare. Phoebe râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca un dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vatmanul. George privi ceasul. Era șase și douăzeci. — Te-ai descurcat excelent, istețule, spuse Max. Ești un domn cu acte. Știa că dacă face ceva Îi zbor creierii, spuse Al din bucătărie. Nu, nu-i vorba de asta. Istețu’ e amabil. E un tip drăguț. Îmi place de el. La șapte fără cinci, George spuse: — Nu mai vine. Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și făcut. Am făcut tot ce se putea face. — De ce nu-l trimiți jos cu telefericul? — Da’ cine ești tu să mă iei la Întrebări? Ești cumva superiorul meu? Ești cumva cel care comandă acest post de prim ajutor? Fii amabil și răspunde-mi. Toți cei din cameră erau soldați, nu mai era nici un ofițer de față. — Răspunde-mi, spuse doctorul, ținând un ac cu forcepsul. Răspunde-mi. — Să te fut. — Așa. Deci așa zici. Bine. Bine. Mai vedem noi. Locotenetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, În care se privise abia În urmă cu șapte ani, unde se visase alături de mine, cum Îmi spusese odată, unde vremea Își topise puterea. Voisem s-o Întreb pe doamna aceea amabilă, ce fel de om era Keti, cum o cunoscuse ea, dar vorbele se Înecară, avui impresia că nu se cuvine. Poate altă dată. - Ce familie a fost și asta, doamnă! Și atît de repede, și tatăl și mama și fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase În apartamentul ei; era - În ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zîmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, Își spuse proprietăreasa și plecă Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se Întîmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția Învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atît de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu judecătorul, poate e un prieten sau cunoscut de-al lui, oricum, și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dezvăluie ce a pătimit Dora DʹIstria pentru că a fost ireverențioasă, pre a ca ustică față de cei în mijlocul cărora își ducea traiul la Petersburg (Amintiri, restituiri, Editura Minerva, București, 1980, p.4 44-445). Într-o zi scriitoarea a primit o scrisoare amabilă de la Ministrul poliției prin care o ruga să i onoreze o vizită la oficiul său, cu promisiunea că i va comunica o veste care o va interesa și bucura. Dora DʹIstria s-a dus - spune Rosetti. A fost întâmpinată chiar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Str ăzile nu mai erau pavate ca mai înainte, cu scânduri. Avea vreo 70 de biserici. Clima era mai sănătoasă ca la București. Divorțul mai puțin răspândit. Teama de Dumnezeu nu există însă. Domnul își avea reședința în Iași. Era amabil cu străinii. A permis răspândirea Bibliei în țara sa. Mitropolitul, bigot, însă,nu! Ba, aflând de misionari și misiunea lor, Domnul și-a exprimat dorința să i vadă. Ei își amânară plecar ea, ca să poată fi primiți, dar pentru că Domnul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și la ușa de ieșire. De ce nu stați la ușa de la ieșire ? B Să dea peste mine primul venit ? T Primul venit, în afară de mine, care mai are de venit, e domnișoara doamnă doctor. Ai vrea să te vadă și...Fii amabil și stai în locul meu. E mai optim. Nu-i așa că e mai optim, domnișoară? S Optim pe naiba. T Schimbăm ? B Schimbăm. T Adică de ce să schimbăm? Zi-mi de ce să schimbăm ? B Refuz să răspund. T Poftim că refuză
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]