6,796 matches
-
acea accepțiune indicativă de faptul că, peste orice „mofturi partidice”, cerința „prințului străin” răspundea stingerii „suferinței recunoașterii externe de titlu princiar”, nu neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându-ne Însă și care titlu, după el, ar fi fost „de preferat”, pentru voievozi ori domni, inconveniente ce le excludea doar În dreptul primirilor de „titluri de la imperiali”, le vedea mai puțin discutabile
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
instanță ale ridicării țării la condiția de Regat, cea mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor noastre statale. Pentru a se impune acele rațiuni, a fost nevoie de acte ce au relevat, ca la 1859 și 1866, tensiuni serioase Între ambițiile de emancipare ale unei națiuni zise „mici” și cenzura externă exercitată de „marile puteri”. Maniera În care marile puteri au ajuns să recunoască unilateral și condiționat independența României a lăsat să se Întrevadă tendințele de reașezare a raportului de forțe
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
fiecăruia odaia sa - se dezvoltă mai multe fire narative, cu tentația unei simbolistici care privilegiază două repere: semnele și cartea. Fiecare fiu își are bildungsul său, fiecare existență trimite la o ipostază mitică, dar textul e hibrid, în pofida marilor lui ambiții. Ca poet, S. aduce în versurile din Cuvântul cuvânt (1994) și Purtătorul de cuvânt (1996) variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția de a scrie o poezie „maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și ale vieții. Cum trăsăturile acestea nu se desfășoară succesiv, ci alternativ, ordinea volumelor nu indică neapărat o evoluție programată, ci mai degrabă o continuă fugă experimentală, indusă
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
a Incluziunii Sociale. Tema dezvoltării sociale a pătruns în ultimii ani și în procesul de învățământ sub formă de capitole, module, dar și masterate și subiecte de doctorat. Cartea de față, de la început, nu a fost concepută ca un tratat. Ambiția ei a fost mai modestă: să adune studii pe această temă, produse ale unor experiențe și preocupări, și nu o prezentare sistematică. Intenția noastră este de a iniția o preocupare și a motiva un interes pentru reflecția asupra dezvoltării sociale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că participarea socială - indiferent dacă este politică sau voluntară - e mai puternică printre membri clasei mijlocii. Studii precum cele ale lui McClleland (1976) sau Bourdieu (1984) atribuie clasei mijlocii anumite înzestrări culturale care le stimulează participarea - fie un plus de ambiție, de orientare către realizare, autonomie și activism, fie un subconștient de clasă denumit habitus care descrie conexiunile invizibile dintre pozițiile de clasă și alegerile individuale. Aceste teorii sugerează că resursele pentru participare, fiind însușite prin socializare, sunt dependente de originea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să găsească prea multe atribute pozitive pentru ei înșiși. Identități sociale specifice corelate cu anumite modele de angajament au putut fi identificate mai ales în narațiunile furnizate de lideri, care s-au definit folosind caracterizări specifice personalităților tenace, precum hotărârea, ambiția și curajul. Tenacitatea este factorul care aruncă lumină asupra referințelor negative din partea liderilor asupra originii lor sociale. Succesul lor social, exprimat în sentimente de eficacitate personală, dar nu și în indicatori factuali ai statusului social, a fost obținut în ciuda determinărilor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai ales de pe piața muncii, în context internațional există clasificări care grupează țările în funcție de diferiți indicatori ai bunăstării. În prezent, distanța dintre bogații și săracii lumii este atât de mare, încât necesită instrumente diferite de măsură a nivelului de trai. Ambiția de a face loc tuturor la masa dezbaterilor privind nivelul de trai a susținut în timp modelarea metodologiilor lui de măsurare, paralel cu dezvoltarea economică și internaționalizarea piețelor lumii, dar și cu maturizarea științifică a celor preocupați de efectele sociale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Coroană (În august 1914/1916); la fel cum n-a aparținut „străzii”, opiniei publice. „Strada” a nuanțat desigur politica românească prebelică și decizia, dar strada era În bună măsură o creație a politicului, alimentată și hrănită cu ideile și ambițiile lumii politice și intelectuale metropolitane. A doua observație privește substanța politicii externe românești În epoca Vechiului Regat. În mod real, obiectivele asupra cărora s-au concentrat eforturile responsabililor români după 1878 au fost: prezervarea independenței Statului, crearea condițiilor necesare prosperării
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Rusia. Marele Duce Nicolae Îi scrisese lui Carol I În ianuarie 1877 că a preluat comanda trupelor rusești, scopul Rusiei fiind acela de a-i apăra pe creștinii oprimați de otomani, fără nici o intenție de invadare, de cucerire sau de ambiții războinice. Pentru a putea să-i sprijine pe creștini, Rusia avea nevoie de a ajunge la o Înțelegere practică cu Guvernul princiar, o Înțelegere pur militară, fără caracter politic, pentru a reglementa trecerea trupelor rusești pe teritoriul românesc <ref id
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
respectivul context internațional, Carol I aprecia că forța prima dreptul, Însă va veni o zi când dreptul va fi mai puternic. Independența fusese singurul nostru scop și a fost cucerită pe câmpul de luptă, orice sporire de teritoriu neconstituind obiectul ambițiilor românești. Exista Însă și un mijloc de a ieși cu onoare din acest război, fără a supăra prea mult Puterile europene, oferind, totodată, o reală satisfacție țării: organizarea Bulgariei, care „dădea de furcă Marilor Puteri”. În opinia șefului statului, nu
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
acest comportament, feed-back-ul primit, intărindu-i certitudinea că nu poate fi iubit. Din cauza sărăciei spirituale a societății contemporane de multe ori oamenii, din păcate, sunt Încurajați În direcția competitivă, iar termenul de vanitate este Înlocuit, În acest caz, prin cel de ambiție, care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Fiecăreia din grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele de ocrotire și de creștere a copiilor. Instinctul de asociere, privește instinctele sociale, altruiste, în raport cu viața colectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o tematică unică, precisă și sunt bine organizate. Temele ideilor delirante pot fi sintetizate în trei grupe principale: Idei de persecuție, de prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dominante. Klein și Horwitz disting trei grupe de personalități delirante: un grup nesemnificativ a cărui personalitate nu iese cu nimic în evidență, un grup cu o personalitate caracterizată prin neîncredere, teamă de inferioritate și tendințe reclusive, un grup caracterizat prin ambiție, atitudine intelectuală de tip moralizator afișând superioritate în raport cu ceilalți. Bonner atrage atenția că paranoicii dispun de un nivel intelectual superior, mult mai ridicat decât al schizofrenicilor, fapt care denotă o corelație între structura personalității și tipul clinic de tulburare paranoică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest univers halucinant, ci trebuie format; format prin educație, de-a lungul întregii vieți, prin valorificarea integrală a tuturor posibilităților sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a făcut cunoscut în anul 2000, când a publicat, în Educational Technology Research and Development, studiul „Toward a Postmodern Agenda in Institutional Technology” (nr. 48/4, pp. 5-20). În studiu, el citează teza sa de doctorat care, prin titlu, sugerează ambiția de a elabora o filosofie antropologică postmodernă a curriculumului (Toward a Philosophy of Institutional Technology: An Exploration of Perspectives, Foundations and Elements of Postmodernism in Theory and Practice). Teza a fost susținută în anul 2001 la Wayne State University din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pitagoreice din spațiul egeic și din sudul Italiei (cu excepția Școlii din Tarent). Prima întrerupere fusese parțială și durase numai câteva decenii (între 530 și 440 î.Hr.); cea de-a doua a durat mai mult, întrucât confreria ajunsese să aibă și ambiții politice 28. Există însă și frământări interne, certuri între diverse categorii de profesori - discipoli ai maestrului divin. În timp, s-a accentuat o sciziune între acusmatici (a)kousmatoi) și matematici (maqematikoi). După incendiul de la Crotona din 490 î.Hr., Pitagora, însoțit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
faptul că Akademia sa a funcționat nu doar ca o instituție de educație înaltă, ci și ca o fraternitate ezoterică de tehnicieni politici 3. Dar idealul educațional pe care și l-a asumat, ca și curriculumul practicat transcend cu mult ambițiile politice nutrite de Platon într-o perioadă a vieții sale. Când a renunțat la ele, Platon s-a dedicat descalificării idealului războinic al spartanilor 4, pe care îi admirase în tinerețe, și cercetării febrile a adevărului 5. Rezultatele acestei schimbări
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Scrisoarea a VII-a, compusă între anii 353 și 352, când Platon avea 75 de ani, găsim această mărturisire: „Odinioară, când eram tânăr, intenționam, ca atâția alții, să mă consacru politicii în ziua când mă voi simți stăpân pe mine”. Ambițiile politice ale lui Platon s-au năruit prin câteva eșecuri răsunătoare și, desigur, dureroase. Mai întâi, din cauza aristocrației din care făcea parte. Vărul său Kritios și unchiul său Charmides s-au dezonorat colaborând cu „Cei 30 de tirani” care au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți dintre acești cadaveres erau în toate mințile. Istoria bisericească evocă, sub un renume de „sfinți”, câțiva asemenea demenți. Unul este Sfântul Simion Stylites/Stâlpnicul (390-459). După ce a stat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în procese de reformă școlară fără a le cunoaște exhaustiv și suficient de profund încât să le sesizeze racilele. Este motivul esențial pentru care le expunem, sintetic, în continuare. Înaintea prezentării celor mai tradiționale dintre curricula moderne, explicite și cu ambiții de fundamentare științifică, este necesar să clarificăm cum s-a constituit teoria științifică a curriculumului. 10.3. Nașterea teoriei științifice a curriculumuluitc "10.3. Nașterea teoriei științifice a curriculumului" Cercetătorii britanici ai istoriei curriculumului tind să-i atribuie acestuia date
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de teorii și tehnici: analiza situațională; teoria tehnologică a obiectivelor; tehnicile de selecție a conținuturilor; teoria experiențelor de învățare; teoria evaluării și aprecierii performanțelor de învățare. A rezolvat un fel de teorie generală și abstractă a construirii curriculumului, cu vădite ambiții de universalitate. Modelul lui McGee este, după opinia sa, aplicabil la toate nivelurile învățământului și în orice condiții socioculturale. El nu este liniar, dar nici ciclic. McGee consideră că suportul oricărei dezvoltări curriculare trebuie să fie „dinamica oricărui proces de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a mai fost folosită în anii următori. Dar cartea lui J. Gwynn (1950) aspira la fundamentarea unei științe riguroase, cumulative și obiective a dezvoltării curriculumului ca disciplină socioeducațională și tehnologie eficientistă de tip life adjustment. Cartea lui Alberty (1953) nutrea ambiții similare, dar de pe poziții reconstrucționiste și progresiviste. Capodopera deceniului a fost însă cartea lui Smith, Stanley și Shores (1950, 1957), care a sintetizat magistral liniile de forță ale curricula moderne și s-a impus ca lucrare de bază a teoriei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]