5,855 matches
-
ce-ți îngropi pe cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis scrisoarea aceasta unui amic sigur, ca să-i fie transmisă imediat în mână. Și într-adevăr, de data aceasta izbutisem: după cinci zile, o telegramă: "Attends lettres, baisers". Nervii mei se destinseră într-o clipă, cum ai desface corzile unei viori, am căzut pe pat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare și nefericită, dar mă forțam să-mi schimb gândul. Când m-am întors acasă, am găsit această scrisoare de la Ioana: "Poate îți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vițiu. Uneori, în mijlocul nopții, am impresia că stau de vorbă cu Dumnezeu. Orice preocupare, cât de, neînsemnată, este aici îndreptățită. Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic din București căruia să i le duc. La urmă, am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip. De câte ori închideam sau deschideam fereastra, pierdeam câteva, și mă întreb până la urmă ce va mai rămâne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se împacă Prin jertfirea celor mici. * „Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala”, Dar oala mea-i ca vasul Gol, precum e coala. * În sânge de la Miel divin Vreau astăzi să-mi spăl viața
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un lucru serios. "Iată de ce micile conspirații făcute în treacăt, planurile revoluționarilor șomeri, proiectele care dau fericirea și belșugul prin simpla lor publicare în Monitorul Oficial și ministerele amicilor, combinațiile rudelor, împărțirea locurilor, crearea haosului de unde vor ieși apoi, spontan, ordinea și lumina - iată de ce toate acestea se petrec în marginea realităților naționale și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să îngaime, nu aveai nevoie. Odolgan se apropie rânjind. — Prea ușor! tună el. Nu erau buni de nimic. Și tu, adăugă, întors către Audbert, făceai pe tine de frică. — Câțiva au scăpat și ar putea să se întoarcă aici cu amicii lor. — Aaa! Stai liniștit, pe ăștia n-o să mai vezi. Khaba se apropia și el cu pași mari; își ducea calul de căpăstru și strângea arcul în mână. Din ochi îi țâșneau fulgere. Veni direct către marcoman și, imediat ce ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asasinul, însă un om corpolent și bărbos, ce sta în primul rând, cu degetele înfipte în centura lată de piele, întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o expresie încă și mai arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da, ia spune-ne, soldățelule, pe cine trimite împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
misiune: îi aminti lui Sebastianus că, în urmă cu doi ani, detașamentele alanilor fuseseră, în principal, cele care îi vânaseră pe bagauzii de pe Loira și îl avertiză că prezența sa ar fi putut să le facă greutăți, o dată ajunși la amicii lui Divicone. îi sugeră chiar să-l facă să se întoarcă la prima stație de schimb, însă Sebastianus, care își formase despre soldatul acela o părere foarte bună, respinse cu fermitate ideea - mai întâi fiindcă Maliban era, ca și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine să vină să-și vadă băiatul și eventual chiar să-l crească, decât să trimită flori și urări "mamei fericite"! îl apostrofă femeia. Vreți să-i transmit acest mesaj? întrebă Filip pus în încurcătură. Sunteți rudă cu el, sau amic? Nici una, nici alta. Sunt comisionar, încercă Filip să-și scuze parcă gestul atât de intim de a fi oferit flori unei femei străine. Pe domnul D l-am cunoscut azi-dimineață, la florărie. Era foarte agitat. Mi-a repetat de câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
moara. Și cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung și trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeață și de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios. În sat aveam câțiva amici țărani, unul Petrea Petrișcanu mai ales. Alăturea stătea un personaj foarte important, un țăran, Tancă, care avea pe casă un cuib de cocostârci, păsări pe care le vedeam întîia dată și care produseseră asupra mea o mare impresie și anume
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru. Așadar, debutul meu literar a fost... critica literară agresivă! În aceeași vară, împreună cu amicii mei Mușoiu și Vaian, și cu colaborarea altor tineri, am scos o revistă bilunară. Revista era socialistă, ateistă, materialistă, realistă, - în sfârșit revoluționară în toate direcțiile. Am scris cugetări, poezii în versuri și în proză, și traduceri din Zola și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Lucrul nu era secret pentru mulți. Mai întîi, pentru cei câțiva buni prieteni ai mei din Roman, de care nu mă putusem ascunde, ba chiar simțisem o neînvinsă nevoie să le fac mărturisiri. Apoi făcusem cunoscut, prin scrisori aprinse, și amicilor de la Bârlad această istorie de amor, și mai ales lui Raicu Ionescu. Amicii din Roman chiar protestau și erau gata să mă dea în judecata partidului, mai bine zis să mă ,,pîrască" că, din cauza amorului, dezertez de la lupta socialistă. Acest
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ai mei din Roman, de care nu mă putusem ascunde, ba chiar simțisem o neînvinsă nevoie să le fac mărturisiri. Apoi făcusem cunoscut, prin scrisori aprinse, și amicilor de la Bârlad această istorie de amor, și mai ales lui Raicu Ionescu. Amicii din Roman chiar protestau și erau gata să mă dea în judecata partidului, mai bine zis să mă ,,pîrască" că, din cauza amorului, dezertez de la lupta socialistă. Acest amor mai era cunoscut, desigur, și de alți oameni străini, fiindcă plimbările mele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unul de nesatisfacții. 25. De obicei unii analizează amorul, iar alții îl trăiesc. 26. Ați observat că în amor, pentru femei subțietatea intelectuală, finețea nervoasă sunt indiferente, chiar neprețuite, dacă nu disprețuite? (În romanele franceze, omul inteligent, pricologul, romancierul e amicul.) 27. Amorul? Un trunchi de arbust, ascuns, înăbușit de puzderie de crengi înflorite, pe care zboară fluturi, cântă păsări etc. Cu cât vârsta e mai înaintată, cu atât podoaba sa sărăcește, cântăreți tot mai puțini, flori și frunze mai rare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alcătuită din lingușiri, lașități și - mizerabil corupător de suflete! - mai ales ispite, ca s-o pot recâștiga. În sfârșit, i-am cucerit un zâmbet, apoi, printr-o genială comicărie, un acces de râs. Și pe urmă am fost și mai amici, toată ziua. Prietenia noastră a durat până la vârsta de opt ani, luând diverse forme, în măsura în care animalul devenea om, și temperată puțin din cauză că, la urmă, nu mai stăteam vacanțele întregi la moșie, în vecinătatea ei. Când, după o lipsă de șapte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a sfărmat. Rochia nu-i mai cădea armonios și oblu pe pantofii mici. Când te-ai întors toamna la liceu, te considerai omul cel mai nefericit din lume și foarte fericit că ești atât de nefericit și de interesant pentru amici, cărora le povestiseși "romanul", înflorindu-l cu fapte posibile, în care începeai să crezi și tu. Dar Leonora a fugit peste două luni cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de interesant pentru amici, cărora le povestiseși "romanul", înflorindu-l cu fapte posibile, în care începeai să crezi și tu. Dar Leonora a fugit peste două luni cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani, Eliza... Grădina publică. Fata necunoscută, venită de aiurea la rude, înaltă, fragilă, cu părul galben, cu gene lungi peste ochii negri, mușcând nervos petalele unei roze în-flăcărate... Un cântec umil de grădină publică, astăzi mort... Casa cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul meu. Părintele Palamon e întotdeauna bolnav: "afacerea" pentru care am venit aici - cel puțin pretext pentru conștiința mea că n-am mințit-o complet pe Adela. Părintele Palamon, tip desăvârșit de călugăr așa cum s-a format de-a lungul vremurilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sta un singur moment la îndoială în privința sentimentelor ei? Căci ea îți dă la maximum ceea ce poate da o femeie în astfel de împrejurări. (Purtarea ei nu e oare "dovada" necontenită, pe care ți-a anunțat-o de la început?) Dar, amicul meu, dacă n-ar fi diferența de vârstă, și-ar permite ea libertatea pe care și-o ia cu tine? Cu un tânăr - indiferent dacă l-ar iubi sau nu, și mai cu seamă dacă l-ar iubi - și-ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om de societate, un partener vivant, și invitam de multe ori amici la câte un joc de pocher. Seymour participa adeseori la astfel de ocazii. Ar fi fost greu să nu știi când era plin de ași, pentru că, așa cum îl descria sora mea, ședea rânjind cu gura până la urechi, ca un iepuraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
localul său preferat „Marea Egee”, unde după o friptură bine condimentată și doă-trei pahare cu vin - reuși să se deconecteze. De cele mai multe ori Însă, Tony Pavone putea fi socotit un mare ghinionist: atunci când era grăbit și avea chef mai puțin, un amic, o cunoștință, ori un alt individ cunoscut „Ad-hoc”, Îl Încurcau În așa fel Încât masa de seara se prelungea până târziu după miezul nopții... Cu puțină vreme În urmă, Tony Pavone călcând greșit, contractase o entorsă la glezna piciorului stâng
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul insistă. „Te rog, bunul meu amic...Numai câteva secunde, să te prezint prietenilor mei...” „Bine, dar să știi, sunt extrem de grăbit...!” Doctorul Îl luă de braț și, Îl conduse la o masă unde trei indivizi, unul mai urât decât celălalt, discutau aprins cu o voce destul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de braț și, Îl conduse la o masă unde trei indivizi, unul mai urât decât celălalt, discutau aprins cu o voce destul de sonoră. Făcu prezentarea. „Domnilor, stimații mei prieteni... Am onoarea a vă prezenta și face cunoștință cu simpaticul meu amic, domnul Tony Pavone. Cu acest prilej, rog asistența să-mi permită să precizez un important amănunt: Domnia Sa, este un foarte bun inginer constructor din România, care execută În capitala noastră unele construcții industriale, fiind apreciat la adevărata lui valoare!” „Trăiască
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală...! Mare minune dacă, cele rămase nu-și vor pune capăt zilelor...desigur, din gelozie!” Apașii izbucniră Într-un sinistru hohot de râs, În timp ce Doctorul evident turmentat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]