2,758 matches
-
situația lui Alexandru Machedon - am zis cam, fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învîrtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
trebuie să le primească cei ce săvârșesc faptele patrioticești, după cum spunea cronicarul, nu vizitatorii avizi de câștig, dascălii de tarantelă democratică, înveșmântați în tartanul lor rău mirositor, irozii străini intereselor acestei nații, cei care zornăie din pintenii trufiei și-i amețesc pe unii cu patriotismul lor gheșeftar"". Avertismentul, lipsit de echivoc, reflectă de asemenea dimensiunea constitutiv fascizantă a leninismului romantic. ""Noi nu avem nevoie de leneviți profeți, de iude care nu au dimensiunea jertfei românești în sângele lor ușor de cumpărat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare sub povara spaimei ori a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețiți de "hărmălaia publică" vorba lui Pavese uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
normalul avut în vedere de staffuri. De ce, așadar, nu ar veni acum și punerea moțului?! Asta și face acest personaj fără de care România postdictatorială și-ar fi recăpătat, nu fără convulsii, demnitatea pierdută. Și care, cu fariseismu-i moștenit, încearcă să amețească mințile (dispuse oricînd să fie amețite). Să nu ne înșele, cumva, dragostea devoratoare pentru cultură a fostului ștab al Editurii Tehnice și deci aureolarea confraternă a celor ce-și consumă caloriile în aceeași cultură. Să fim serioși: totul e doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De ce, așadar, nu ar veni acum și punerea moțului?! Asta și face acest personaj fără de care România postdictatorială și-ar fi recăpătat, nu fără convulsii, demnitatea pierdută. Și care, cu fariseismu-i moștenit, încearcă să amețească mințile (dispuse oricînd să fie amețite). Să nu ne înșele, cumva, dragostea devoratoare pentru cultură a fostului ștab al Editurii Tehnice și deci aureolarea confraternă a celor ce-și consumă caloriile în aceeași cultură. Să fim serioși: totul e doar propagandă. Și disperată confecționare de imagine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cerul spuzit de stele. Un greier mic, muiat în tuș și pe aripi pudrat cu brumă se aude cântând din vioară. Un plop negru încrustat în cer pare un uriaș . Liliacul cel mărunt a ieșit din cuib după pradă, zburând amețit dintr-un loc într altul. Sclipirile stelelor se zăresc pe bolta întunecată. Robert Brașoveanu DATINI DE IARNĂ Este iarnă. S-a lăsat gerul și ninsoarea a căzut. Fulgii albi plutesc de parcă ar fi niște fluturi jucăuși. Odată cu iarna, s-au
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
singura mea zi liberă... adică era seara mea liberă..., acuma am libere toate serile..., asta e. Și pentru ce? "Ca să ne plimbăm prin trecutul nostru", așa, ca printr-un parc bătrîn de provincie... și să tot mestecăm la amintiri..., mă amețește el pe mine cu găselnițe poetice... Ca să nu mai vorbesc că dacă greșesc o.... alee... din parcul ăsta... dacă mă rătăcesc puțin prin parcul ăsta al lui..., mă face ramolit... ha!, că el o fi mai breaz... ha! Că abia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îți propun să deschidem un bar... un bar într-un cavou... în cimitir... eu zic că-i o idee cum nu se poate mai originală... și mai eficientă... Ce zici? Octav: Stai puțin... stai puțin... Nu mă lua așa c-amețesc! Mai dă-mi niște whisky... Va să zică un bar într-un cavou! (rîde) Ce zici, mama? Marieta: Eu zic că-i o idee foarte bună... că toată lumea face azi cîte ceva ca să... trebuie bani... asta e... Octav: Ce zici, tăticule? Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și Punct Final. ● Cornilescu (1998: 320), folosind și propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul: Părul se albește/albește cu vârsta Ion se amețește/amețește repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variația reflexiv/nonreflexiv privește mai ales verbele incoative referitoare la procese naturale care nu sunt realizate autonom (nu au cauză internă), între cele două forme (casser/se casser 'a se sparge
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Punct Final. ● Cornilescu (1998: 320), folosind și propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul: Părul se albește/albește cu vârsta Ion se amețește/amețește repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variația reflexiv/nonreflexiv privește mai ales verbele incoative referitoare la procese naturale care nu sunt realizate autonom (nu au cauză internă), între cele două forme (casser/se casser 'a se sparge', durcir
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe care unul dintre autorii acestei cărți, Ion Manolescu, o numește „comunism cultural”. Acesta, livrat sub
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Charlotte: José Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté La divine douceur dont votre grâce est faite! Cadența strofelor ne-a amețit. Rezonanța rimelor celebra în urechile noastre extraordinare îmbinări de cuvinte îndepărtate: fleuve - neuve, or - encor... Simțeam că numai artificiile acelea verbale puteau să exprime exotismul Atlantidei noastre franceze: Voici Paris! Pour vous les acclamations Montent de la cité riante et pavoisée
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mintea mea fragedă un fel de scurtcircuit intelectual. Și, grație conciziei sale, în vara aceea, am dat de un adevăr teribil: „Oamenii vorbesc pentru că le e teamă de liniște. Vorbesc mașinal, cu voce tare, sau fiecare în sinea lui, se amețesc cu terciul verbal care năclăiește fiecare obiect și fiecare ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de iubirile lor sublime, cuvinte spuse de o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copaci. Un instructor îi urmărea gesturile și, din când în când, arunca o privire la cronometrul pe care îl strângea în mână. Părea să aibă aceeași vârstă ca și mine, cincisprezece ani, fata al cărei trup scăldat în soare mă amețise. Tocmai dezasambla o mitralieră, pentru ca apoi să o asambleze din nou, încercând să procedeze cât se poate de repede. Erau întrecerile paramilitare, la care luau parte mai multe școli din oraș. Rând pe rând, ne instalam în fața mesei, așteptam semnalul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
învăluit. Ferestrele cabinelor, luminate mai discret, parcă s-au înclinat, lăsându-ne să pătrundem în intimitatea lor... Fluxul iscat de trecerea pachebotului a fost atât de puternic, încât pluta noastră a descris un semicerc, o lunecare rapidă, care ne-a amețit. Vasul, cu lumina și cu muzica lui, a părut să ne ocolească... În clipa aceea, ea m-a strâns de mână și s-a cuibărit lângă mine. Densitatea caldă a trupului ei putea parcă să se concentreze absolut toată în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frunze de palmier sau trestie. De aici se coboară pe o cărare spre gheizerele de pe platoul vulcanic, care scot jeturi de vapori și fum la zeci de metri Înălțime, asemenea dragonului mitologic. Nu știi Încotro să privești mai Întâi! Ești amețit și fericit că ai avut ocazia să fii martor la explorarea unui aspect al miraculoasei naturi. Un tablou dantesc, o Noapte a Valpurgiei! Intrarea spre Infern, cu miros pronunțat de pucioasă!!! „Această activitate hidrotermală este tot ce a rămas dintruna
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un poet, Și fără să-i mai pese de vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei Năpăstuiți i-alină, doboară pe mișei, Și sub cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii aceștia, sărmani printre sărmani, Și deșelați de trudă, împovărați de ani, Sub maldărul de zdrențe cu trupul sfânt, diform, Murdară vărsătură-a Parisului enorm, Se-ntorc duhnind a doagă și a balerci din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și poeții se pregătesc în primele două-trei strofe ca să prezinte poanta din strofa finală. Exercițiul devine însă foarte înduioșător când la capătul firului nu este decât o biată greutate de o sută de grame. Atunci eforturile poetului, prealabile poantei, îl amețesc și de foarte multe ori se prăbușește bietul spre marea tristețe a criticilor. Bătrânii arbitri povestesc chiar întâmplări și mai tragice și anume când aruncătorii greșesc calculul și greutatea vine în cap, periclitându-le chiar viața. Bine cel puțin că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt. Cât ar fi de toamnă, Iarna cât de grea, Vesel sunt de când e omul Om, în țara mea! Ședințarul Din ședință în ședință (Socialism pe rupte!) Nădușește ședințarul Amețit de lupte. Las’ să plouă cu rebuturi Și potop de-ar fi, El îți scoate din servietă Ordinea de zi. Secătura Mult mi-e drag și drag mi-o fi Omul flacără pe creste, Dârz și simplu, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să-și ia ochii de la mine. — E totul În regulă? E așa cum ți-ai planificat? — Ăă... În general, da! zic, evitîndu-i privirea și inspirînd grăbită niște oxigen. O, Doamne. Trebuie să-i spun. Trebuie. — Luke... mă aplec spre el, ușor amețită de la oxigen. Ascultă, Îi șoptesc În ureche. Nu nasc. Draga mea, nu-ți face griji, mă mîngîie Luke pe frunte. Nu se grăbește nimeni. O să dureze cît o să dureze. Dacă stau să mă gîndesc... nu e o idee rea. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să Încerc mai multe ținute să văd care Îi stă mai bine, dar moașa mi-a aruncat o uitătură ciudată și a zis că avem nevoie de somn, și eu și ea.) Și mă uit pur și simplu la ea, amețită de la noaptea nedormită, privindu-i fiecare respirație, și fiecare mișcare a degețelelor... Nașterea a fost... În fine, a fost ceea ce se numește „simplă și fără complicații“. Lucru care chiar că mă pune pe gînduri. Mie una mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
împreună cu Brumaru și cu alți ieșeni, pentru că noi aveam tren de întoarcere tocmai spre miezul nopții. Mâncam ceea ce el gătea ca și Dan Petrescu, este un bucătar extraordinar! -, normal că mai și beam câte ceva. S-a întâmplat să ajung eu amețit la tren, dar pe el nu l-am văzut vreodată amețit. Dorin Popa: Dar Stelian a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să apară PAC-ul. E adevărat, în perioada aceea l-am văzut mai des și știu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dacă vrea să-i reproșeze ceva iubitului ei. Poetul îndrăgostit este atât de gelos pe soțul ei, încât o îndeamnă să se ferească de îmbrățișările lui, de sărutările lui, să-i ucidă dorința prin refuzurile ei. O îndeamnă să-l amețească cu băuturi pe soțul ei pentru a se întâlni cu amantul torturat de dorință. Recunoaște că nu-și poate stăpâni patima și că se simte ca un ostaș, că doar cel ce iubește este ostaș. Ovidiu o descrie cu exaltare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i s-a oferit Sonia. Rodion Raskolnikov n-o judeca pe Sonia. Se gândea că tânăra avea doar trei drumuri: să sfârșească sărind în apă, să ajungă nebună la balamuc sau să se arunce în brațele desfrâului, acelui desfrâu care amețește gândirea și împietrește inima. A ales ultima cale, fără să-și altereze inima și sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un escroc ce aspirase la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]