4,800 matches
-
le excita, la propagare fără edulcorare și, pentru asta, cere ca predica și figurarea să nu fie separate. Imaginea să fie temperată prin Cuvânt. Dacă s-au putut lua hotărârile sibiline ale Conciliului de la Trient, în ambele sensuri, înseamnă că ambiguitatea nu poate fi și, fără îndoială, nu trebuie eliminată. Roma, în fața dinamismului ei prozelit, avea această incertitudine teologică. Vatican II prezenta mai de curând Biserica drept "prietenă a imaginilor și a artelor". Prietenă, neîndoielnic. Amantă și fecioară nebună, cu siguranță
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la centru, prin medierea gravurilor pioase. Obosit să-i admonesteze, în propria tabără, pe iluminați, pe puriști, pe fanaticii distrugători de imagini, el ordonă autorităților stabilite să-i elimine fără discuții. Deși mai riguros pe fond, Calvin păstrează o prudentă ambiguitate: în afara imaginilor de sfinți și a locurilor de cult, uzul privat și profan este permis. Un întemeietor de stat nu putea acționa altfel. Probleme de pictură, probleme de guvernare. Să amintim, ca anecdotă sau butadă, că, până în 1378, la Florența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
liber" la rubrica "artă" în New York Times în 1975). În ziua când imaginile obținute prin scanare și rezonanță magnetică vor face obiectul unei celebrări instituționale, dublată de o apreciere comercială, medicina va fi găsit alte moduri de vizualizare a organelor. Ambiguitatea înnobilării imaginilor: nu marchează ea adesea schimbarea unei demnități pe o lipsă de interes? Primul din video-artă, Jean-Christophe Averty și-a dat seama de asta la timp: Nu m-am considerat niciodată artist. Am oroare de cuvântul ăsta. Eu sunt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
programatorul de televiziune. "Pe de altă parte, cinematografia este o industrie" (Malraux). Traducem: în partea de difuzare. O Schiță de psihologie a televiziunii care s-ar încheia cu o observație disprețuitoare de acest gen ar stârni râsul: în vreme ce cinematografia are ambiguitatea unei industrii de artă, care trebuie să fabrice în serie prototipuri, televiziunea este, în întregime, fabricare și difuzare, industrie. Opera cinematografică se comunică, dar nu este făcută, asemeni produsului televizual, pentru a comunica. Operatorul unui canal (privat sau public, cel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a voinței generale. O singură evanghelie: egoul. Egoiști buni la inimă. Sunt aceiași. "Nominalismul este calea regală a materialismului. La drept vorbind, este o cale care nu duce decât la sine" (Althusser). Inaptitudinea pentru punerea în ordine: ființe "conștiente de ambiguitatea realului", preferând spiritului de sistem eclectismul, acționând cu suplețe în situații neclare, eliberate de cuvintele goale care ne-au făcut atâta rău (Revoluție, Națiune, Proletariat, Republică etc.), "dispuse să construiască imagini nu adevărate, ci viabile ale lumii" (Pierre Lévy). Spirite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privirea către în trebările și răspunsurile care se rostesc neîncetat în cămările sufletului, modelându-ne continuu. Ne putem întoarce astfel, pentru un răstimp, în locul de unde încercăm să privim, lămuritor, către ceea ce suntem. I. DESPRE SACRU I.1 Distincții preliminare Sacrul - ambiguitate și plurivocitate. Rudolf Otto și Mircea Eliade - prezentare critică a viziunilor despre sacru. Manifestările sacrului. Recontextualizare critică a ideii de sacru. Sacrul și struc turile de cunoaștere ale omului. I.2 Reprezentări axiale și reprezentări concentrice Axis mundi și reprezentările
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
naturalețe a acestor regimuri îl conduce pe Otto, după cum am văzut, la a afirma, în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și experiențial, ci sacrul, prin manifestările lui, se delimitează de profan, fără ca aceste granițe, deși clar sugerate, să poată fi numite. Pe de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului!“ Fragmentulaleseste, nu întâmplător, problematic prin ambiguitatea întâmplării. De regulă, interpretările teologizante (mai ales pe linia textului Septuagintei) etichetează prompt și necritic atitudinea poporului, considerată, în această situație anume, idolatră. Dacă urmăm cu atenție textul ebraic, vom vedea însă că lucrurile nu sunt atât de clare pe cât
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cercetare, în conformitate cu standardele actuale, preluate necritic și transferate de la o generație de cercetători la alta. Opțiunea îi aparține, desigur, autorului - dacă există precauția conștientizării propriei alegeri. Altfel, oscilarea între registrul „științific“, conotativ, și cel „literar-ese istic“, denotativ, va conduce la ambiguități și neclarități, nereușind să transmită coerent și până la capăt un mesaj pentru nici unul din cele două registre implicate. 2. Un al doilea gest necesar este celal sesizării, printr-o „suspendare“ a propriei situări, a limitelor și limitărilor (dar și a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ceea ce este, prin natura sa, diferit. în fragmentul referitor la scara lui Yaakov, de exemplu, Domnul (în text, YHWH, numele tetragramat) nu vorbește de pe ultima treaptă a scării, ci de „deasupra ei“ sau de „dincolo de ea“, imagine sugerată fertil prin ambiguitatea ex presiei ebraice nitzav ‘alav („era/stătea înălțat/ridicat deasupra ei/dincolo de ea“, cu referire la sulam, „scară“, de genul masculin în ebraică). Demersulapofatic, în oricare dintre tradițiile religioase care utilizează această cale, dă seamă tocmai de această diferență de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
consulte medicul, fără să putem afirma cu certitudine că acest lucru se datorează ratei diferite a morbidității 350 sau socializării diferite 351...). • nivelul socio-economic și educațional au influență asupra recursului la îngrijire (medicală)352, ca și severitatea simptomelor, gravitatea bolii, ambiguitatea diagnosticului 353, au spus alții; oamenii nu sunt la fel, nu reacționează la fel în condițiile acelorași simptome; • mai mult, conceptulde rol este dificil de înțeles în cazul bolilor cronice (cancer, boli de inimă, diabet etc.), când boala nu este
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
noi. Ipoteza este puntea ce leagă elaborarea proiectului cercetării de verificarea rezultatelor lui, și se prezintă ca un răspuns anticipat, ca un enunț ce indică o relație plauzibilă anticipată între fenomenele explorate. Ipoteza trebuie să fie clară, precisă, să evite ambiguitatea, să fie plauzibilă, adică în raport cu fenomenul pe care îl implică, căutând să surprindă cu o anumită certitudine corelarea. Ipoteza trebuie să fie verificabilă (la capătul cercetării, o vom confirma sau infirma). Este de preferat să cautăm date care s-o
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
al conceptului ce face subiectul prezentei cărți în condițiile unei lumi globale. În încheierea acestei introduceri, consider că sunt cuvenite două precizări suplimentare: una privește abordarea metodologică, iar cea de a doua relația autorului cu textul ce urmează. Dată fiind ambiguitatea conceptului de ideologie constatare ce precede analiza sa -, elementele metodologice care se îmbină pe parcursul cărții se înscriu, din punctul de vedere al rigurozității epistemologice, în ariile delimitate de "tehnici" ale cercetării precum documentarea, analiza conceptuală, analiza definițională comparată și interpretarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
napoleoniană a acestuia 10. Aceasta nu înseamnă, desigur, că încercările ulterioare de a readuce problema ideologiei într-un context epistemologic au fost lipsite de succes. Ceea ce se poate observa este însă că acest concept păstrează și în prezent o anumită ambiguitate semantică, în legătură cu ideologia fiind luate în discuție când implicațiile științifice, referitoare la problema cunoașterii, când cele social-politice ale fenomenului. Tocmai de aceea, pe parcursul acestei părți a primului capitol voi încerca, mai întâi, să decriptez variatele "roluri" semantice care au fost
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
istorice care, deși se constituie în rădăcini ale tradiției noastre culturale și intelectuale, sunt departe de înțelegerea modernă a realității sociale și a termenilor folosiți pentru a o descrie 18. 1.1.1. Moștenirea semantică a ideologiei Observăm, așadar, că ambiguitatea semantică a conceptului de ideologie este dublată de una referitoare la condițiile socio-istorice care au făcut posibilă apariția sa. Fiind interesat mai curând de o analiză epistemologică a ideologiei, și nu de una genealogică, nu voi insista aici asupra condițiilor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și "pozitivarea" ideologiei Inițial plasate în domenii diferite ale gândirii umane, ideologia și utopia au devenit elemente ale discursului specific filosofiei și teoriei socio-politice, chiar dacă aceasta așa cum am văzut în cazul lui Mannheim nu a făcut uneori decât să accentueze ambiguitatea conceptuală a celor două figuri centrale ale imaginarului social. Nici diversele perspective de analiză a raportului dintre ideologie și utopie nu pot revendica o explicitare riguroasă a semnificațiilor pe care acestea le dețin și, implicit, nici a rolurilor pe care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
problemei individului, o va transfera în zona privată. Din acest motiv, atunci când punem problema construcției ideologice a spațiului social plecând de la ideea de individ, putem accepta constatarea că ideea de libertate, recreată de cultura modernă, suportă un sens încărcat de ambiguitate: "Pe de o parte, creșterea independenței omului față de autoritățile externe, iar pe de altă parte, creșterea izolării și a sentimentului ce a rezultat de aici de neînsemnătate și neputință individuală"290. Ambiguitatea proprie libertății modernilor și, implicit, individualismului care decurge
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de cultura modernă, suportă un sens încărcat de ambiguitate: "Pe de o parte, creșterea independenței omului față de autoritățile externe, iar pe de altă parte, creșterea izolării și a sentimentului ce a rezultat de aici de neînsemnătate și neputință individuală"290. Ambiguitatea proprie libertății modernilor și, implicit, individualismului care decurge de aici, s-a transmis, după cum sugerează anumiți autori, și în societatea contemporană, unde, "în ciuda unei spoieli de optimism și inițiativă, omul este copleșit de un profund sentiment de neputință, care îl
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
așa cum am specificat, gândirea postmodernă nu este unitară nici măcar atunci când, urmărind să deconstruiască "metanarațiunile" modernității, nu rezistă ea însăși seducției de a produce astfel de narațiuni totalizatoare. O asemenea situare face ca postmodernitatea să fie marcată, la rândul său, de ambiguitate, din moment ce există concepții care subliniază ruptura de modernitate și viziuni care plasează postmodernitatea în continuarea acesteia. În orice caz, gândirea postmodernă implicit cea care se exercită asupra socialului și politicului se remarcă prin analiza critică a categoriilor modernității, încât se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de demarcare dintre firmele aflate În procesul de internaționalizare a activităților lor ce pot fi considerate drept operatori transnaționali și cele ce nu se califică pentru acest statut nu este atât de tranșantă pe cât s-ar putea crede. Există Încă ambiguități ce nu pot fi ignorate cu privire la Încadrarea firmelor ce operează pe scena economică internațională În categoria transnaționalelor sau a celor ne-transnaționalizate. Totuși, se poate considera că dimensiunea specifică a firmei transnaționale o reprezintă investirea În străinătate; În Însăși familia
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
romînești. De altfel, așa cum a arătat S. Pușcariu, (referitor la SohodolValea Seacă), toponimele (sau formele) străine funcționau mai bine ca repere denominative, pentru că nu mai erau înțelese de populația majoritară, care era cea romînească, și ca apelative, ne provocînd deci ambiguități. Printre puținele nume cu sorginte latinească sau veche romînească „expuse“ devoalării ca elemente străvechi pot fi consemnate cele „pierdute“ ca apelative, în faza latină sau romînă veche, deci „neînțelese“ astăzi în romînă. Un astfel de nume este Vădastra, (un sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
situații, l-ar putea constitui diferențierea formală între omonimele toponimice care, trebuie să recunoaștem, sunt destul de numeroase, elementele derivative și perifrastice (determinanții) nefiind suficiente pentru a le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri, pentru că sensul acestora este deictic (identificarea și individualizarea), și nu rezultă din abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale unei clase de obiecte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu Repedea- Bistrița, Valea Seacă-Sohodol etc.). Adoptarea de către romîni a termenului slav se datorează, cum a demonstrat Pușcariu, caracterului mult mai clar de nume propriu al toponimului străin, care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și mai bine imaginea sistemului deschis al științelor medicale în care apar noi domenii: anatomie generală, fiziologia tisulară, a reproducerii și nervoasă, anatomie patologică, dermatologie, cardiologie, obstetrică etc. începe o structurare dinamică, încurajatoare și obiectivă, dar medicina este încă tributară ambiguităților, speculației arbitrare, fapt ce demonstrează că deși beneficiază de un îndelung trecut, ea se află pe cale de transformare spre medicina modernă propriu- zisă. La progresul medicinei participă medici englezi, italieni, germani, francezi, belgieni, danezi etc., precum și filosofia metodologică și științele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
primul teatru după moda antică, construit de Umaniști, în Italia, între 1580 și 1585, a fost inaugurat, cu un imens succes, prin reprezentarea tragediei lui Sofocle. 3.4. Locul spectacolului Poziția lui Aristotel asupra locului spectacolului nu este lipsită de ambiguități. Făcând din spectacol unul din cele șase elemente constitutive ale piesei de teatru, el îi acordă o importanță majoră. Respingând punctul de vedere al lui Platon pentru care epopeea este superioară tragediei (Les Lois = Legile 658d), el consideră că resursele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]