2,761 matches
-
compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale aliate. Marină austro-ungară a pus la cale un raid al barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
() a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927. Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
a participat la ocupația Massawei (1885), la expediția internațională din Creta (1897), la campania din China în urma Revoltei Boxerilor (1900) și la Războiul Italo-Turc din 1912. Pe parcursul Primului Război Mondial, a comandat o unitate de exploratori a Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina. A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
este o moschee din orașul Alger, Algeria. Aceasta este una dintre cele mai importante atracții turistice ale orașului, făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Moscheea a fost construită în timpul dominației otomane din Algeria de către Hasan Pașa (1517-1572), fiul celebrului amiral Hayreddin Barbarossa (1478-1546). Cu toate acestea, locașul a fost finalizat abia în anul 1612. În urma războiului cu Franța izbucnit în 1830, Algeria a intrat sub stăpânirea Imperiului Colonial Francez. În anul 1838, francezii au convertit moscheea într-o catedrală romano-catolică
Moscheea Ketchaoua () [Corola-website/Science/336857_a_338186]
-
pierderi otomanilor și a dat răgaz forțelor din Sicilia să vină în ajutor. După căderea Veneției în fața lui Napoleon, în 1797 Corfu a fost ocupată de armata republicană franceză. Deși fortificațiile existente aveau o oarecare valoare, coaliția ruso-otomană-engleză comandată de amiralul Feodor Ușakov, utilizând trupele trimise de Ali Pașa a recucerit Corfu în 1799 după un , când garnizoana comandată de generalul Louis François Jean Chabot, ducând lipsă de provizii și în urma pierderii poziției de pe insula Vido de la intrarea în port, s-
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau de distrugere a bateriilor de coastă a continuat până când amiralul Leclerc, care se afla la Dunkerque, a anulat ordinul. Mai mult, el a cerut ca tunurile să fie păstre pe poziții pentru apărarea orașului, iar pe 22 mai a vizitat orașul. Leclerc a bordonat marinarilor să nu cedeze și să
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
ca tunurile să fie păstre pe poziții pentru apărarea orașului, iar pe 22 mai a vizitat orașul. Leclerc a bordonat marinarilor să nu cedeze și să lupte până când întăririle franceze și britanice aveau să vină să îi înlocuiască pe poziții. Amiralul Jean Abrial și-a încurajat oamenii și a reînceput reorganizarea defensivei. Primii soldaț britanici au sosit la ora 18:30 pe 22 mai. Două batalioane, unul irlandez, altul galez, din cadrul Brigăzii a 20-a independente de gardă comandate de generalul
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Marele Stat Major japonez, unde au fi informați concret despre contextul politic și militar din zonă. De asemenea, cei doi au avut în capitala Japoniei întrevederi cu colonelul Filippi, șeful Comisiei Militare Italiene din Siberia și cu atașatul naval englez - amiralul Lay. În luările sale de cuvânt, conducătorul Comisiei - Victor Cădere, a solicitat intervenția oficialităților japoneze și engleze pe lângă reprezentanții acestora din zonă, spre a i se facilita misiunea. Este de menționat că la momentul tranzitării Japoniei de către cei doi, doctorii
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia. Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie. În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult centralizată sub autoritatea amiralului rus. Relațiile generalului francez cu generalul-maior Alfred Knox - conducătorul Misiunii Militare Britanice și cu Kolceak - comandantul trupelor albe au fost încordate (Kolceak având în același timp o relație mult mai bună cu Knox - care a devenit cea mai importantă figură
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
sa s-a extins numai asupra forțelor aliate din vestul lacului (câte 1 batalion francez, englez și italian - staționate în garnizoanele din spatele frontului, precum și Legiunea Cehoslovacă). Colonelul Johnson - din Misiunea Militară Engleză l-a caracterizat astfel: Nefiind de acord cu amiralul, Janin a demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La începutul iernii anului 1919, forțele de bolșevice au contraatacat începând
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Legiunea Cehoslovacă). Colonelul Johnson - din Misiunea Militară Engleză l-a caracterizat astfel: Nefiind de acord cu amiralul, Janin a demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La începutul iernii anului 1919, forțele de bolșevice au contraatacat începând să câștige teritoriu, iar la 14 noiembrie 1919, Armata Roșie a intrat în Omsk. Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
la 14 noiembrie 1919, Armata Roșie a intrat în Omsk. Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin nu a reușit să-i asigure lui Kolceak suport la Irkutsk în luna decembrie a anului 1919, iar relațiile dintre amiral și trupele cehoslovace care aveau în stăpânire calea ferată transsiberiană și stațiile de pe traseu, au devenit execrabile. Evacuarea pe calea ferată spre vest s-a făcut în ceea ce-l privește pe Kolceak cu dificultate, încadrându-se cu greu în programul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
decembrie 1919 la Nijneudinsk, Kolceak a fost blocat aici din cauza unor insurgenți revoluționari socialiști, care au preluat puterea în Irkutsk. Pe 5 ianuarie 1920 Janin - aflat la 250 de km de Irkutsk la Ulan-Ude, și-a angajat cuvântul în ceea ce privește protecția amiralului. Imobilizat , la 6 ianuarie 1920 Kolceak a demisionat din poziția sa de conducător suprem în favoarea generalului Denikin și s-a pus sub protecția aliaților. La 7 ianuarie convoiul în care se afla a pornit spre Irkutsk sub protecția militarilor cehoslovaci
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în favoarea generalului Denikin și s-a pus sub protecția aliaților. La 7 ianuarie convoiul în care se afla a pornit spre Irkutsk sub protecția militarilor cehoslovaci, într-un climat de tensiune extremă, Punctul culminant a fost atins la Irkutsk, unde amiralul a fost așteptat de trupe ale noilor autorități locale - care îi doreau capul, într-un context în care corpul de armată cehoslovac devenise între timp necontrolabil. Pentru a-i fi Legiunii Cehoslovace asigurată trecerea și pentru a fi securizată zona
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și pentru a fi securizată zona critică a tunelurilor din jurul lacului Baikal, la 16 ianuarie 1920 doi ofițeri cehi l-au predat pe Kolceak autorităților locale compuse din menșevici și socialist-revoluționari, afirmând că acestea sunt ordinele lui Janin. Împrejurările predării amiralului au fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea unor ostilități. Odată cu amiralul a fost capturat și tezaurul imperial rus, aflat în trenul cu care s-a deplasat acesta. Premierul francez Alexandre Millerand i-a telegrafiat lui Janin pentru a-i cere explicații și i-a solicitat să depună eforturi pentru salvarea liderului
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra și , care avea să devină un important comandant suedez în Războiul Livonian. Livonia a fost și ea afectată de campania navală a amiralului danez Peter sau , care a bombardat de pe mare Revalul suedez în iulie 1569. Conform tratatului de la Stettin, Danemarca a devenit puterea supremă și dominantă în Europa de Nord, dar nu a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
coloniei portugheze India (Estado da Índia). Cu o armada de 22 nave, incluzând 14 veliere de tip caracă și 6 caravele, Almeida a plecat din Lisabona în data de 25 martie 1505. Armada era formată din 1500 de soldați. Nava amiral era "Săo Rafael", condusă de Fernăo Soares. Principalele scopuri ale acestei misiuni erau trecerea comerțului cu mirodenii sub control portughez, construirea de forturi de-a lungul țărmului de est al Africii și pe țărmurile Indiei, consolidarea comerțului portughez cu mirodenii
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
Portugalia în decembrie 1509 și a ajuns în Table Bay, lângă Capul Bunei Speranțe, unde Garcia, Belém și Santa Cruz au aruncat ancora la sfârșitul lunii februarie 1510, pentru realimentare cu apă. Aici i-au întâlnit pe indigenii locali Khoikhoi. Amiralul a comis cea mai mare greșeală a sa, pentru care a plătit cu propria viață și cele ale oamenilor săi. După un schimb comercial pașnic cu indigenii Khoikhoi, o parte a echipajului a vizitat satul din vecinătate, unde au încercat
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
căpitanilor Pedro și Jorge Barreto să se întoarcă în sat în dimineața zilei de 1 martie 1510. Vitele sătenilor au fost furate cu pierderea unui singur om, în timp ce Almeida îi aștepta la o anumită depărtare de plajă. Cum căpitanul navei amiral, Diogo d'Unhos, dusese bărcile cu care veniseră, la locul de aprovizionare cu apă, portughezii rămăseseră fără nici o posibilitate de retragere. Indigenii Khoikhoi au intuit oportunitatea unui atac, în timpul căruia, Almeida și 64 dintre oamenii săi au pierit. Trupul lui
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său la 13 noiembrie 1856. Promovat la rang de căpitan în 1860, el a comandat HMS "Magicienne", apoi HMY "Victoria and Albert". A fost numit comandant șef în 1885, promovat la rang de amiral în 1887 și s-a retras din marină în 1895. La 11 septembrie 1858, la Karlsruhe, Ernst Leopold s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Baden (1834-1899), a treia fiica a lui Leopold, Mare Duce de Baden și a soției
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
() este un ofițer de marină retras și politician român. Până la începutul anului 2016 rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, iar în 2016 s-a retras din Marină cu grad de amiral, s-a înscris în Partidul Național Liberal și a candidat la funcția de primar al Constanței la alegerile locale 2016, fără a fi ales. În decembrie 2016, a fost primul în lista de Senat a aceluiași partid pentru alegerile legislative
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
inginer. este absolvent al cursului postuniversitar de perfecționare „Probleme actuale ale securității naționale” și este expert atestat în geostrategie și geopolitică. În aprilie 2016 Universitatea „Angel Kanchev” din Ruse i-a conferit distincția de Doctor Honoris Causa. În perioada 1986-1987, amiralul(r) Vergil Chițac a efectuat un stagiu la bordul unor nave dragoare din compunerea Marinei Militare Române. Începând cu 1986, a devenit Asistent Universitar Ing., funcție pe care a ocupat-o până în anul 1990, când a fost numit Șef Lucrări
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
o arie foarte largă și a înaintat spre Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând capăt unui asediu de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]