3,631 matches
-
fi departe de ea și am rămâne și cu pantofii ei. Mie îmi sună bine, spuse el, aruncându-i lui Ashling un rânjet, după care lătră: Pentru numele lui Dumnezeu, Ashling, arată-ți vârsta, nu limita de viteză. Lisa era amuzată. — Da, chiar, care este limita de viteză în țara asta? —Șaptezeci, spuse Jack trântind ușa biroului după el. Ashling îl ura din nou. Lucrurile se întorseseră la normal. Chiar dacă Marcus Valentine nu avea numărul ei de telefon de la muncă, Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Fantastică, nu-i așa? spuse Ashling, sunând la ușă. Nu va trebui să schimbăm scutece, nu? întrebă Ted, lovit dintr-odată de această idee. Nu, sunt prea mari pentru așa ceva. Va trebui doar să ne jucăm cu ei, să îi amuzăm. Păi, asta nu ar trebui să fie greu, spuse Ted, dregându-și vocea și aranjându-și părul. Ted Mullins, cel mai amuzant om din Dublin, raportez, să trăiți. S-ar putea să fie un pic prea mici pentru comedia ironică postmodernistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era una dintre fanele lui Mick Hucknall, trebuia să se mai gândească. Cu siguranță, o zeiță nu putea fi atât de lipsită de bungust. De îndată ce Mica Sirenă s-a terminat, Craig și Molly începură să facă gălăgie, cerând să fie amuzați. Atunci Ted și-a încercat numărul cu bufnițe pe ei. Molly i-a spus să se ducă acasă în momentul ăla și Craig a început să plângă. Ted a luat-o destul de în serios, mai ales când Ashling i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
goală. Singurul lucru la care se putea gândi era că îi plăcea să se joace cu firele ei de păr despicate, să rupă partea desprinsă de fir, să vadă cât de sus merge. Era în stare să petreacă ore întregi amuzându-se în felul acesta. Dar ceva o opri din a împărtăși detaliul ăsta cu Yvonne. Vezi tu, eu am doi copii, spuse ea timid. Ei îmi ocupă majoritatea timpului. Yvonne îi aruncă o privire care parcă spunea „Sigur, cum spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare că are un ușor gust de vomă. Domnișoara Morley - cu gura plină de Babe Ruth - rămase mască la un așa sacrilegiu și, pentru moment, ochii negri ai lui Mercedes se fixară în ai Lisei. Lisa era mulțumită și chiar amuzată de acest lucru. — Mă rog, spuse Mercedes. Iar Lisa aproape explodă. Mercedes fusese la New York pentru două zile. Două zile! Și deja avea accent newyorkez. Ultimul membru al echipei non-manageriale care a ajuns la birou a fost Trix, contribuind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
totul. —Plin de crizați, spusese Carol, strâmbându-se de dezgust, în timp ce privea strada. —Și cretini cu haine de căcat și cu vieți de căcat, o aprobase Lisa urâcios. —Uite, ea e mama ta, nu? Ochii împodobiți de mascara albastru erau amuzați și jucăuși când arătase cu capul ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era situația. Aceasta era o parte din Dylan cu care nu era obișnuită. —Iisuse, Dylan! explodă ea. De ce ești atât de ne... S-a oprit cu puțin înainte de a-i spune nenorocit. De ce nu ar fi un nenorocit? El părea amuzat de frustrarea ei - dacă ar fi fost posibil pentru cineva să râdă și să rânjească în același timp. Și-a adus aminte că Dylan este un om de afaceri. Unul cu foarte mare succes. Un om care joacă dur. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cândva atracția zilei pe Hollywood Legion Stadium, iar eu, Bucky Bleichert, boxer de categoria semigrea, cu 36 de victorii, nici un egal și nici o înfrângere, cotat cândva al zecelea în clasamentul boxerilor de către revista Ring, probabil fiindcă pe Nat Fleisher îl amuza copios felul în care le dădeam cu flit adversarilor printre dinții mei de iepuroi. Totuși statisticile nu spuneau totul. Blanchard lovea puternic, încasa șase pumni până să dea unul, era un vânător clasic de knockouturi. Eu valsam în ring și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cumva era varză din cauza barbituricelor. Madeleine oftă: — Tăticule, ne așezăm la masă? Bucky și cu mine am vrea să prindem spectacolul de la nouă jumate. Emmett Sprague mă bătu pe spate. — Ascult întotdeauna de fata mea cea mare. Bucky, o să ne amuzi cu anecdote din ring sau din poliție? — Între două îmbucături, i-am promis eu. Sprague mă bătu și mai tare pe spinare. — Se vede de la o poștă că n-ai încasat foarte multe la bostan. Ești nostim, parcă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu mai auzisem o ființă din aceea râzând, iar râsul ei era complet detașat de peisaj, de motive sau de impresia mea. Era ceva independent și neașteptat. La fel ca și mișcarea prin care a dat cu coada în apă, amuzându-se, iar stropii mi-au sărit pe față. Am încercat să-mi șterg argintul de pe obraz cu mâna, însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și fără opreliști și fără măcar să-i pese dacă mă stropea sau nu cu coada ei instabilă. Unde-ai spus că e ceasul meu? Eu am spus? s-a amuzat ea. Eu n-am spus nimic. Ceasul tău a dispărut în apă. Tu l-ai lăsat să alunece, acum degeaba-l mai vrei înapoi. Ar trebui să-ți iei un ceas nou. Și dacă e totuși aici? Dacă mă scufund
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ajuns probabil la arborele universal și circulă acum ca minute și secunde prin ramuri... de fapt, e mai bine să fie acolo, decât aici... Încercam, privind-o, să-mi dau seama dacă vorbea serios sau inventase acele lucruri ca să se amuze, însă era dificil să mă uit în ochii ei, incandescența lor era prea intensă. Ea aștepta, privindu-mă direct și incontestabil. Și atunci, ce e de făcut? i-am cerut eu părerea. Nimic. Ia-ți alt ceas. Dar nu poți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze, îi arătă un pumnal elegant, acea sica scurtă folosită în cursele întinse dușmanului. Uite, trebuie să-l ții așa... Îi întinse pumnalul; copilul apucă arma energic, cuprins brusc de o senzație de siguranță. Tribunul îi luă sica din mână, chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius, care era, înainte de toate, fiul Mașterei, cea de-a doua soție, odioasă, a tatălui ei. Ceea ce Agrippina îi explica, după o tăcere care durase ani de zile, lui Gajus fusese la Roma cea mai spumoasă bârfă. Și mulți se amuzaseră, pentru că și Tiberius se opusese, în mod neașteptat, acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când era singur, închis în camerele lui. Ca urmare, începu să fie invitat la prânzul funcționarilor de rang înalt; îl întrebau despre lecturile lui, iar el le dădea explicații cu o minuțiozitate confuză, care îi uimea. Straniile povești astrologice îi amuzau, de aceea mulți îl ascultau; apoi el pleca liniștit, se așeza sub portic. Ciudat însă, într-o zi găsi aruncat pe o masă din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu închizători din argint aurit. Scrisul de pe syttibos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
libertatea imprudentă și greu de stăvilit pe care o aduce cu sine puterea. După ce îi adună pe toți, într-o dimineață porni pe Via Appia, aflată în partea de sud a Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul că, astfel, foarte puțini aveau să-l recunoască. Își îmboldi frumosul cal să urce panta. Nu se despărțise de el de la Misenum, când răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palatele sale. Însă în ziua în care, disperat, îi vorbi lui Callistus despre asta, fostul sclav comentă, fără să se neliniștească: — Așa s-a întâmplat întotdeauna. E prețul faimei. Nu se înțelegea dacă spunea asta pentru că era furios, ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon zice - eu nu mă pricep - că Șoimul, Horus, și Sfinxul, și Șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să le interpretez ca alții dinaintea mea (când spun „interpretez”, mă refer la schemele narative cunoscute, din care aș vrea să ies cu orice preț; a scrie conform cu rețeta literarității e un nonsens, a te situa În previzibil nu mai amuză nici pe amatorii de romane polițiste, unde oricine descoperă mai devreme sau mai târziu cine e asasinul; nu este exclus ca personajul meu să fie un asasin; tocmai de aceea nu m-am dus la poliție să controlez fișa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pensulă dincolo și apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În partid numai ca să-i fie mai cald la repartiție etc., etc. În toate aceste ocazii, inițial, nici nu-mi trece prin cap să iau cuvântul, stau liniștit și citesc În colțul meu, nici nu aud ce se discută, mă amuz doar, dar deodată mă surprind că mă ridic și Încep să debitez lucruri pe care, cu o clipă Înainte, n-aș fi crezut nicidecum că aș fi capabil să le rostesc, că doar Îmi promisesem de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu prelucrarea lemnului moale, de prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Înece un tânăr. De aceea, mama s-a opus cu toate mijloacele de care dispunea ca să mă scald vreodată În Olt. Astfel, Întrecerea care să prindă mai repede mesajul cifrat mă găsește nepregătit, neștiind să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va apuca să confecționeze și ea o bărcuță În care să pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu lipseai. Rectorul se zbate să ne scoată basma curată, ca să-și salveze nepotul.“ „E un tâmpit!“, scuip eu cu greu printre dinți (despre nepot, bineînțeles), deși n-am voie să vorbesc. F. râde În hohote; Îi place să se amuze din orice și pleacă după ce mă anunță conspirativ că „mă va ține la curent“. „Ești cam dur cu fetele“, comentează arabul cu nume lung. (sâmbătă) Destrăbălare. Mănânc icre negre și beau Cotnari vechi. A. se uită la mine intrigată. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]