16,511 matches
-
el. Pe la ora 14 dăm peste o ambulanță în pădurea de pini de la Austre. Ciudățenie mare, stă nemișcată, evident pană de cauciuc. Pilotul încearcă să stabilească legătura radio prin stația de urgență a insulei. Stația zice că nu-i nicio ambulanță în zonă. Coborâm la joasă altitudine. Deodată vedem cum ambulanța o ia prin pădure. Aterizăm pe o mică pajiște. Poliția sosește de urgență pentru a izola zona. La sol se vede clar că vehiculul era un fals. Un autobuz Volkswagen
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de pini de la Austre. Ciudățenie mare, stă nemișcată, evident pană de cauciuc. Pilotul încearcă să stabilească legătura radio prin stația de urgență a insulei. Stația zice că nu-i nicio ambulanță în zonă. Coborâm la joasă altitudine. Deodată vedem cum ambulanța o ia prin pădure. Aterizăm pe o mică pajiște. Poliția sosește de urgență pentru a izola zona. La sol se vede clar că vehiculul era un fals. Un autobuz Volkswagen vopsit în alb ca varul. Cruci roșii mâzgălite, cu contururi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
buc. Șoferul de negăsit, probabil pentru că e cunoscut prin partea locului. În jumătate de oră sosește la fața locului o echipă operativă ISA, care transportă porcii direct la Roma. Iau legătura cu Blenheim-Ahlskog pe unde scurte, recomandă să fie arsă "ambulanța" pe loc. Poliția foarte înțelegătoare. Ar prefera totuși să țină zona închisă până la sosirea echipei de dezinfecție (de la Fårö!). Poliția are desigur dreptate să ceară aprobare de la șeful pompierilor. Există evident un paragraf despre "incendierea de necesitate", dar e îndoielnic
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de prim-ajutor din satul Românești gara Basarabeasca. Aterizăm pe o bucățică de pământ acoperită cu mărăcini de înălțimea unui om aproape și marcată cu o groapă pe care trebuie să o sărim cu grije <sic>. Drumurile fiind impracticabile pt. ambulanțe, răniții ne sosesc dela distanță de câțiva km: un convoi de brancarde purtate de soldați prin praf și arșiță. Îi îmbarcăm în avioane doi câte doi în timp ce deasupra noastră la mare înălțime evoluează două avioane inamice făcând fotografii probabil. În
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
sau când se întoarce de la liturghie, tânăra se furișează după noutăți, se apropie cât mai mult posibil de locurile unde se duc lupte. Vede "tancuri care lovesc clădiri și sfărâmă porți trăgând la întâmplare", oameni care fug care încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș câte o privire pe străzile blocate, încearcă să facă niște fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg că a fost rănit în război și salvat de o ambulanță românească. Apoi, mă ia de mînă și mă duce la bătrînul cu turban mare și alb. Înțeleg că-i spune și lui același lucru și îl numește "tată", dar nu pot ști dacă îi este într-adevăr tată sau îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
drum de trei-patru kilometri. Febra ajunsese al culme și picioarele nu mă mai ajutau, drumul din apropierea casei l-am făcut aproape târându-mă. Ajuns la ușă, mi-am pierdut cunoștința și mai târziu, spre seară, m-am trezit într-o ambulanță, eram dus la Spitalul de boli contagioase, unde după trei zile am fost conștient, apoi timp de o săptămână nu am mai știut nimic, trecusem pe tărâmul celălalt, am fost lăsat în voia Domnului, nu mai eram înfășurat în cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
din America, din Anglia, revistele din Franța, Țările Arabe, Rusia, toate cărțile de spionaj apărute pe piața românească și străină, știa toate ,,bârfele” din lumea spionajului mondial, știa toate numele și toate viețile unor spioni celebri, era o adevărată enciclopedie ambulanță. Profesorul pur si simplu muțise...și-și ridică ochii spre cer, mulțumind lui Dumnezeu că i-a adus în dar asemenea comoara. - Mutatis mutandis, adaugă ea, si eu am ajuns în patul șefului SS, prin urmare acest capitol al vieții
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o comă profundă. A fost transportat imediat cu Salvarea la un spital din Iași. Câteva ore mai tarziu, tânărul a fost găsit mort pe holul altui spital din oraș. „Am chemat Salvarea, iar primul lucru constatat verbal de medicul de pe ambulanță a fost: acest copil a fost otrăvit”, ne-a mai declarat tatăl Alinei. Misterul morții lui Malin nu a fost descoperit nici În ziua de astăzi. Ulterior, familia Tăcu nu a mai putut contacta niciodată echipajul de pe Salvarea care l-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
alt spital. După zece ani de la tragedie, Alexandru Tăcu a aflat că medicii de la primul spital au primit un telefon, pretins din partea familiei, care cerea că fiul lor să fie transferat la o altă unitate medicală. Malin a murit În Ambulanță, pe străzi, plimbat Între spitale. Tatăl lui Malin a aflat ulterior că fiul său a petrecut cu ceva timp Înainte de moarte câteva ore la sediul Securității, fiind ridicat de pe stradă. „Bănuiesc că acela a fost momentul În care fiul meu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu te poți scălda de două ori în același fluviu. În sfârșit, doctorul M. o consideră din nou suficient de "restabilită", poate să se întoarcă acasă. Nu va mai exista altă "convocare" de internare. Începe o perioadă zisă "de supraveghere". Ambulanța vine s-o ducă acasă. Cum să-ți iei rămas bun de la toată această mică lume împrăștiată prin saloane și pe coridoare, care nu are niciodată vreme să răsufle, nu așteaptă mulțumiri și rămâne aproape anonimă pentru bolnavi? Absorbiți de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arheologic din Neapole, unde poți să vezi mozaicurile din Pompei." Și Pompei ce e? De anul trecut, nu mai pusese piciorul la Paris. Deși continua să amețească, au prevăzut în program o ieșire. De data asta, cu metroul, nu cu ambulanța. Ca să vadă expoziția celor patru austrieci care și-au jucat destinul între Jugendstil și expresionism. La Gustav Klimt, moartea e o metaforă. E aproape o plăcere să ți se taie capul din pricina unui sex-simbol precum răpitoarea lui Iudita. La Egon
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat deasupra lui: "Nu vă mișcați, vine o ambulanță!" Ia uite, se vorbește românește pe tărâmul ăsta! Faima noastră s-o fi răspândit în toată galaxia?... Se descoperă lungit pe ceva ca o bancă, și chipuri tinere, adunate în jur, îi arată o curiozitate vrednică de o creatură venită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poziție șezând, poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de plasture. Își aranjează părul pe deasupra cheliei boselate și face precaut câțiva pași, în vreme ce consumatorul de usturoi care chemase ambulanța îi scutură hainele de praf părintește. "Trebuie că e paznicul universității țărănoiul ăsta care pute de trăznește", gândește și, recăpătându-și reflexele umane, își duce mâna la portofel. Ca să dea un bacșiș sau ca să vadă dacă nu i s-au
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cred cu tărie în victorie alții se gândesc deja la eșec. Toți acești oameni suferinzi se află într-o mare dilema, imediat ce au ajuns aici. Atunci, de ce am mai venit? O altă categorie de pacienți este aceea de ,,sosiți cu ambulanța’’ și care sunt atât de grav afectați de boală încât nu mai au nici măcar dilema celorlalți deși aceasta poate că există de mult timp în viața lor de când au descoperit boala de care suferă. Garderoba se găsește în corpul vechi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
trofeie, conduse de pompieri; Regimentul mixt de dorobanți; Regimentul 2 de linie; Regimentul 3 de linie; Regimentul 2 de artilerie; Comandantul Diviziei 2 de infanterie; Plutonul de marinari; Batalionul 4 de vânători; Regimentul 4 de linie; Regimentul 5 de linie; Ambulanța; Regimentul 7 de linie; Regimentul 1 de artilerie; Comandantul brigadei de cavalerie; Muzicele regimentelor de roșiori; Divizionul mixt de călărași; Regimentul 1 de roșiori; Regimentul 2 de roșiori. Tunurile luate trofeie aveau ghirlande de stejar cu inscripția bătăliei unde au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ora 1130, Carol și suita s-au înapoiat în tribuna regală, de unde au privit parada militară (Aviația, ofițerii de rezervă, centrele de premilitari, Statul Major al Corpului II Armată, ofițerii fără trupă, școlile de ofițeri, Batalionul de Gardă, diferite regimente, ambulanțele salvării, pompierii, alte regimente, noile tunuri). Parada s-a terminat la ora 1330. Sâmbătă, 18 mai. La ora 11, s-a deschis la sediul Ligii Culturale din București, Expoziția de Icoane lucrate la Școala de Misionare din Vălenii de Munte
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mine!» țipa scriitorul. «Mă mușcă! E ÎN GURA MEA!» Scriitorul a fost târât la mașina poliției în timp ce se ținea de un tânăr student al grupului Yesheva care participa la lectură - și pe care scriitorul l-a tot pipăit - până la sosirea ambulanței. Cu ochii dați peste cap, ultimele cuvinte ale scriitorului - urlate - înainte de a fi transportat, citez: «Îl iau cu mine pe ovreiașul ăsta» încheiat citatul.“ Paul Bogaards răspundea cu propriile sale e-mailuri, cum ar fi: „Nu-mi pasă dacă-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe manifestanți. Sirene de ambulanțe, exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de polițiști israelieni. Motivul: lucrările de restaurare întreprinse de municipalitate pentru a moderniza o rampă de acces
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din vara trecută, echipa municipală ne proiectează pe un ecran cinematografic, într-o atmosferă de reculegere, un Power Point sonorizat (pompieri, pereți găuriți de proiectile, coborâri în adăposturi, ambulanțe). Șapte sute de katiușe au căzut peste acest municipiu de douăzeci și patru de mii de locuitori din care mulți au trebuit să fie evacuați. Au fost atinse sute de apartamente și mai multe școli. Nu cerem nimic, suntem mândri că ne-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rochia pentru a arăta că este însărcinată, numai că soldatul i-a cerut să se dezbrace de tot. Au pus-o pe o targă într-o mașină militară, alături de tatăl ei rănit, apoi au fost lăsați să aștepte sosirea unei ambulanțe palestiniene. Ea a cerut permisiunea de a se acoperi, dar nu i s-a permis, în ciuda temperaturii scăzute. Până la urmă, copilul s-a născut. În ziua morții tatălui său". De-a lungul străzii Al-Shuhada, care coboară înspre suk-uri, ferestrele și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nedisciplinații ofițeri de rezervă nu mai dau drumul la râsete tari. Sala alimentelor, ca și pe vremea Turcilor când cu volintirii e așezată în pridvorul bisericii, alături de icoana lui Rareș-voevod. 12 August A doua zi trebue să fac drumul în ambulanță; abia pășesc de durerea picioarelor. Doctorul Rizescu, sau mai bine burta sa respectabilă, se arată destul de primitor, ceia-ce constitue una din calitățile de ospitalitate românești. Și împreună cu invalizii, pornim în urma coloanei. Sunt doi invalizi permanenți: Eliseu Iliescu, substitut de procuror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță, și somnul pesemne i-a făcut atâta bine încât când am ajuns la Hârlău era teafăr și voinic, ba încă a avut atâta putere s-o șteargă la sănătoasa, ca nu cumva să-l prindă doctorul să-i îndese pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coloanei s-o apucăm prin altă parte, pe un drum care merge cu ceva înconjur, dar care poate fi străbătut cu mai puține greutăți. Omul care ne întovărășește de la Probota cu cei doi căluți ai lui cari ajută la tragerea ambulanței, necontenit aleargă pe drumul plin de praf în urma noastră, la văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]