9,447 matches
-
să mă rog lui Dumnezeu și să spun: - Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbavit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-ma și pe mine din primejdia această și mantuieste-ma de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru! Când m-am întors , povestește el, n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Și iată sunt , cu harul lui Dumnezeu de 33
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
te cuprindă să uiți de dorul firii de-a fi om când iubești de-a fi otravă punctul în care s-a oprit coșmarul unei simple și complicate morți pe crucea libertății trăiești mereu în porți primești și bucurie și-amar deopotrivă te-ntâmpli fir de iarbă-ntr-un vulcan al firii te-mpaci cu tine însuți și pleoapele cobori alergi cu visul clipa și gândul libertatea ești urma unui clopot și sunetul de toacă biserică-n mișcare trup ca o rugă
BISERICĂ-N MIŞCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365132_a_366461]
-
cu volume incendiare, dar și cu alți autori de suces...? Trăim sentimentul firav al unei glorii de moment umbrit de amărăciunea că nu traversăm cele mai bune vremuri pentru carte, pentru ungerea spiritului cu mierea culturii pe pâine neagră și amară. De pildă, la ediția din acest an a târgului de carte BookFest 2013, am lansat primul volum din colecția antologică purtând titlul sugestiv „Cu patria în suflet”, cu 35 de poeți care au ținut să publice versuri de dragoste de
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
fie copleșit de înțelepciune. Nu s-a întâmplat una ca asta. S-a simțit copleșit de tristețe, o tristețe care parcă nu era a lui, o sumă a tristeților altora, intuite numai, neexprimate fățiș, mascate nu arareori de o veselie amară, de acel binecunoscut haz de necaz. Destăinuirile făcute cu fereală, trunchiate de teamă, își găseau acum semnificația în tristețe. Înțelegea că ceva malefic, împotriva căruia nu i te puteai pune, se revărsase asupra oamenilor. Totuși, acea dezlănțuire devastatoare părea să
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
lucrurile, îi trebuia o certitudine. Totul pornise de la un telefon. O voce mascată îi descria, folosind cuvinte obscene, ce-i face soția și cu cine. Lovitura nimerise în plin. Se aștepta de prea mult timp la asta; pândea de atâta amar de vreme cel mai mic semn că soția îl înșeală. De când el însuși fusese surprins de către ea în această postură. Jurase că se va răzbuna în același mod. O credea în stare. Nu putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. * - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
un scâncet. Ce va fi în mintea lui însă numai el va ști. O mână i se așează pe umăr; mâna Mitrului. Nu pare deloc grea: - Să nu mai furi niciodată! * Un pom cu coaja lucioasă, cu fructe mici, negre, amare, crește cu îndârjire pe malul râului. Nu-i pasă prea mult de coroană - nu seamană nici pe departe cu arțarul - nu se îngrijește nici de mărimea fructelor și cu atât mai puțin de gustul lor. Copiii îi ignoră prezența. Sau
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
lucrurile, îi trebuia o certitudine. Totul pornise de la un telefon. O voce mascată îi descria, folosind cuvinte obscene, ce-i face soția și cu cine. Lovitura nimerise în plin. Se aștepta de prea mult timp la asta; pândea de atâta amar de vreme cel mai mic semn că soția îl înșeală. De când el însuși fusese surprins de către ea în această postură. Jurase că se va răzbuna în același mod. O credea în stare. Nu putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
cine știe cât vor mai fi... * Îndata ce a găsit o portiță să evadeze și Albert și-a înaintat demisia. A aflat cu aceasta ocazie că directorul instituției “avea gânduri mari cu el”. A luat-o ca pe un punct pus ironiei amare. Vreme de trei ani trăise un vis urât. A fost cea mai mare libertate de care s-a bucurat, o fărâmă de libertate totuși. Duruma a rămas să-și împlinească destinul, un destin crud, amintind de vremurile Inchiziției. * * * A încercat
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
fiecare răsar versuri înmugurite eram acolo ieri după asfințit când m-a adoptat poezia botezul meu este lacătul de la poarta altui început ascund cheia lângă semnele de punctuație îmi cumpăr creioane colorate un pix și cappucino cu gust de cireșe amare de mâine scriu iar ... Citește mai mult cuvintele rostogolitese adună în grămăjoare umbrind pietrele cu aripile lorde sub fiecarerăsar versuri înmuguriteeram acolo ieridupă asfințitcând m-a adoptat poeziabotezul meueste lacătul de la poartaaltui începutascund cheia lângă semnele de punctuațieîmi cumpărcreioane colorateun
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Dumnezeu, un punct de atracție pentru îngrijirea sănătății oamenilor din preajmă, dar și a străinilor. Totul este posibil, căci neînfrântul doctor Nicolae Bulumac trăiește profund filosofia omului care își clădește mereu un nou început, fără să piardă timpul mestecând gustul amar al forțelor oculte care i-au prăbușit construcțiile anterioare. El răsare mereu din adânc, ca iarba. Fulgerările voinței îi luminează calea și apar, ca din pământ, noi miracole. Știe că viitorul este în om, dar trebuie să cunoști calea, să
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
împreună cu mama sa, ne ajută să ne întoarcem la autogara, de unde pornim spre București. Ne așezăm din nou, pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului GLĂSUIRE DE COPIL Zâmbește, e tot ce contează. Visează, e tot ce surâde. Prin vene-mi simt spiritul vesel. Crescând în dulcele-mi vis stins, În focul pălind crește. Necunoscutu-n zări topește curajul ploii amare Pe alba lună neagră, Păzindu-i misterul neatins și nepătat De mintea crescândă, Adânc și necuprins în val, Frânt, de pictiseala cruntă a ploii rare, Din sânul cald al mării pline, Din neincercatul țel rămas. Prin ochii mei o vezi
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze și când au ieșit pe poarta spitalului i-a spus că acum își dă seama cât de prețioasă este viața și că nu ar trebui să suferim pentru toate nimicurile. Citește mai mult DREPTUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
binecuvântată!Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe Eva și chiar i-au zâmbit amar. Aceasta a continuat să se minuneze și când au ieșit pe poarta spitalului i-a spus că acum își dă seama cât de prețioasă este viața și că nu ar trebui să suferim pentru toate nimicurile.... XXV. DESTINE PICTATE.... ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
i-oi cunoaște nici eu... Știi tu că e o vrbă: purtător de uniformă albastră dacă vei întâlni, fluieră a pagubă dacă nu vrei să fie albastră de tot! Noi ne respectăm între noi deși ne facem unii altora viața amară. Cu diferența că ei sunt aceia care trăiesc de pe urma noastră și nu noi de pe urma lor. Din cauza asta noi nu vrem să avem niciodată de-a face cu ei, în timp ce ei se dau în vânt și ne vânează fără milă ca
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
despărțirile că tot e mai bine decât să dormi prin canale și pe la subsolurile blocurilor, la un loc cu șobolanii nederatizați. Soția ta (mai) iubitoare ca niciodată, tot Cerasella cu 2 ,,l”. Dragă Cerasella, Iubita mea cu ochii ca cicoarea, amară și scumpă, la care nu mai ajungi nici prin muncă cinstită, bine că s-au lipezit apele, dar ce folos pentru mine că acum trebuie să mă opresc din goană și să mă închid într-o nouă ascunzătoare? Am înțeles
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
SUNET Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 993 din 19 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului nici un sunet Pe drumul meu nici clopotele nu mai bat limbile lor au murit în timp înghețat iar iluziile au dinți strepeziți și-s amare și am dinții de ele tociți și mă doare. Tu mai aștepți? La mine nimeni nu vine să spună cum moare frunza și floarea și totul sub lespezi de brumă și nici nu mai pot cumpăra din talcioc alte vise
NICI UN SUNET de LEONID IACOB în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364975_a_366304]
-
găsit acolo sus în renumitul hotel Unirea, a fost, un restaurant rece, neprimitor cu un mobilier învechit și cu o droaie de chelneri care se plictiseau... Tot ce văzusem până în acel moment în orașul meu iubit, îmi lăsase un gust amar, foarte amar pe care îl simt încă și acum... Cu speranța în suflet am pornit spre ”Fundație” să mai privesc odată statuia lui Eminescu din fața Bibliotecii, să mai fotografiez ( a mia oară...) această statuie frumoasă. Ajunsă acolo, am fost întâmpinată
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
sus în renumitul hotel Unirea, a fost, un restaurant rece, neprimitor cu un mobilier învechit și cu o droaie de chelneri care se plictiseau... Tot ce văzusem până în acel moment în orașul meu iubit, îmi lăsase un gust amar, foarte amar pe care îl simt încă și acum... Cu speranța în suflet am pornit spre ”Fundație” să mai privesc odată statuia lui Eminescu din fața Bibliotecii, să mai fotografiez ( a mia oară...) această statuie frumoasă. Ajunsă acolo, am fost întâmpinată din nou
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
le-a acceptat și pentru care s-a ”vândut”acel...” Cineva”! Tare aș dori să-l întreb, cum de l-a lăsat inima să semneze decizia de tăiere a teilor? Cum de a ”vândut” terenuri care aparțin Iașului de atâta amar de ani, numai pentru a-și umple buzunarele cu profit? L-aș mai întreba, unde sunt fabricile din Iași și ce produce în moment acest oraș? Cum poate oare dormi noaptea fără să aibă coșmaruri? Unde este ”zona industrială”? unde
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
ră¬țat peste tot și, ca niciodată până atunci, deși era vară, l-a luat în casă și l-a culcat pe o țoală împăturită, ținându-i o vreme capul în poală, mângâindu-i-l și începând să plângă cu amar după Hobza al ei... Vlăduț a mai trăit 6 ani după moartea stăpânului său, era tare bătrân - avea 18 ani, ceea ce era de mirare pentru un câine; se-nțe- lege, era mai mare decât mine. Cum eu pleca- sem la școală
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
a caldă-mbrățișare. Te-am pironit pe Cruce între cei doi tâlhari Plângea Golgota, Doamne, plângeau toți munții mari S-a-ntunecat și cerul, s-a despicat pământul S-a săvârșit lucrarea , am răstignit Cuvântul! Îngenunchez sub Cruce vărsând lacrimi amare Te-am răstignit, Hristoase, și sufletul mă doare. Te răstignesc și astăzi cu fapta și gândirea Iar tu mă răsplătești cu jertfa și iubirea. Mă iartă, te rog, Doamne, de tot ce-am săvârșit Căci Te-am urcat pe Cruce
TE-AM RĂSTIGNIT, IISUSE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366308_a_367637]
-
nevesti-si care voia tot timpul ca lucrurile să se facă numai și numai cum pretindea ea, iar dacă nu se-n¬tâm¬pla așa, lua foc, nu alta; atunci, bietul om își punea mâinile în cap și se căina cu amar: - Iii, al hăluia măi ie neamu’ ăsta ăl cornesc, cine hăla m-o fi pus să mă bag în iel? Apoi, ridicâdu-și brațul drept și apropi- indu-e amenințător de nevastă, îi striga cu voce tunătoare, de data asta, semn că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]